Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

Format vechi nr.3143/2009

R O M A N I A

CURTEA DE APEL B

SECTIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 4753/R

Şedinţa publică de la 24 iunie 2009

Curtea compusă din :

PRESEDINTE (...) (...) (...)

JUDECATOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) M.

GREFIER E. N.

*********************

Pe rol fiind pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta (...)”E. TAXI”SRL, prin administrator judiciar O. E. T. împotriva sentinţei civile nr.1262 din data de 16.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.21622/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata H. D., având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică de la 17.06.2009 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 24 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă nr. 1262 din data de 16.02.2009 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis în parte contestaţia formulata de contestatoarea H. D. în contradictoriu cu intimata (...) E. Taxi SRL in reorganizare reprezentanta de administrator judiciar O. E. T.; a anulat decizia nr. 620 / 15.05.2008 emisă de intimată; a obligat intimata să reintegreze pe contestatoare în postul anterior deţinut precum şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la concediere şi până la reintegrarea efectivă; a respins cererea privind daunele morale şi cheltuieli de judecată ca nefondate.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că intre părţi a fost încheiat contractul individual de munca nr. 1131/2.08.2001, pe durata nedeterminata, prin care contestatoarea a fost angajata in postul de director .

Prin decizia nr. 620/15.05.2008 intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei cf. art. 65 Codul muncii , motivat de reorganizarea activităţii si desfiinţarea unor posturi.

Potrivit art. 74 alin 1 lit a Codul muncii, decizia de încetare a contractului individual de muncă trebuie să arate motivele care determină concedierea.

Tribunalul a reţinut că în cauză nu au fost respectate aceste dispoziţii legale întrucât decizia contestată nu precizează decât faptul că a avut loc o reorganizare a activităţii, nu şi cauzele reorganizării, care interesează pentru verificarea temeiniciei măsurii în raport de dispoziţiile art. 65 alin 2 Codul muncii.

O astfel de motivare, a susţinut instanţa de fond, este cu atât mai necesară cu cât art. 77 Codul muncii prevede că angajatorul nu poate invoca în fata instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere .

Tribunalul a apreciat că în cauză s-a dovedit că locul de muncă a fost desfiinţat efectiv, dispărând din structura societăţii însă nu a fost dovedită existenţa unei cauze reale si serioase.

Simplul fapt ca societatea se află în stare de reorganizare judiciară nu este un motiv pentru a dispune desfiinţarea posturilor în condiţiile în care există un plan de reorganizare care precizează că societatea are 120 de salariaţi, iar modul de salarizare asigură corespondenţa între salarii şi performanţele realizate, iar in aprilie 2008 societatea a făcut alte angajări pe postul de conducător auto .

Tribunalul a reţinut că prin întâmpinare, intimata a invocat înregistrarea unor pierderi şi după punerea în aplicare a planului de reorganizare, pierderi care nu au fost probate de aceasta. De asemenea, a susţinut faptul că reorganizarea se impunea faţă de cheltuielile de salarizare ridicate, însă desfiinţarea unor posturi nu poate fi justificată în mod real pe necesitatea reducerii cheltuielilor de salarizare, ci pe necesitatea obiectivă de a realiza o noua structură de personal care în cauză nu este dovedită.

Tribunalul a respins celelalte motive invocate de contestatoare reţinând că aceasta a primit preavizul anterior concedierii, că lista locurilor de muncă este obligatorie numai în cazurile prev. de art. 64 Codul muncii, iar respectarea unor criterii de prioritate numai in situaţia concedierilor colective.

Tribunalul a respins şi cererea de acordare a daunelor morale cu motivarea că contestatoarea nu a făcut dovada unui anumit prejudiciu moral suferit din cauza concedieri iar existenta acestui prejudiciu nu poate fi presupusă. Starea de tensiune, de disconfort material si psihic sunt inerente măsurii concedierii, a apreciat instanţa, astfel că pot fi reparate prin restabilirea legalităţii. Chiar daca este vorba de un prejudiciu moral, el trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi cert însă în cauză nu s-a făcut dovada unui asemenea prejudiciu cert.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata (...) E. Taxi SRL prin administratorul judiciar O. E. T. cu următoarea motivare:

Instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, că decizia nr. 620 /15.05 2008, nu precizează decât faptul ca a avut loc o reorganizare a activităţii societăţii, aceasta fiind o formulă generală şi nu suficientă. De fapt decizia contestată arată clar că este vorba de desfiinţarea posturilor de directori din societate, aceasta fiind precedată de un plan de masuri al administratorului special din data de 24.03.2008 şi de decizia nr.601/01.04.2008 a administratorului judiciar prin care se desfiinţează toate posturile de directori din societate.

Cat priveşte netemeinicia deciziei instanţa de fond consideră că angajatorul nu poate invoca alte motive în decizia de concediere decât menţionate în decizie , legându-se de faptul că în întâmpinare, a invocat că intimata a condus activitatea societăţii până la intrarea în procedura insolvenţei.

