Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.2199

Şedinţa  publică din data de 18 noiembrie 2009

Preşedinte - (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- (...) D.

Grefier - N. E.

Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de pârâta SC V. SA cu sediul în municipiul Târgovişte,(...), jud.D împotriva sentinţei civile nr. 1543 din data de 31 august 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi D. H., D. (...), B. O. E., N. F., D. E., O. (...), E. G, U. N., E. G, N. N., B. G, J. G, G. H., D. (...), E. E., J. D., T. H., D. E., D. D., N. J., H. D., E. (...), E. E., I. (...), U. G, N. (...), E. (...), B. G, E. E., P. G, Ş. D., D. G, T. N., N. (...), E. E., N. H. G., D. (...), S. E., E. G, N. (...), Ş. (...), N. E., D. D., E. F. E.a, E. E., Polina G, U. (...), E. B., H. (...), E. E., T. E., E. E., H. O., E. (...), T. G, D. D., B. D., (...) D., T. E., E. O., E. (...) E., F. B., N. B., E. F., E. O., E. F., D. G J., H. (...), O. E., E. E., B. E., B. N., S. C, P. H., E. F., E. E., E. T., F. B., G O., (...) G., E. N., J. E., E. E., E. U., O. J., J. F. D., , E. M., E. G, U. D., E. N., D. F., (...) E., E. (...), T. O. D., O. H. (...), E. D. F., (...) (...), (...) D., G. N. N., E. B., D. O., (...) T., E. M. D., E. G, E. N. D., (...) N.a, U. J., D. O., şi intimaţii intervenienţii în nume propriu D. B., D. (...), E. G, E. (...), E. G, Pinta (...), toţi cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură „H. B.” din Târgovişte, str. C. (...), . 11 E, . 5, judeţul D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta pârâtă SC V. SA reprezentată de avocat B. S. G. din B a r o u l D â m b o v i ţ a, conform împuternicirii avocaţiale aflată la fila 257 dosar recurs, intimaţii reclamanţi E. (...), E. B., H. O., (...) D., E. (...) E., E. F., E. T., E. E., O. J., E. M., (...) E., intimaţii intervenienţi D. B., D. (...), personal şi asistaţi de avocat H. B. din B a r o u l D â m b o v i ţ a, conform împuternicirii avocaţiale nr. 273 din data de 11 noiembrie 2009, intimaţii reclamanţi D. H., D. (...), B. O. E., N. F., D. E., O. (...), E. G, U. N., B. G, J. G, G. H., D. (...), E. E., J. D., T. H., D. E., D. D., N. J., H. D., E. (...), E. E., I. (...), U. G, N. (...), B. G, E. E., P. G, Ş. D., D. G, T. N., N. (...), E. E., N. H. G., D. (...), S. E., E. G, N. (...), D. D., E. F. E.a, E. E., Polina G, U. (...), H. (...), E. E., T. E., E. E., , E. (...), T. G, D. D., B. D., (...) D., T. E., E. O., F. B., N. B., E. F., E. O., E. F., D. G J., H. (...), O. E., E. E., B. E., B. N., S. C, P. H., E. F., E. E., F. B., G O., (...) G., E. N., J. E., E. E., E. U., J. F. D., H. (...), E. G, U. D., E. N., D. F., E. (...), T. O. D., O. H. (...), E. D. F., (...) (...), (...) D., G. N. N., E. B., D. O., (...) T., E. M. D., E. G, E. N. D., (...) N.a, U. J., D. H., intimaţii intervenienţi E. G, E. (...), E. G, Pinta (...) reprezentaţi de avocat de H. B. din B a r o u l D â m b o v i ţ a, conform aceleiaşi împuterniciri avocaţiale.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că intimaţii reclamanţi au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, care a fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 18219 din 12 noiembrie 2009, la care s-au ataşat în copie, următoarele acte: împuternicire avocaţială nr. 273 din 11 noiembrie 2009 eliberată de Cabinet Avocatură H. B., propunere de modificare a contractului colectiv de muncă al SC V. SA Târgovişte valabil în anii 2008 – 2009, proces verbal încheiat la 19 ianuarie 2009 cu ocazia şedinţei de negociere a modificărilor propuse de patronat Contractului Colectiv de Muncă al SC V. SA, adresa către Bursa de Valori B, înregistrată de SC V. SA sub nr. 632 din 23 februarie 2009, extras Ordonanţă de Urgenţă nr. 98 din 24 iunie 1999, Contract Colectiv nr. 710 din 18 ianuarie 2008, extras articole de presă (filele 170 - 174) şi un document de poziţie al României Capitolul 13 – Politica Socială şi de Ocupare a Forţei de Muncă.

Se învederează de asemenea, că din eroare, pentru acest termen de judecată au fost citaţi în calitate de intimaţi reclamanţi D. O., J. G., J. H.. (...), E. E.ia, O. J. şi E. B., care potrivit încheierii de şedinţă din 11 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, au renunţat la acţiune. De asemenea se constată că din eroare intimatul reclamant E. U. a fost citat E. B..

Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar în copie sentinţa civilă nr. 1743 din 14 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a în dosarul (...), după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză şi solicită cuvântul asupra recursului.

La rândul său avocat H. B. depune la dosar împuternicirea de reprezentare pentru toţi intimaţii reclamanţi şi intervenienţi (filele 215 – 256), chitanţele fiscale seria (...) nr. 18, 17, 16, 15, 14, 13 din 18 noiembrie 2009, seria (...) nr. 16, 15, 17, 18, 19, 20 din 18 noiembrie 2009 reprezentând onorariu apărător, fiecare în valoare de 4000 lei, după care, având cuvântul, arată că are împuternicire de reprezentare şi pentru intimatul E. U., motiv pentru care, la acest termen de judecată se acoperă procedura de citare pentru acest intimat şi întrucât nu mai are cereri noi de formulat în cauză solicită cuvântul pentru dezbateri.

Curtea ia act de declaraţia părţilor, faţă de actele şi lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat B. S. G. având cuvântul în susţinerea recursului arată că în mod absolut neîntemeiat prima instanţa a admis cererea formulată de contestatori şi a constatat nulitatea absolută a actului adiţional nr. 2/02.02.2009 privind modificarea art. 178 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, dispunând şi obligarea societăţii la plata compensaţiilor băneşti de concediere la nivelul salariului mediu net pe unitate, in rate lunare, în funcţie de vechimea în muncă.

Se arată că măsurile dispuse sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a stabilit că în cauza îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile OUG nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, reţinând în esenţa că respectiva ordonanţa nu este abrogată.

Din punctul de vedere al recurentei ordonanţa în discuţie are o sferă de aplicare strict determinată şi are în vedere exclusiv societăţile comerciale care înregistrează pierderi în fiecare lună timp de 12 luni consecutiv, mai exact se oferă posibilitatea societăţilor aflate in aceasta situaţie ca pe baza unei documentaţii foarte laborioase să beneficieze de facilităţile stabilite de ordonanţa.

