Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 189

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2010

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...) (...)

(...)-(...) Ţ.

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC E. Membru P. Grup SA cu sediul în B, sector 1, Calea E. nr. 239, împotriva sentinţei civile nr. 1260 din 09 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. N. domiciliat în P,(...), judeţul P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta-pârâtă SC E. SA B, reprezentată de avocat D. D., din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant S. N., asistat de avocat D. L. N., din cadrul Baroului P.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este motivat în termen şi scutit de plata taxei de timbru.

Părţile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat D. D., pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul arată că soluţia dată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, faţă de împrejurarea că nu s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, din planul social cu anexele la acesta, precum şi din hotărârea consiliului de administraţie din 7.06.2005 rezultă numărul exact de posturi care trebuiau desfiinţate urmare reorganizării activităţii, posturi printre care se afla şi cel ocupat de reclamant, societatea nemaidispunând de locuri vacante compatibile cu pregătirea intimatului, mai ales că a fost vorba de o concediere colectivă.

De asemenea, precizează că în mod greşit s-a reţinut de prima instanţă că nici la două luni de la concediere societatea ar fi scos la concurs posturi compatibile cu pregătirea contestatorului, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat, întrucât actele de la dosar dovedesc alte condiţii pe care ar fi trebuit să le îndeplinească intimatul pentru a ocupa postul respectiv.

Totodată, menţionează că, urmare anunţurilor de recrutare, intimatul avea posibilitatea să se informeze despre această situaţie, având în vedere că în anul 2008 a fost introdusă contestaţia, iar de la emiterea deciziei de concediere au trecut doi ani, perioadă în care s-au ivit posturi.

În continuare, arată că societatea a fost obligată să pună în aplicare hotărârea instanţei de fond, sens în care intimatul S. N. a fost reintegrat în muncă, iar de la data de 01.01.2010 acesta funcţionează în cadrul societăţii, însă în mod greşit prima instanţă a obligat societatea la plata unor drepturi salariale către intimat pe care acesta nu trebuia să le primească.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Avocat D. L. N., pentru intimatul-reclamant, având cuvântul arată că recursul declarat de societate a rămas fără obiect, faţă de împrejurarea că de la data de 01.01.2010 s-a încheiat un nou contract de muncă pe numele intimatului, aflat la fila 101 dosar recurs.

Învederează instanţei faptul că recurenta şi-a schimbat denumirea din E. în P. E., situaţie în urma căreia societatea a apreciat că este necesară prezenţa contestatorului la locul de muncă, astfel că i-a fost oferit acestuia un post similar.

Totodată, precizează că anunţurile de recrutate nu au valoare, acestea fiind date doar cu scopul de a induce în eroare persoanele interesate, întrucât locul de muncă respectiv a fost ocupat de o altă persoană, iar o concediere colectivă nu avut loc deoarece la data când a fost emisă decizia de concediere nu s-au mai efectuat şi alte restructurări, situaţie rezultată din organigrama depusă la dosarul cauzei de către recurentă din care se constată că o singură persoană a fost concediată şi anume contestatorul.

Aşadar, în conformitate cu art. 74 din Codul muncii intimata nu a oferit un alt post aferent pregătirii contestatorului, deşi existau anunţuri de recrutare în acest sens, încălcându-i-se astfel dreptul salariatului potrivit prevederilor inserate în Codul muncii.

De asemenea, menţionează că, deşi a fost convocată la efectuarea expertizei pentru a depune documente, societatea nu s-a prezentat, aspect care s-a considerat ca o recunoaştere a nelegalităţii emiterii deciziei privind desfacerea contractului de muncă.

Faţă de toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, sens în care depune concluzii scrise.

Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanţei nr. 95/14.01.2010 privind plata onorariului de avocat în sumă de 800 lei.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin contestaţia înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, contestatorul S. N. a chemat in judecata pe intimata SNP E. SA, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1283/19.12.2007 emisă de intimată ce i-a fost comunicată la 14.01.2008, reintegrarea acestuia în funcţia deţinută anterior, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada desfacerii contractului de muncă începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă, actualizate conform OG nr. 9/2000 cât şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei pe postul de asistent comercial din cadrul Departamentului Administrare B., până la data de 19.12.2007 când prin decizia nr.1283 s-a dispus încetarea contractului de muncă în temeiul art.65 şi 66 din Codul muncii, invocându-se în mod total netemeinic de către intimată că postul ocupat de acesta a fost desfiinţat ca urmare a unui M. plan de reorganizare a diviziei marketing reorganizare impusă de Hotărârile Consiliului de Administraţie din datele de 07.06.2005 şi 09.08.2005.

A mai precizat contestatorul că, aşa zisa reorganizare invocată de intimată ca motiv al desfacerii contractului de muncă, nu avea cum să dureze mai mult de 2 ani întrucât activitatea acesteia ar fi intrat într-un grav impas dacă un departament de importanţă extremă cum este marketingul ar fi fost reorganizat într-o atât de lungă perioadă situaţia de fapt invocată prin decizia de desfacere nefiind conformă cu realitatea.

De asemenea, contestatorul a mai susţinut că după desfacerea contractului său de muncă, intimata a dat anunţuri de recrutare a forţei de muncă prin care scotea la concurs posturi similare cu cel deţinut de acesta, cu atribuţii de serviciu relativ asemănătoare, încâlcind astfel dispoziţiile legale şi prin aceea că la desfacerea contractului de muncă nu i-a propus ocuparea unui post asemănător.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul a depus la dosar copia cărţii de identitate, copia deciziei de încetare a contractului de muncă şi a solicitat proba cu expertiză salarizare cu obiectivele de a stabili dacă în cadrul intimatei a avut loc o reorganizare a activităţii în cursul anului 2007 în cadrul căreia a fost desfiinţat postul de asistent comercial ocupat de contestator, actul care a stat la baza acestei organizări, dacă desfiinţarea postului a fost reală, dacă au fost încadrate alte persoane pe acel post şi calcularea drepturilor salariale cuvenite contestatorului începând cu data desfacerii contractului de muncă- 15.03.2008 la zi.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

S-a arătat de către intimată că prin decizia de concediere nr.1283/19.12.2007, contestatorului i-a încetat contractul individual de muncă, ca urmare a unui program de concedieri colective desfăşurat la nivelul acesteia care a respectat întrutotul prevederile C o d u l u i m u n c i i şi ale contractului colectiv de muncă, cât şi hotărârile Consiliului de Administraţie, negocierile cu G. şi planul social încheiat cu aceasta, ce prevedea necesitatea efectuării unei concedieri colective pentru restructurarea şi reorganizarea activităţii întregii societăţi, plan care a fost înregistrat şi la AMOFM B.

Pe linia susţinerilor din întâmpinare, intimata a depus la dosar proiectul de concediere colectivă, adresa nr.3950/08.10.2007 emisă către AMOFM B şi dovada de comunicare a deciziei de concediere către contestator.

În cauză s-a efectuat expertiză salarizare-normare de către expert O. D..

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.1260 din data de 9 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a admis contestaţia, s-a anulat decizia nr.1282/19.12.2007 emisă de intimată, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei şi plata drepturilor salariale actualizate conform raportului de expertiză pentru perioada 15.03.2008- 30.11.2008 de 16.625 lei şi în continuare până la reintegrarea efectivă şi totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1350 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert şi avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, contestatorul a fost beneficiarul unui contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată cu SC E. SA B- Sucursala E. P, începând cu data de 19.04.2002.

A mai reţinut instanţa de fond că din data de 02.08.2005 acesta a fost preluat la sediul SC E. SA în funcţia de dispecer depozit, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1760/01.08.2005.

