Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 87

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- (...) E. (...)

Grefier - B. Ţ.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatoarea T. M., domiciliată în Târgovişte, str. (...) P, bloc.M., .A, .1, .2, judeţul D, şi de intimata S.C. D. B. (...) (FOSTA (...) B. ASIGURARI B. (...)) prin reprezentant legal D. N., cu sediul în S,(...), judeţul S, împotriva sentinţei civile nr.1174 din 23.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a în dosarul nr(...).

Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta-intimată S.C. D. B. (...) prin consilier juridic N. N., lipsă fiind recurenta-contestatoare T. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Consilier juridic N. N. pentru recurenta-intimată învederează instanţei că nu are cunoştinţă de recursul formulat de contestatoare.

S-a adus la cunoştiinţa reprezentantului legal al recurentei-intimate conţinutul recursului formulat de contestatoare, după care acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.

Consilier juridic N. N. având cuvântul pentru recurenta-intimată S.C. D. B. (...), arată că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a disp.art.304 (9) Cod procedură civilă.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a efectuat deşi recurenta-intimată a făcut dovada că recurenta-contestatoare a fost convocată la data de 23.05.2007, aceasta s-a prezentat la sediul societăţii unde i s-a înmânat nota explicativă iar aceasta a refuzat să dea răspunsurile în acea zi, a luat nota explicativă acasă şi a venit cu răspunsurile a doua zi.

Faptul că aceasta a ales să dea răspunsurile doar a doua zi nu vine în contradicţie cu nici un text de lege şi nici nu echivalează cu nerealizarea cercetării disciplinare prealabile.

Precizează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că faptele săvârşite de recurenta-contestatoare au un caracter deosebit de grav şi prejudiciul adus angajatorului justifică măsura concedierii disciplinare.

Mai mult, împotriva recurentei-contestatoare s-a formulat de către recurenta-intimată o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune.

Consideră că prin decizia emisă nu recurenta-contestatoare a fost cea lezată ci dimpotrivă recurenta-intimată care a suferit un prejudiciu mare urmare faptelor comise de recurenta-contestatoare.

Solicită admiterea recursului intimatei, modificarea în tot a sentinţei recurate, pe fond respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei emise de recurenta-intimată, precum şi respingerea ca nefondat a recursului contestatoarei.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului de faţă, in baza lucrărilor dosarului reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a sub nr(...), contestatoarea T. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata (...)” D. B.”(...) S, anularea ca nelegală şi netemeinică a deciziei de concediere nr.22226/24.05.2007, cu toate consecinţele care decurg din aceasta şi obligarea intimatei la plata sumei de 700.000 despăgubiri.

Contestatoarea a susţinut că sub aspect formal, decizia prin care s-a dispus concedierea sa trebuie anulată deoarece intimata, procedând discreţionar şi abuziv nu a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă efectivă şi corectă, încălcând prevederile art.267 din c o d u l m u n c i i.

Totodată, contestatoarea a arătat că nici în fondul său decizia de concediere nu este legală şi temeinică întrucât nu se face vinovată de faptele ce i-au fost imputate, iar controalele Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă D nu au existat în realitate.

În dovedirea susţinerilor din contestaţie, a fost depusă copia deciziei nr. 22226/24.05.2007 emisă de intimată şi copia carnetului de muncă.

Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, reclamanta săvârşind abateri grave ce constau în nesocotirea obligaţiei de a supraveghea depunerea sumelor încasate în contul firmei şi al soldului de casă, nu a urmărit decontarea sumelor încasate de colaboratori din primele de asigurare, nu a organizat si supravegheat lunar inventarierea imprimatelor cu regim special şi nu a adus la cunoştinţa conducerii societăţii neregulile depistate în sfera atribuţiilor sale.

Sub aspectul formei, intimata a susţinut că măsura concedierii salariatei a fost luată cu respectarea etapelor impuse de c o d u l m u n c i i, cercetarea disciplinară prealabilă efectuându-se prin convocarea contestatoarei la 23 mai 2007, când i s-au adus la cunoştinţă abaterile şi i s-a solicitat o notă explicativă.

S-au depus în sprijinul acestor susţineri: contractul de muncă al contestatoarei, decizia nr.23499/2.08.2006, nota explicativă dată de salariată şi sarcinile sale de serviciu.

Părţile s-au interogat reciproc iar contestatoarea a formulat şi depus note scrise.