În acest sens, art. 3 si 4 din Normele Metodologice din 2 august 1999 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective stabilesc: că restructurarea angajatorilor prevăzuţi la art. 4 şi 8 din ordonanţa de urgenţă are loc în cazul în care aceştia înregistrează pierderi sau arierate în fiecare lună, timp de 12 luni consecutive.

Faţă de aceste dispoziţii legale, se poate observa că potrivit contului de profit şi pierdere la nivelul lunilor martie, iulie, octombrie si noiembrie 2008, precum si potrivit certificatelor de atestare fiscală care evidenţiază situaţia debitelor bugetare, SC V. SA Targovişte, nu a înregistrat pierderi sau arierate in cursul anului 2008, nefiind întrunită condiţia privind înregistrarea de pierderi sau arierate în fiecare lună, timp de 12 luni consecutiv. Faţă de aceste considerente, societatea a ignorat în mod evident prevederile art. 3 şi 4 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG 98/1999.

Având de asemenea în vedere interpretarea greşită OUG nr. 98/1999 instanţa de fond a reţinut că acest act normativ ar reprezenta dreptul comun in materie de concedieri colective, însă, sfera de incidenţa a ordonanţei este strict determinata şi subordonata în primul rând îndeplinirii condiţiilor privind existenta unor pierderi sau arierate bugetare, urmând ca ulterior, pe baza unei documentaţii complexe, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului B sa procedeze la analizarea programelor de restructurare în vederea eliminării pierderilor sau arieratelor.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a apreciat că în cazul oricărei concedieri colective ar fi aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. 1 din OUG nr. 98/1999, în sensul de a se acorda salariaţilor concediaţi un număr de minim 6 salarii minim nete pe unitate si maxim 12, in funcţie de vechimea in munca, chiar dacă angajatorul nu ar avea resursele financiare necesare.

Acest aspect intră in contradicţie vădită cu dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi la nivel de ramura construcţii de maşini.

Astfel, potrivit art. 78 alin 1 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional "la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi".

O dispoziţie similara cuprinde si art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcţii de maşini. Astfel, în acest context, contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau la nivel de ramură construcţii de maşini, sunt în ipoteza descrisă de instanţa de fond nelegale, stabilind drepturi la un nivel inferior legii, respectiv OUG nr. 98/1999. În realitate însă, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din CCM la nivel naţional, cât şi potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcţii de maşini, acestea reprezentând în privinţa SC V. SA Târgovişte contractele încheiate la nivel superior, limita minima sub care nu se poate negocia este aceea de un salariu, prin urmare şi din acest punct de vedere hotărârea instanţei de fond este nelegală.

Acesta este şi motivul pentru care la momentul înregistrării actului adiţional nr. 2/21.01.2009 la Direcţia de Munca şi J. Socială D nu s-a făcut nici un fel de sesizare cu privire la eventuala sa nelegalitate.

Prin urmare, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din CCM la nivel naţional şi potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcţii de maşini, la disponibilizarea salariaţilor, unitatea va acorda cel puţin un salariu, este evident că dispoziţiile OUG nr. 98/1999 au o sfera de aplicare strict determinată, fără a avea legătura cu prezenta cauză.

Referitor la constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. 2/21.01.2009, se arată că măsura este nelegala din considerente care nu ţin neapărat din inaplicabilitatea în cauza a OUG nr. 98/1999.

Astfel, modificarea contractului colectiv de muncă al SC V. SA Targovişte prin încheierea actului adiţional nr. 2/21.01.2009 a fost realizată cu respectarea tuturor normelor legale şi contractuale incidente. În acest sens potrivit art. 11 din contractul colectiv de muncă al SC V. SA Târgovişte, clauzele prezentului contract pot fi modificate în orice moment conform legii, ori de câte ori părţile convin in acest sens.

În acest context legal, prin adresa nr. 70/15.01.2009 adresată reprezentanţilor salariaţilor la încheierea contractului colectiv de muncă, respectiv Alianţei Sindicale V. şi Sindicatului Solidaritatea, ca părţi semnatare, s-a adus la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din contractul colectiv de muncă al SC V. SA Targovişte, intenţia societăţii de modificare a contractului colectiv de muncă, inclusiv cu privire la art. 178 din acest contract, care urma să aibă următorul cuprins:

În situaţia în care concedierea se face din motive neimputabile salariatului, atunci când sunt îndeplinite condiţiile concedierii colective, acesta va primi, în rate lunare egale, din partea patronului o compensaţie bănească de concediere în funcţie de vechimea în muncă.

S-a propus ca întâlnirea Comisiilor semnatare ale contractului colectiv de munca sa aibă loc la data de 19.01.2009.La data menţionată, în prezenta comisiilor paritare ale contractului colectiv de muncă, respectiv în prezenta unui număr de aproximativ 40 de salariaţi ai SC V. SA Târgovişte, aceeaşi reprezentanţi care au încheiat contractul colectiv de muncă, cu stricta respectare a dispoziţiilor legale, au procedat la modificarea acestuia.

Aşa fiind, pe cale de consecinţă, încheierea şi înregistrarea actului adiţional nr. 2/21.01.2009 s-a făcut cu respectarea tuturor normelor legale, şi convenţionale incidente, nu reprezintă nici pe departe renunţarea la drepturi, ci o măsură de natură să adapteze cadrul juridic convenţional existent la realităţile prezente, astfel încât să se asigure pe de o parte protecţie socială salariaţilor disponibilizaţi, iar pe de altă parte se asigure pe cât posibil continuarea activităţii.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate , iar pe fond respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Fără cheltuieli de judecată.

În combaterea recursului apărătorul intimaţilor reclamanţi arată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală.

Se artă că un drept al salariaţilor cu cuantum stabilit prin lege, nu constituie element de negociere, la încheierea CCM, dacă unitatea nu doreşte să ofere mai mult. Într-o astfel de situaţie, dreptul salariaţilor concediaţi de o unitate nominalizată în anexa la OUG 98/1999 s-a prevăzut în art. 178(1), la încheierea CCM, pe anul 2008.

Se mai arată că drepturile prevăzute , în CCM (art. 178, alin. 1), nu pot fi confundate, cu cele prevăzute la art. 181(4), din CCM pe ramură şi art. 78(1), din CCM la nivel naţional, din moment ce art. 67, 69, lit.f din Codul muncii şi cele ale art. 80(3), ale CCM, la nivel naţional, se referă distinct, la „ compensaţii în condiţiile prevăzute, de, lege şi de CCM", „ compensaţii ce urmează să fie acordate conform dispoziţiilor legale şi/sau CCM aplicabil", „negocierea compensaţiilor băneşti, cu respectarea dispoziţiilor legale".