În baza actului adiţional din 01.05.2007, la contractul individual de muncă s-a schimbat funcţia contestatorului în asistent comercial la E. Marketing la punctul de lucru E. din B.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că prin decizia nr. 1283/19.12.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.65 şi art.66 din Codul muncii, motivul concedierii fiind reprezentat de desfiinţare a postului de asistent comercial deţinut de acesta ca urmare a reorganizării activităţii Diviziei de Marketing conform programului de reorganizare al E. SA aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din data de 07.06.2005 şi din data de 09.08.2005.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu disp. art.65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Legea mai prevede că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

A mai reţinut instanţa de fond că raportul de expertiză efectuat în cauză a reţinut în ceea ce priveşte reorganizare activităţii intimatei în cursul anului 2007 că aceasta a prezentat drept temei al acestei reorganizări adresa nr.1316/08.10.2007 şi proiectul de concediere colectivă în care explică motivele care a determinat concedierea, printre acestea înscriindu-se restructurarea şi reorganizarea necesară pentru eliminarea fluxurilor financiare negative şi realizarea unei corelări optime între numărul de personal şi volumul activităţii de producţie.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că expertiza a constatat că decizia de concediere nu respectă dispoziţiile art.74 alin.1 lit.d din Codul muncii conform cărora „angajatorul trebuie să arate în cuprinsul acesteia în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant”, compatibil cu pregătirea profesională.

A apreciat instanţa de fond că, întrucât în decizia de concediere a contestatorului se menţionează că intimata nu dispune de posturi vacante compatibile cu pregătirea acestuia, în această situaţie intimata avea obligaţia de a solicita sprijinul Agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii contestatorului potrivit pregătirii sale profesionale.

În ceea ce priveşte respectarea disp.art. 65 alin.2 din Codul muncii, de către intimata, s-a reţinut că raportul de expertiză apreciază că intimata nu a respectat dispoziţiile legale întrucât nu a prezentat expertului copia Hotărârii Consiliului de Administraţie din 07.06.2005 şi din 09.08.2005 şi nici a planului social semnat la 21.04.2005 între E. şi G., nu a pus la dispoziţie expertului acordul sindicatului privind planul de restructurare şi nici organigrama de personal înainte şi după desfiinţarea locului de muncă al contestatorului, neoferind acestuia vreo alternativă de opţiune prin ocuparea vreunui post vacant corespunzător pregătirii sale profesionale.

Instanţa de fond a mai reţinut că se menţionează în raportul de expertiză că începând cu luna ianuarie 2008 intimata a dat anunţuri interne de recrutare a forţei de muncă pe posturi care puteau fi propuse contestatorului, iar la data de 20.04.2008, la 4 luni de la desfiinţarea postului de asistent comercial deţinut de contestator a scos la concurs un post similar în cadrul aceleiaşi divizii de marketing, iar începând cu 06.02.2008 a mai scos la concurs o serie de posturi vacante compatibile cu pregătirea profesională a contestatorului.

Având în vedere cele arătate şi reţinând că desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator nu a fost efectivă şi nu a avut o cauză reală, că intimata prin emiterea deciziei de concediere nu şi-a îndeplinit prevederile prevăzute de art.64 alin.2 din Codul muncii, tribunalul, în temeiul disp. art.283 şi art.284 din Codul muncii a admis contestaţia după cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata S.C. E. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sens în care a invocat disp.art. 304 pct.9 şi art. 304¹ Co pr.civilă.

Recurenta a invocat sub un prima aspect faptul că la emiterea deciziei contestate a avut în vedere Planul social, anexele acestuia, Hotărârea consiliului de administraţie din data de 7.06.2005, din care rezultă numărul exact de posturi ce urmează a fi desfiinţate urmare reorganizării, printre care şi postul contestatorului.

A mai arătat recurenta că la emiterea deciziei a respectat disp.art. 65 alin. 2 şi art. 74 Codul muncii precizând totodată că în cauză a avut loc o concediere colectivă şi că societatea nu mai dispunea de locuri vacante compatibile cu pregătirea contestatorului.