Această decizie, a arătat recurentul, trebuie să ţină seama şi de legea speciala nr. 85 / 2006 deoarece societatea la care era angajată intimata este în procedura insolvenţei . La data când această procedură s-a deschis pentru angajator , intimata-contestatoare ocupa funcţia de director (manager) în societate şi exercita efectiv atribuţii de administrator. Prin deschiderea procedurii, administrarea societăţii a revenit administratorului judiciar conform legii şi firesc postul de director general (manager) nu mai avea ce caută în schema societăţii.

A mai susţinut recurentul că planul de reorganizare nu prevede un număr minim de angajaţi şi în niciun caz nu poate limita atribuţiile administratorului judiciar de a angaja sau concedia personalul societăţii debitoare. În planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic se face referire la un nr. de 120 de angajaţi la capitolul E. Societăţii pct 1.4, diagnoza resurselor umane, împrejurare ce nu constituie o obligaţie de a menţine numărul angajaţilor, cu atât mai mult cu cât în acel document se specifică faptul că structura de organizare a societăţii se modifică permanent, ca urmare a evoluţiei sau restrângerii activităţii, urmărindu-se continuu dimensionarea corespunzătoare a personalului.

Recurentul a arătat că administratorul societăţii are în subordine şi coordonare nemijlocită personalul societăţi. El reprezintă si angajează societatea în relaţiile cu terţii, coordonează activitatea generală şi are un rol determinant în luarea deciziilor.

Mai mult decât atât, a susţinut recurentul, instanţa de fond reţine în mod greşit faptul că în anul 2008 societatea a făcut angajări pe postul de conducător auto, neţinând cont de faptul ca intimata-contestatoare nu era angajată pe acest post ci era director general.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 304¹ Cod proc. civilă Curtea reţine următoarele:

Instanţa de fond a fost învestită cu analiza legalităţii şi temeiniciei deciziei de concediere a contestatoarei, din funcţia de director al unei societăţi având ca obiect de activitate transportul în regim de taxi, aflată în proces de reorganizare judiciară.

Instanţa a apreciat că din decizie rezultă că locul de muncă a fost efectiv desfiinţat, nu însă şi faptul că această desfiinţare are o cauză reală şi serioasă.

Curtea apreciază că o astfel de constatare nu corespunde realităţii, în condiţiile în care, din actele depuse la dosar, rezultă faptul că, din necesitatea reducerii cheltuielilor de personal, posturile de conducere din societate (director administrativ, executiv, marketing) au fost desfiinţate, atribuţiile de management fiind preluate administratorul judiciar şi de administratorul special.

Menţiunile din cadrul deciziei de concediere care fac trimitere la măsurile administratorului judiciar de desfiinţare a posturilor relevă existenţa unei cauze reale şi serioase a concedierii, astfel că nu se poate aprecia că recurentul ar fi invocat în întâmpinare alte motive de fapt ce nu au fost avute în vedere la emiterea deciziei.

Faptul că la judecata în fond a cauzei au fost depuse înscrisuri doveditoare ale situaţiei de fapt nu determină concluzia că angajatorul ar fi completat situaţia de fapt cu dovedirea altor motive ce au determinat emiterea deciziei de concediere.

În privinţa temeiniciei măsurii contestate, dat fiind situaţia financiară precară şi planul de reorganizare în care au fost stabilite modalităţile de plată a creanţelor prin continuarea activităţii de taximetrie, Curtea apreciază că decizia administratorului judiciar de modificare a structurii personalului prin creşterea numărului de şoferi care să exploateze parcul auto pentru a acumula venituri în bugetul societăţi şi prin preluarea atribuţiilor de conducere, cu consecinţa desfiinţării posturilor de directori, cu astfel de atribuţii, este legală şi temeinică, reorganizarea având o cauză reală şi serioasă.

Instanţa de recurs mai reţine şi faptul că administratorul judiciar este pe deplin îndreptăţit să procedeze la reorganizarea locurilor de muncă prin desfiinţarea celor care, în opinia sa nu sunt de natură a determina redresarea financiară astfel că măsura dispusă în cauză se încadrează în competenţele pe care legea şi planul de reorganizare aprobat de judecătorul sindic i le conferă.

Prin urmare Curtea reţine că decizia contestată îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege, adoptarea ei reprezentând o măsură legală şi temeinică.

Faţă de aceste considerente, Curtea va admite recursul în baza art.304 pct.9 şi art.304¹ Cod pr.civilă, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge contestaţia împotriva deciziei de concediere ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta (...)”E. TAXI”SRL, prin administrator judiciar O. E. T. împotriva sentinţei civile nr.1262 din data de 16.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.21622/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata H. D..

Modifică sentinţa recurată, în sensul că:

Respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24.06.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) M.

(...)

GREFIER

E. N.

Red.: C.S.

Dact.: C.S./2ex.

24.08.2009

Jud. fond.: F. E.

D. D. H.