În concluzie, se arată că dacă s-a cerut instanţei a constata nulitatea actului adiţional nr. 2/02.02.2009 la CCM, prin acesta, s-a modificat art. 178(1), din CCM, şi a operat reducerea cuantumului plăţilor compensatorii, la J, deciziile de concediere emise de recurenta pârâtă fiind acte subsecvente, ce preiau în conţinut, (la art. 2 Ut. g), cuantumul redus al plăţilor cu acest titlu, rămân fără eficienţă, aşa cum corect, a constatat instanţa de fond.

Se solicită astfel, respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, ca temeinică şi legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanţelor depuse la dosarul cauzei.

C U R T E A

Reclamanţii D. H. - comuna V., sat E., judeţul D; D. N. – Târgovişte, str. (...) (...), . 49. . B, . 2, . 30, judeţul D; B. O. E. – Târgovişte, str. (...), . 38 A, . 12, judeţul D; N. F. – comuna G P., sat G P., judeţul D; N. N. – comuna T., sat D., judeţul D; D. E. – comuna E.eşti, judeţul D; O. J. – comuna H., judeţul D; E. G - Târgovişte, B-dul. (...), . 39B, . A, . 7, . 32, judeţul D; U. N. – Târgovişte, str. (...), nr. 16, judeţul D; B. G – comuna E., sat E. Români, judeţul D; J. G – comuna V., sat O., judeţ D; E. G – comuna E., judeţul D; G. H.A – Târgovişte, B-dul. (...), . 39B, . B, . 41, judeţul D; D. J. – Târgovişte,(...), . 16, . A, . 20, judeţul D; E. E. – Târgovişte, str. (...). I.E. (...), nr. 5, (...).13B, . 3, judeţul D; J. D. – comuna B., sat B., judeţ D; T. H.A – comuna G P., sat G P., judeţ D; D. E. – comuna E., sat S. B. de T., judeţul D; D. D. – Târgovişte, str. (...) B, (...) D, . 6, . 25, judeţul D; N. J. – Târgovişte, B-dul. (...), nr. 22, . 4, . C, . 2, . 10, judeţul D; H. D. – Târgovişte, str. (...). (...) (...), nr.27, judeţul D; E. N. – Târgovişte, str. (...), . 29, . A, . 17, judeţul D; E. E. – Târgovişte, str. (...) (...), . 61 D, . D, . 10, judeţul D; I. E. – comuna D. V, sat U., judeţul D; U. G – Târgovişte, str. (...) (...), . 26, . A, . 17, judeţul D; N. N. – sat E., comuna E., judeţul D; E. E. – Târgovişte, str. (...) Prof. S. H., nr. 3, . 53, . A, . 8, judeţul D; B. G – sat E., comuna D., judeţ D; E. E. – sat Olteni, comuna M., judeţul D; P. G – Târgovişte, str. (...) I.E. (...), nr. 5, (...).13D, . 14, judeţul D; Ş. D. – comuna V., sat E., judeţul D; D. G – Târgovişte, str. (...). (...), nr. 12, . 17 B, . 2, . 9, judeţul D; T. N. – sat E., comuna E.eşti, judeţul D; N. J. – sat M., comuna H., judeţul D; E. E. - comuna S., sat S., judeţul D; N. H. G. – Târgovişte, B-dul. I.C. (...), . 24 A, . A, . 3, . 15, judeţul D; D. E. – comuna H., judeţul D; S. E. – sat E.eşti, comuna E.eşti, judeţul D; E. G – sat Tătărani, comuna Tătărani, judeţul D; N. E. – N. (...) – Târgovişte, str. (...). (...), nr. 9, . 22 B, . 4, . 15, judeţul D; Ş. N. - sat O., comuna O., judeţul D; N. E.- comuna T., sat H., judeţul D; D. D. – sat M., comuna H., judeţul D; E. F. E. – Târgovişte,(...), . 66, . D, . 3, . 33, judeţul D; E. E. – sat E., comuna E.eşti, judeţul D; E. G – comuna E.eşti, sat E., judeţul D; U. J. – comuna T., sat T., judeţul D; E. B. – comuna E., sat E., judeţul D; H. J. – Târgovişte, str. (...). (...) (...), nr. 6, . 49, . A, . 2, . 11, judeţul D; E. E. – Târgovişte, str. (...) (...), . 19 A2, . D, . 2, . 12, judeţul D; T. E. – Târgovişte, B-dul. I.C. (...), (...).6D, . 5, . 18, judeţul D; E. E.- comuna S., sat S., judeţul D; H. O. – comuna H., judeţul D; E. J. – comuna D., sat D., judeţul D; T. G – Târgovişte, str. (...), . 49, . A, . 31, judeţul D; D. D. – comuna N., sat E. E., judeţul D; J. J. – Târgovişte,(...), . 16, . D, . 3, . 74, judeţul D; B. D. – Târgovişte,(...), judeţul D; D. D. – comuna E., sat E., judeţul D; T. E. – comuna E., sat E., judeţul D; E. O. – Târgovişte, str. (...). (...) T., nr. 2, . 13, . B, . 32, judeţul D; E. E. E. – Târgovişte. Al. U., . 5, . A, . 13, judeţul D; F. B. – Târgovişte,(...), . 2, . 49, judeţul D; N. B. – comuna B., sat B., judeţul D; E. F. – Târgovişte, str. (...), . 35, . A, . 61, judeţul D; E. O. - comuna N., sat E. E., judeţul D; E. F. – comuna E., sat E.eşti, judeţ D; D. G J. – comuna N., sat E. E., judeţul D; H. N. - comuna E.eşti, sat E.eşti, judeţul D; O. E. – Târgovişte,(...), . 41, . 1, . 9, judeţul D; E. E. – Târgovişte, B-dul. (...), . 1, . B, . 24, judeţul D; B. E. – Târgovişte, (...) P, nr. 151, judeţul D; B. N. – Târgovişte, B-dul. (...), (...) 3, . B, . 5, . 49, judeţ D; S. C – comuna S., sat S., judeţul D; P. H. – Târgovişte, B-dul. (...) cel E., (...) . 5, judeţul D; E. F. – Târgovişte, str. (...) (...), . 10, . 21, judeţul D; E. E. – comuna O., sat J., judeţul D; E. T. – Târgovişte, str. (...) (...), . 1A, . 3, . 35, judeţul D; F. B. - Târgovişte, str. (...) (...), . 44B, . 24, judeţul D; G O. – comuna E., sat E.,(...), judeţul D; J. G. – comuna E.eşti, sat E.eşti, judeţul D; E. N. – comuna E., sat E., judeţul D; J. E. – comuna D., sat Lazuri, judeţul D; E. E. – comuna B., sat E., judeţul D; E. U. – comuna Tătărani, sat Tătărani, nr. 100, judeţul D; O. J. – Târgovişte, B-dul. (...), (...)C, . 2, . 7, judeţul D; J. F. D. – Târgovişte,(...), judeţul D; H. J. – comuna E., sat E., judeţul D; E. M. – Târgovişte, str. (...), . 35 D, . 39, judeţul D; E. G – comuna E., sat E., judeţul D; U. D. – Târgovişte,(...), . 2, . C, . 1, . 47, judeţul D; E. N. – Târgovişte,(...), judeţul D; D. F. – Târgovişte, B-dul. (...), . 69, . A, . 2, . 12, judeţul D; G. E. – Târgovişte, Al. Prof. B.. (...)scu, . 28, . D, . 75, judeţul D; E. J. – com. E., sat Ş., judeţul D; T. O. D. – comuna G Ş., sat G Ş., judeţul D; O. H. J. – comuna N., sat E. V., judeţul D; E. D. F. – comuna E., sat E., judeţul D; T. J. – comuna E., sat E., nr. 13, judeţul D; U. D. – comuna N., sat N., judeţul D; G. N. N. – comuna O., sat D., judeţul D; E. B. – comuna E.eşti, sat E.eşti, nr. 42 1A, judeţul D; D. O. – Târgovişte, str. (...) B, (...)D, . 6, . 25, judeţul D; T. T. – comuna E., sat E., judeţul D; E. M. D. – comuna N., sat E. E., judeţul D; E. G – comuna O., sat J., judeţul D; E. N. D. – comuna N., sat E. E., judeţul D; E. N. – Târgovişte, str. (...). (...), . 82 A, . 21, judeţul D; U. J. – comuna E., sat E., judeţul D au chemat în judecata pe pârâta SC V. SA, solicitând instanţei sa dispună nulitatea parţială a clauzei inserate in art. 178 alin. 1 din D. constand in elimarea inserarii din textul articolului a sintagmei „de incadrare”, sa constate nulitatea Actului aditional nr. 2/21.01.2009, înregistrat la DMIS Damboviţa sub nr. 2/97/2.02.2009, prin care a fost modificat art. 178 alin. 1 D. prin stabilirea la J a plăţilor compensatorii acordate in cazul concedierilor colective si plata acestora in rate, sa fie obligata parata sa le acorde integral la data concedierii si nu in rate compensaţiile băneşti prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a, b, c din OUG nr. 98/1999.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat ca OUG nr. 98/1999 privind protecţia sociala a persoanelor ale căror contracte individuale de munca vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective constituie cadrul general in materie, astfel încât masuri de protecţie instituită prin art. 32 din acest act normativ privitoare la acordarea compensaţiilor băneşti se aplica prioritar fata de contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate si nici nu poate fi limitata sau restrânsă de posibilităţile financiare ale unităţii.