A mai învederat recurenta că expertul a apreciat eronat că s-ar fi scos la concurs posturi compatibile cu pregătirea contestatorului, la dosar fiind depuse înscrisuri din care rezultă că posturile respective presupuneau cu totul alte condiţii de îndeplinit decât cele pe care contestatorul le putea îndeplini.

A susţinut recurenta că prima instanţă a avut în vedere concluziile expertizei deşi expertul nu a cercetat nici actele dosarului din care rezulta că exista un plan social aprobat de sindicat, validat şi înregistrat.

Concluzionând, recurenta a arătat că, în fapt, concedierea contestatorului- intimat a avut loc ca urmare a unui plan de restructurare a activităţii întregi societăţi şi a avut, totodată, şi un caracter real şi efectiv.

Totodată, la dosarul cauzei nu există nicio pobă din care să rezulte că pe postul contestatorului ar fi fost angajată o altă persoană şi nici că posturile pentru care se recrutau persoane erau identice sau compatibile cu postul deţinut de contestator. Tot astfel, nu există nicio dovadă că vreunul din aceste posturi ar fi fost ocupate de cineva urmare anunţurilor de recrutare şi întrucât reorganizarea a privit întreaga societate, organigrama apare ca nefiind utilă cauzei.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Curtea examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi în raport de dispoziţiile legale care au incidenţă în cauză şi de dispoziţiile art.304¹ Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În susţinerea criticilor sale, recurenta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri care nu au fost prezentate cu ocazia efectuării expertizei contabile, respectiv Planul Social, Hotărârea consiliului de administraţie din 7.06.2005 din care rezultă că la nivelul anului 2005 s-a hotărât iniţierea unui program de restructurare la nivelul societăţii.

Curtea reţine totodată şi faptul că decizia contestată a fost emisă la data de 19.12.2007 şi că ulterior acesteia, societatea recurentă a dat anunţuri interne de recrutare a forţei de muncă pe posturi care puteau fi propuse reclamantului, compatibile cu pregătirea profesională a salariatului, inclusiv pe un post de asistent comercial în cadrul Diviziei de Marketing, post de pe care a fost concediat intimatul, aspecte rezultate şi reţinute de prima instanţă în urma efectuării expertizei.

În aceste condiţii, Curtea reţine că în mod corect a apreciat prima instanţă că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Astfel, Curtea reţine că pentru a fi incidente în cauză disp.art. 65 din Codul muncii trebuie constatată îndeplinirea condiţiei de legalitate impusă de lege, respectiv desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei în sensul că organigrama nu are relevanţă în cauză întrucât desfiinţarea este efectivă numai atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigramă ori în statul de funcţii. Desfiinţarea nu este efectivă şi nici reală când este urmată de reînfiinţarea după scurt timp a aceluiaşi loc de muncă aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă.

Faţă de actele dosarului, Curtea constată că măsura concedierii nu este justificată, societatea nefăcând dovada că efectiv a avut loc o reorganizare şi o restrângere reală, impusă de nevoile societăţii.

Pentru aceste considerente, curtea constată că nu pot fi reţinute criticile formulate, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică, având suport probator în actele şi lucrările dosarului, sens în care, conform art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.

Văzând şi disp.art.274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. SA, cu sediul în B, Calea E.lor nr.239, sector 1, împotriva sentinţei civile nr.1260 din 9 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu reclamantul S. N., domiciliat în P,(...), judeţul P.

Obligă recurenta-pârâtă la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 4 februarie 2010.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) Ţ.

Grefier,

T. Ş.

Red.I.C.Ţ.

Tehnored.S.Ş.

4 ex./4.03.2010

dosar fond- (...) T r i b u n a l u l P r a h o v a

judecători fond- N. H. ; N. R

operator de date cu caracter personal ;

număr notificare 3120/2006