In continuarea acestor argumente, reclamanţii au arătat ca prin adăugarea sintagmei „de încadrare” in clauza prevăzută de art. 178 D. s-a încălcat art. 8 din Legea nr. 130/1996 care prevede ca la încheierea contractelor colective de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au caracter minimal.

Reclamanţii au precizat ca prevederile legale minimale, care se impuneau a fi respectate sunt cele ale art. 32 alin. 1 lit. a, b, c din OUG nr. 98/1999, or acestea au fost încălcate întrucât se acorda posibilitatea angajatorului sa plătească salariaţilor concediaţi colectiv plăţi compensatorii egale cu salariul mediu de încadrare net pe unitate, iar nu salariul mediu net pe unitate, deci sume de bani mai mici.

Au mai arătat reclamanţii ca prin modificarea D. prin actul adiţional nr. 2/21.01.2009, înregistrat la DMIS D sub nr. 2/97/2.02.2009, a fost redus la J numărul salariilor compensatorii negociat iniţial si stabilit si prin art. 32 alin. 1 lit. a, b, c din OUG nr. 98/1999, aspect ilegal, întrucât încalcă art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 ce stabilesc faptul ca prevederile legale au un caracter minimal.

Reclamanţii au mai precizat ca actul adiţional încalcă art. 7 si 8 din D. potrivit cu care „părţile recunosc si accepta deplin drepturile si obligaţiile reciproce stipulate in contractul colectiv de munca, neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea celor ce se fac vinovaţi de aceasta”, respectiv „părţile se angajează sa colaboreze la realizarea prevederilor contractului, pe baza bunei credinţe, sincerităţii şi transparentei”.

De asemenea, au mai arătat reclamanţii ca actul adiţional este lipsit de eficienta juridica si sub aspectul art. 38 din Codul muncii, care interzice salariaţilor sa renunţe la drepturi, ce le sunt recunoscute prin lege, precizând ca ei nu au renunţat sa le fie diminuate salariile compensatorii.

In şedinţa publica din 14.05.2009 parata SC V. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, având in vedere ca dispoziţiile OUG nr. 98/1999 invocata de către reclamanţi ca temei pentru acordarea plaţilor compensatorii nu se aplica in situaţia concedierii colective iniţiate de societatea parata. Astfel, OUG nr. 98/1999 are in vedere exclusiv societăţile comerciale care inregistreaza pierderi sau arierate in fiecare luna, timp de 12 luni consecutiv, motiv pentru care se acorda posibilitatea acestora sa beneficieze de anumite facilităţi. Or, SC V. SA nu a înregistrat pierderi sau arierate la nivelul anului 2008.

In continuare, parata a arătat ca reclamanţii au omis a avea in vedere prevederile art. 8 din OUG nr. 98/1999 care stabileşte ca „in cazul restructurării societăţilor comerciale la care acţionarii sunt persoane fizice sau persoane juridice, altele decât statul, şi care deţin drepturi de proprietate asupra unui pachet de acţiuni reprezentând mai mult de doua treimi din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor, măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţa de urgenta se realizează în urma aprobării de către agenţiile pentru ocupare şi formare profesională judeţene şi a municipiului B a programelor de restructurare în vederea diminuării sau eliminării pierderilor sau arieratelor.” Or, a însuşi opinia reclamanţilor ar însemna ca in cazul oricărei concedieri colective statul sa suporte platile compensatorii acordate.

Pe de alta parte, in contractul colectiv de munca la nivel naţional este prevăzut in art. 78 alin. 1 ca „la încetarea contractului individual de munca din motive neamputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi.” In acest context, precizează parata, contractul colectiv de munca la nivel de unitate cuprinde cuantumul salariilor compensatorii ce se vor acorda salariaţilor concediaţi colectiv, acesta fiind singurul izvor de drept pentru plata acestora, iar nu OUG nr. 98/1999. De altfel, limita minima sub care nu se poate D. este cea de un salariu, limita ce a fost respectata.

A mai arătat societatea parata ca modificarea contractului colectiv la nivel de unitate prin act adiţional s-a realizat cu respectarea tuturor normelor legale si contractuale incidente, iar propunerea de diminuare a numărului salariilor compensatorii acordate este motivata de necesitatea diminuării efortului financiar al societăţii, măsură indispensabilă continuării activităţii societăţii.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor ca plăţile compensatorii ar trebui acordate intr-o singura transa, parata a arătat ca potrivit art. 33 din OUG nr. 98/1999 sumele de bani reprezentând plăti compensatorii se plătească în rate lunare egale.

În aceeaşi şedinţă publica din 14.05.2009 la dosar au fost depuse cereri de intervenţie de către intervenienţii D. B., D. J., E. G, E. E., E. G, E. J., prin care au solicitat obligarea paratei SC V. SA la plata compensatiilor banesti, prin admiterea acelorasi solicitari cu ale reclamantilor.

In şedinţa publica din 28.05.2009 reclamanţii au depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că dispoziţiile OUG nr. 98/1999 constituie reglementarea cadru pe baza căreia s-a asigurat protecţia sociala a salariaţilor concediaţi colectiv, iar toate contractele colective de munca au plecat de la dispoziţiile acestui act normativ. De altfel, E. în anul 2009, când au avut loc concedieri masive la societate, prevederile acestui act normativ, astfel cum au fost ele preluate in contractele colective de munca, au fost respectate.

Deşi societatea pârâtă afirma că prin art. 78 din contractul colectiv de munca la nivel naţional se menţionează o compensaţie in caz de concediere egala cu un salariu, reclamanţii precizează ca textul de lege are in vedere concedierile individuale, întrucât pentru cele colective art. 80 din acelaşi contract menţionează ca in situaţia concedierilor colective părţile vor negocia acordarea de compensaţii băneşti cu respectarea dispoziţiilor legale si/sau ale contractelor de munca aplicabile. Au mai menţionat reclamanţii ca ori de cate ori in contractele colective de munca era omis a se menţiona vreo clauza referitoare la acordarea de compensaţii băneşti, atunci se aplicau prevederile art. 32 din OUG nr. 98/1999 ca prevederi legale minimale. De asemenea, au mai arătat ca aceste prevederi legale minimale trebuie sa fie respectate si cu ocazia negocierii contractului colectiv de munca.

In ceea ce priveşte finanţarea plăţilor compensatorii, acestea nu se mai realizează din fondul de şomaj, ci din fondul de salarii, astfel cum se menţionează in art. 60 alin. 1 din OUG nr. 98/1999 completata prin Legea nr. 312/2001.

Reclamanţii au mai precizat ca nu se poate considera ca salariaţii reprezentaţi de organizaţiile sindicale semnatare ale actului adiţional si-au manifestat acordul in sensul diminuării numărului de salarii compensatorii atâta timp cat au fost constrânşi la acesta, fiind ameninţaţi ca daca nu se declara de acord vor fi concediaţi individual si vor primi doar un singur salariu. Pe de alta parte, nici nu au avut posibilitatea sa fie consultaţi întrucât acordul a fost semnat in perioada cat societatea se afla in întrerupere temporara de activitate, astfel încât orice obligaţie legala de informare a salariaţilor nu poate fi decât iluzorie.

In şedinţa publica din 28.02.2009 parata SC V. SA a formulat întâmpinare la cererile de intervenţie, prin care a solicitat respingerea acestora, avand in vedere ca a fost respectata întreagă procedura de concediere, iar concedierea colectivă s-a întemeiat pe Codul muncii, si nu pe OUG nr. 98/1999, care nu are aplicabilitate in cauza.

In şedinţa publica din 11.06.2009 societatea parata a depus la dosar note privitoare la răspunsul la întâmpinare depus de reclamanţi, prin care a arătat ca OUG nr. 98/1999 are o sfera de incidenta complet diferita fata de prezenta cauza, privind exclusiv societăţile comerciale care înregistrează arierate sau pierderi in ultimele 12 luni consecutiv, permiţându-se acestor societăţi ca pe baza unei documentaţii laborioase sa beneficieze de anumite facilităţi. A mai arătat parata ca unicul izvor al plăţilor compensatorii este contractul colectiv de munca, aceste plăţi fiind impozabile si fiind suportate din resursele proprii ale societăţii.

In şedinţa publica din 11.06.2009 instanţa a luat act de renunţarea la judecată din partea reclamanţilor Cartea O., J. G., J. Gh. (...), E. E.ia, O. J. si E. B..

În aceeaşi şedinţa publica reclamanţii au mai depus la dosar precizări la acţiune, prin care au arătat ca OUG nr. 98/1999 constituie reglementarea cadru pe baza căreia s-a asigurat pana in anul 2009, prin transpunerea in CCM la nivel de unitate, a protecţiei sociale minime a persoanelor disponibilizate prin concediere colectiva, astfel cum rezulta chiar din conţinutul dispoziţiei de concediere emisa de SC V. SA la 31.08.2007. Au mai arătat ca acest act normativ este încă in vigoare formând împreuna cu Codul muncii dreptul comun in materie de concedieri colective. Numai in situaţia in care Codul muncii conţine dispoziţii potrivnice sau contrare se poate considera ca dispoziţiile privitoare la salariile compensatorii din ordonanţa au fost abrogate implicit de noile dispoziţii cuprinse in Codul muncii, or acesta nu conţine asemenea prevederi.

In ceea ce priveşte sursa de finanţare a salariilor compensatorii, reclamanţii au arătat ca potrivit art. 60¹ alin. 2 din OUG nr. 98/1999, astfel cum a fost completa prin legea nr. 312/2001, platile compensatorii nu se mai finanţează din bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj, ci din fondul de salarii, aşa cum se menţionează si in art. 178 alin. 1 din D..

În şedinţa publica din 25.06.2009 parata SC V. SA a depus la dosar punct de vedere referitor la precizările formulate de reclamanţi, prin care au arătat ca nu au susţinut nici un moment ca OUG nr. 98/1999 ar fi fost abrogata, ci doar ca are o sfera de incidenta diferita, neaplicabila concedierilor colective efectuate de SA V. SA; in contractul colectiv de munca la nivel de ramura este prevăzut in caz de concediere colectiva acordarea unei singure compensaţii de un salariu mediu, motiv pentru care acest act normativ nu a fost încălcat; notificările aferente procedurii de concediere au fost efectuate potrivit c o d u l u i m u n c i i, iar nu potrivit OUG nr. 98/1999; actul adiţional nr. 2/21.01.2009 a fost negociat şi încheiat intre aceleaşi părţi cu cele semnatare ale contractului colectiv de munca la nivel de unitate si a fost înregistrat la DMIS D.

În şedinţa publica din 25.06.2009 reclamanţii au depus la dosar noi precizări la acţiune, prin care au arătat ca prin diminuarea numărului salariilor compensatorii s-au încălcat atât dispoziţii legale, cat si prevederi interne menţionate in contracte colective de munca; D. nu putea fi modificat pe parcursul execuţiei prin efectuarea de diminuări ale drepturilor câştigate, actul adiţional nu este semnat decât de un număr de 5 persoane din cele 40 care au compus comisiile de negociere; mandatul acordat sindicatelor in temeiul legii si actelor constitutive are in vedere numai negocierea de drepturi, iar nu diminuarea acestora.

In data de 13.07.2009 parata SC V. SA a depus la dosar punct de vedere referitor la precizările formulate de reclamanţi in data de 25.06.2009, prin care au arătat ca nu are nici o importata faptul ca modificarea contractului colectiv de munca s-a realizat in situaţia de întrerupere temporara a activităţii, atâta timp cat procedura a fost respectata, iar comisiile paritare au fost aceleaşi cu cele ce au semnat D..

Prin sentinţa civilă nr.1543/31.08.2009 T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a actului adiţional nr. 2 din 02 februarie 2009, privind modificarea art. 178 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor compensaţiile băneşti pentru fiecare reclamant şi intervenient, la nivelul salariului mediu net pe unitate, în rate lunare, în funcţie de vechimea în muncă, conform CCM la nivel de unitate, a constatat nulitatea absolută a deciziei invocate în CCM la nivel de unitate privitoare la menţiunea de „ salarii de încadrare” ce va fi înlocuită cu „salariu mediu net pe unitate”. Tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 69.000 lei către reclamanţi şi intervenienţi, respectiv câte 600 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin contractul colectiv de munca încheiat la nivelul SC V. SA, înregistrat la DMIS D sub nr. 8233/06.06.2008, valabil pentru anii 2008-2009, in art. 178 alin. 1 se prevede faptul ca „in situaţia in care concedierea se face din motive neimputabile salariatului, atunci când sunt îndeplinite condiţiile concedierii colective, acesta va primi la plecare din partea patronului o compensaţie băneasca de concediere in funcţie de vechime in munca, după cum urmează: pana la 10 ani – 3 salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 10 la 15 ani – 6 salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 15 la 20 de ani – 9 salarii de încadrare medii nete pe unitate, peste 20 ani – 12 salarii de încadrare medii nete pe unitate.”

Prin Actul adiţional nr. 2/21.01.2009, înregistrat la DMIS D sub nr. 2/97/2.02.2009 a fost modificat art. 178 alin.1 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, in sensul ca „atunci când sunt îndeplinite condiţiile concedierii colective, acesta va primi, in rate lunare egale, din partea patronului o compensaţie bănească de concediere in funcţie de vechime in munca, după cum urmeaza: pana la 10 ani – 1,5 salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 10 la 15 ani – 3 salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 15 la 20 de ani – 4,5 salarii de încadrare medii nete pe unitate, peste 20 ani – 6 salarii de incadrare medii nete pe unitate.”

Prin notificarea nr. 36/3.02.2009, adresata Sindicatelor Solidaritatea si B. Sindicala V., precum si Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Munca D si Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Munca D, SC V. SA anunţa demararea procedurii concedierii colective la nivel societăţii, precizând ca dintr-un număr de 1189 salariaţi urmează a fi disponibilizaţi 559, aceştia urmând a beneficia de salarii compensatorii in condiţiile menţionate in actul adiţional la contractul colectiv de munca.

OUG nr. 98/1999 este in vigoare, nefiind abrogata expres de nici un alt act normativ, formând împreună cu Codul muncii dreptul comun in materia concedierilor colective. Aşa fiind, anumite norme ale sale au fost abrogate implicit de reglementari din aceeaşi materie cuprinse in Codul muncii, potrivit art. 298 alin. 2 ultima liniuţă din Codul muncii, in vreme ce restul reglementarilor privitoare la concedierea colectiva, nepreluate in c o d u l m u n c i i, rămânând in continuare in vigoare si după apariţia acestuia.

Tribunalul nu a reţinut susţinerea paratei, privitoare la faptul ca OUG nr. 98/1999 nu se aplica procedurii concedierilor colective demarate de parata, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de aceasta, regăsite mai ales la capitolul din ordonanţă privitor la restructurarea societăţilor comerciale cu capital privat, întrucât, odată cu apariţia c o d u l u i m u n c i i, procedura de concediere colectiva a fost modificata, iar cazurile de concediere au fost extinse, iar nu limitate la situaţiile expres menţionate în ordonanţa – restructurare, reorganizare, închidere operaţionala, faliment, privatizare. De altfel, o parte din aceste situaţii au căzut in desuetudine, altele regăsindu-se in legi speciale.

In ceea ce priveşte menţiunile din OUG nr. 98/1999 privitoare la salariile compensatorii, acestea nu se mai regăsesc in Codul muncii si nici nu au fost abrogate expres, motiv pentru care îşi găsesc aplicabilitatea deplină.

Faptul ca societatea parata afirma ca, potrivit ordonanţei, plăţile compensatorii se suporta de stat nu a fost reţinut de către instanţă, întrucât potrivit art. 60¹ alin. 2 din OUG nr. 98/1999, astfel cum a fost completa prin legea nr. 312/2001, plăţile compensatorii nu se mai finanţează din bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj, ci din fondul de salarii.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca „clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in condiţiile prevăzute de prezenta lege”, iar potrivit alin. 4 „la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale minimale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal”.

Dispoziţiile art. 32 alin. 1 din OUG nr. 98/1999 stabilesc sumele totale de bani acordate cu titlu de plata compensatorie celor disponibilizaţi colectiv, in conformitate cu prevederile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 acestea constituind prevederile legale minimale, in limita cărora trebuie să se încadreze clauzele contractelor colective de muncă.

Tribunalul nu a reţinut susţinerea societăţii parate, potrivit cu care scăderea numărului salariilor compensatorii este legala si in deplina concordanta cu contractul colectiv de munca unic la nivel naţional întrucât CCM unic la nivel naţional nu stabileşte ca aceasta unica compensaţie se acorda in caz de concediere colectiva, ci doar in caz de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, care poate fi fie individuala, fie colectiva, iar pe de alta parte, reglementarea legala speciala in caz de concediere colectiva referitoare la plăţile compensatorii o constituie OUG nr. 98/1999.

Pe de alta parte, chiar acest contract colectiv unic la nivel naţional menţionează in art. 80 alin. 3 posibilitatea ca părţile sa negocieze acordarea compensaţiilor băneşti, in caz de concediere colectiva si mai mult decât atât, exista numeroase legi speciale, in care este expres prevăzut un număr de salarii compensatorii mai mare decât un salariu lunar.

Prin urmare, tribunalul a constatat ca scăderea numărului salariilor compensatorii acordate persoanelor disponibilizate, efectuat prin actul adiţional nr. 2/21.01.2009, de modificare a contractului colectiv de munca la nivelul SC V. SA contravine prevederilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996.

De asemenea, tribunalul mai constata ca art. 32 din OUG nr. 98/1999 menţionează sintagma de „salariu mediu net pe unitate”, iar nu pe aceea de „salariu de încadrare mediu net pe unitate”, cum apare inserat in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si in actul adiţional la acesta, ceea ce determina o diminuare a cuantumului compensaţiei băneşti, aspect care, de asemenea, încalcă prevederea legala minimala.

Cat priveşte aspectul impozitării sau nu al salariilor compensatorii, tribunalul retine ca însăşi definita lor presupune plata impozitului, textul legal menţionând sintagma de salariu net.

In ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor şi intervenienţilor de plata a salariilor compensatorii intr-o singura transa, tribunalul nu a admis aceasta solicitare, întrucât potrivit art. 33 din OUG nr. 98/1999 sumele de bani reprezentând plăţi compensatorii se plătesc, de regula, în rate egale lunare, situaţiile de excepţie fiind menţionate in art. 33¹ din Ordonanţa si se apreciază de la caz la caz.

Sentinţa pronunţată a avut şi o opinie separată, în care s-a susţinut respingerea acţiunii, cu motivarea că O.U.G. nr. 98/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 312/18.06.2001 prevede două tipuri de măsuri de protecţie socială ce pot fi întreprinse în cazul concedierilor colective: plăţi compensatorii şi compensaţii băneşti individuale.

Conform art. 60 din O.U.G. nr.98/1999, beneficiază de plăţi compensatorii numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unităţile prevăzute în planul S., plan din care a făcut parte şi intimata înainte de privatizare şi ai căror salariaţi au fost beneficiari ai art. 32 din ordonanţă, însă după privatizare societatea a ieşit de sub incidenţa art. 32 şi a intrat sub incidenţa art. 42 în care se arată că persoanele disponibilizate prin concedieri colective pot acorda din fondul de salarii compensaţii băneşti individuale în condiţiile şi cuantumurile prevăzute în contractele colective de muncă ( cuantumuri care prin negociere pot să concorde sau nu cu cele stabilite de OUG nr. 98/1999).

Se mai arată că prevederile Directivei nr. 98/59CE precum şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 98/1999 au fost implementate în Codul muncii.

Se mai arată că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996, pentru a fi lovite de nulitate clauzele din D. negociat, trebuie să încalce prevederile art. 8 din aceeaşi lege, ori modificarea clauzei prevăzută de art. 178 alin.1 din D. prin actul adiţional nr. 2 din 21.01.2009 se află în limitele şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996.

În acest context, potrivit dispoziţiilor art. 78 din CCM la nivel naţional, cât şi potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcţiei de maşini, acesta reprezentând în privinţa S.C. V. S.A. Târgovişte contracte încheiate la nivel superior, limita minimă sub care nu se poate negocia este aceea de un salariu minim, prin urmare , şi din acest punct de vedere actul adiţional este temeinic şi legal.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului a reprezentat reglementarea generală în materie numai că în prezent aceasta a căzut în desuetudine întrucât Codul muncii a preluat în dispoziţiile sale norma tehnică, care este concordanţă cu Directiva nr. 98/59 CE referitoare la apropierea legislaţiilor ţărilor membre UE referitoare la concedierile colective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC V. SA, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, în esenţă, pentru următoarele considerente:

1.Se susţine că în mod greşit prima instanţa a stabilit ca in cauza îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile OUG nr. 98/1999, reţinând ca respectiva ordonanţa nu este abrogata.

Se precizează ca ordonanţa in discuţie are o sfera de aplicare strict determinata si are in vedere exclusiv societăţile comerciale care înregistrează pierderi sau arierate in fiecare luna timp de 12 luni consecutiv, mai exact se oferă posibilitatea societăţilor aflate in aceasta situaţie ca pe baza unei documentaţii foarte laborioase sa beneficieze de facilităţile stabilite de ordonanţă.

Susţine recurenta că societatea nu se încadrează în condiţiile prevăzute de ordonanţa în discuţie.

2. O altă critică se referă la faptul că OUG 98/1999 nu reprezintă dreptul comun în materie, aşa cum a reţinut instanţa de fond, ci are o sfera de incidenţa strict determinata si este subordonata in primul rând îndeplinirii condiţiilor privind existenta unor pierderi sau arierate bugetare, urmând ca ulterior, pe baza unei documentaţii laborioase, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului B sa procedeze la analizarea programelor de restructurare în vederea eliminării pierderilor sau arieratelor.

A merge pe raţionamentul instanţei de fond înseamnă a susţine ideea potrivit căreia in cazul oricărei concedieri colective ar fi aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. 1 din OUG nr. 98/1999, in sensul de a se acorda salariaţilor concediaţi un număr de minim 6 salarii minim nete pe unitate si maxim 12, in funcţie de vechimea in munca, chiar daca angajatorul nu ar avea resursele financiare necesare.

Acest aspect intra in contradicţie vădita insa cu dispoziţiile contractului colectiv de munca încheiat la nivel naţional si la nivel de ramura construcţii de maşini.

In realitate insa, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din CCM la nivel naţional si potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcţii de maşini, acestea reprezentând in privinţa SC V. SA Târgovişte contractele încheiate la nivel superior, limita minima sub care nu se poate negocia este aceea de un salariu, prin urmare si din acest punct de vedere hotărârea instanţei de fond este nelegală.

3.In motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond menţionează ca in
contractele colective de munca incheiate la nivel superior nu se menţionează ca
aceasta unica compensaţie se acorda in caz de concediere colectiva, ci doar in caz de
concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, ori si concedierea colectiva reprezintă tot o concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcţii de maşini, la disponibilizarea salariaţilor, datorată concedierilor Colective unitatea va acorda cel puţin un salariu mediu pe unitate, prin urmare contractul colectiv de munca încheiat la nivelul ramurii construcţii de maşini stabileşte foarte clar limita minima care trebuie respectata in caz de concediere colectiva, respectiv un salariu mediu pe unitate.

4. Referitor la aspectul impozitării sau nu a salariilor compensatorii, prima instanţa părăseşte insa sfera OUG nr. 98/1999, subliniind caracterul lor impozitabil, deşi ordonanţa le prezintă ca fiind neimpozabile.

5. Mai arată recurenta că in cauza contestatorii nu au solicitat si constatarea nulităţii deciziei de concediere in ceea ce priveşte clauza prevăzuta la art. 2 lit. g, clauza care stabileşte in concret numărul de plaţi compensatorii cuvenite fiecărui salariat in condiţiile actului adiţional nr. 2/21.01.2009, anulat prin sentinţa atacata pe calea prezentului recurs şi, pe cale de consecinţa, deciziile de încetare a contractului individual de munca au intrat in circuitul civil, au caracter definitiv.

6. Referitor la constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. 2/21.01.2009, mai susţine recurenta şi faptul ca măsura este nelegala si din considerente care nu tin neapărat din inaplicabilitatea in cauza a OUG nr. 98/1999.

Astfel, modificarea contractului colectiv de munca al SC V. SA Targoviste prin încheierea actului adiţional nr. 2/21.01.2009 a fost realizata cu respectarea tuturor normelor legale si contractuale incidente.

Propunerea de modificare este motivata de necesitatea diminuării efortului financiar al societăţii, inclusiv prin diminuarea cheltuielilor cu personalul care urmează sa fie concediat. Măsura este indispensabila continuării activităţii SC V. SA Targovişte, care in caz contrar societatea s-ar vedea pusa in imposibilitatea de a-si mai continua activitatea, având drept consecinţa pierderea tuturor locurilor de munca.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată şi motivele recursului, precum şi din oficiu, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect a reţinut tribunalul că intimaţii contestatori, fiind disponibilizaţi prin concediere colectivă, au dreptul la plăţi compensatorii, în cuantumul stabilit la art. 32(1), din OUG 98/1999 şi art. 178(1), din D. -2008, în temeiul dispoziţiilor OUG 98/1999. Curtea va reţine că SC V. SA Targovişte este unitate nominalizată în lista celor incluse în programul S., (anexa 2, la OUG 98/1999).

Textele legale invocate, n-au fost abrogate expres, şi nu se pune problema abrogării implicite, în lipsa demonstraţiei că sunt în conflict, cu dispoziţii legale ulterioare în domeniu, conform prevederilor Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, aşa cum corect a constatat instanţa de fond.

DIRECTIVA 98/59/CE este transpusă în legislaţia română, prin prevederile sale esenţiale, prin OUG 98/1999, care oferă un cadru unitar, nedisacriminatoriu, pentru aplicarea măsurilor de protecţie socială, a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din toate sectoarele de activitate, indiferent de forma de proprietate şi de modul de organizare a activităţii.

Înlocuirea acţionarului societăţi recurente, în condiţiile în care aceasta şi-a păstrat denumirea şi obiectul de activitate nu exclude automat societatea din lista anexă la OUG 98/1999.

Se constatată împlinirea condiţiilor impuse de art. 60¹, alin. 1 şi 2, respectiv: contestatorii sunt persoane disponibilizate prin concediere colectivă, SC V. Târgovişte este nominalizată în lista anexă, la OUG 98/1999, la nr. crt. 3, zona S..

Prin urmare nu pot exista prevederi ale D. care să se situeze sub nivelul prevăzut de legislaţia cadru.

Efectuarea plăţilor din fondurile proprii ale unităţii ca urmare a înscrierii în CCM, a unei clauze în acest sens, nu schimbă natura obligaţiei, de protecţie socială în sensul de a o transforma într-una convenţională, reprezentând exclusiv, voinţa de finanţare a respectivelor plăţi.

SC V. SA Târgovişte se supune prevederilor art. 215, din CCM pe ramură, aplicabil la data privatizării, şi potrivit art. 4(2), din DIRECTIVA 2001/23//CE, privind menţinerea drepturilor lucrătorilor, în cazul transferului de întreprinderi, noul acţionar preia atât drepturile fostului acţionar, cât şi obligaţiile, pentru asigurarea protecţiei efective a salariaţilor.

Curtea va reţine şi faptul că menţinerea selectivă, la data de 22.06.2001, a accesului la plăţile compensatorii prevăzute la art. 32(1), din OUG 98/1999, este fundamentată pe necesitatea unei protecţii sociale adecvate, generată de numărul mare de personal concediat, existenţa unor sectoare cu condiţii grele de muncă şi
utilaje cu grad ridicat de pericol în exploatare, ce reclamă efort de perfecţionare a calificării, cu durata în timp, reflectată într-o medie avansată de vârstă; lipsa perspectivei de a fi plasat cu uşurinţă, pe locuri de muncă existente pe plan local, prin sistemul serviciilor de preconcediere; necesitatea ca astfel de persoane, să poată beneficia de protecţia instituită prin art. 44(2), din OUG 98/1999, prin acordarea ajutorului de şomaj, după expirarea perioadei pentru care se primesc plăţile
compensatorii, de vechime în muncă, conform art. 45, şi suportarea contribuţiei la asigurări sociale, din bugetul fondului de şomaj.

Referitor la critica privind faptul că nu s-a contestat şi nu s-a solicitat şi anularea parţială a deciziilor de concediere curtea va reţine că dacă s-a solicitat instanţei a constata nulitatea Actului adiţional nr 2/2.02.2009, la CCM, întrucât prin acesta, s-a modificat art. 178(1), din CCM, şi a operat reducerea cuantumului plăţilor compensatorii, la J, deciziile de concediere emise de recurenta —pârâtă, fiind acte subsecvente, ce preiau în conţinut cuantumul redus al plăţilor cu acest titlu, rămân fără eficienţă.

Considerentele privind caracterul impozabil sau nu al plăţilor compensatorii excede cadrului prezentei cauze astfel că nu se impune discutarea lor.

Pentru considerentele expuse, curtea, văzând şi disp. art.304, 304¹ şi 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.

În baza disp. art.274 C.pr.civ. curtea va obliga recurenta la 47.600 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat pârâta SC V. SA cu sediul în municipiul Târgovişte,(...), jud.D împotriva sentinţei civile nr. 1543 din data de 31 august 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi D. H., D. (...), B. O. E., N. F., D. E., O. (...), E. G, U. N., E. G, N. N., B. G, J. G, G. H., D. (...), E. E., J. D., T. H., D. E., D. D., N. J., H. D., E. (...), E. E., I. (...), U. G, N. (...), E. (...), B. G, E. E., P. G, Ş. D., D. G, T. N., N. (...), E. E., N. H. G., D. (...), S. E., E. G, N. (...), Ş. (...), N. E., D. D., E. F. E.a, E. E., Polina G, U. (...), E. B., H. (...), E. E., T. E., E. E., H. O., E. (...), T. G, D. D., B. D., (...) D., T. E., E. O., E. (...) E., F. B., N. B., E. F., E. O., E. F., D. G J., H. (...), O. E., E. E., B. E., B. N., S. C, P. H., E. F., E. E., E. T., F. B., G O., (...) G., E. N., J. E., E. E., E. U., O. J., J. F. D., , E. M., E. G, U. D., E. N., D. F., (...) E., E. (...), T. O. D., O. H. (...), E. D. F., (...) (...), (...) D., G. N. N., E. B., D. O., (...) T., E. M. D., E. G, E. N. D., (...) N.a, U. J., D. O., şi intimaţii intervenienţii în nume propriu D. B., D. (...), E. G, E. (...), E. G, Pinta (...), toţi cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură „H. B.” din Târgovişte, str. C. (...), . 11 E, . 5, judeţul D.

Obligă recurenta la 47.600 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.

Preşedinte Judecători

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D.

Fiind în CO se semnează

de preşedintele instanţei

Grefier

N. E.

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare nr. 3120

S. CCM

4ex/ 15.12.2009

dosar fond (...) al Trib. D

j.f.(...) T.

N. S.