Prin sentinţa civilă nr.1174 din 23 noiembrie 2007, T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a admis în parte contestaţia, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.22226/24 mai 2007 emisă de intimată şi a obligat-o pe aceasta să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data desfacerii contractului de muncă până la data angajării la noul loc de muncă-7 iunie 2007.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata despăgubirii de 700.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, deoarece potrivit art.267 din c o d u l m u n c i i, salariatul trebuie convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator pentru a realiza cercetarea prealabilă, cu precizarea obiectului, datei, orei şi a locului întrevederii.

In cauză, contestatoarea T. M. a fost convocată la sediul societăţii intimate la data de 23 mai 2007, orele 16.30-fiind informată despre obiectul cercetării prealabile disciplinare, conform convocatorului nr.5037/din 23 mai 2007.

A constatat instanţa că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă dacă la data şi ora convocării, contestatoarea a fost ori nu prezentă, pentru ce motive nu s-a realizat cercetarea disciplinară, întrucât din nota explicativă şi precizările făcute la sfârşitul acesteia la data de 24 mai 2007, orele 8.56 reiese că cercetarea disciplinară nu a avut efectiv loc la data şi ora stabilite prin convocatorul de înştiinţare.

In plus, a reţinut instanţa că nerespectarea cerinţelor impuse imperativ de art.267 din c o d u l m u n c i i echivalează cu lipsa cercetării disciplinare prealabile, dispoziţiile legale sus-citate având scopul de a proteja salariaţii.

Câtă vreme, decizia de concediere luată împotriva contestatoarei i-a fost comunicată acesteia prin fax la 24 mai 2007, orele 10.17, este neîndoielnic faptul că apărările acesteia nu au fost verificate iar măsura era deja decisă.

Pentru aceste argumente, instanţa de fond a admis în parte contestaţia în sensul constatării nulităţii absolute a deciziei de concediere şi a făcut aplicarea prevederilor art.78 din c o d u l m u n c i i privind plata despăgubirii constând în drepturile băneşti cuvenite contestatoarei.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere pentru obligarea intimatei la plata sumei de 700.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru măsura de concediere dispusă nelegal, la dosar neexistând dovezi care să justifice acordarea sumei cerute de contestatoare.

Împotriva sentinţei, în termen legal au exercitat recursuri ambele părţi, susţinând că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală şi se impune reformarea ei.

Recurenta-contestatoare T. M. a susţinut că din motive independente de voinţa sa a fost pusă, de către instanţa fondului, în imposibilitatea de a administra probe sub aspectul capătului de cerere privind despăgubirile solicitate în

cuantum de 700.000 lei care a fost respins ca neîntemeiat(fila 4) şi a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea acestui capăt de cerere.

Recurenta-intimată (...)” D. B.”(...) S a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, invocând motivul de casare prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ.

Sub acest aspect, recurenta a criticat sentinţa prin care s-a reţinut nerespectarea procedurii cercetării prealabile, deşi în dosar există întreaga documentaţie care face dovada îndeplinirii cerinţelor de formă ale c o d u l u i m u n c i i în privinţa cercetării disciplinare prealabile. Astfel, au fost depuse convocatorul prin care contestatoarea a fost înştiinţată despre data şi locul efectuării cercetării prealabile şi nota explicativă dată de salariată, iar apărările sale au fost înlăturate prin decizia de concediere nr.22226/24 mai 2007.

În plus, o a doua critică vizând greşita apreciere a dovezilor, priveşte gravitatea deosebită a abaterilor disciplinare ce au justificat măsura concedierii şi cărora instanţa de fond nu le-a dat semnificaţia corectă, cu atât mai mult cu cât împotriva contestatoarei s-a formulat şi o plângere penală considerându-se că faptele sale constituie infracţiuni.

S-a solicitat, pentru aceste argumente, admiterea recursului (filele 6-7)

Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, a actelor şi lucrărilor dosarului, a cazurilor de casare, dar şi sub toate aspectele, astfel cum prevede art.304¹ cod pr.civ. constată următoarele:

Prin decizia nr.22226 emisă de intimata (...)” D. B.”(...) S la data de 24 mai 2007 contestatoarea T. M.-director al Sucursalei Târgovişte a societăţii sus-arătate, a fost sancţionată, conform art.61 lit.a rap.la art.264 alin.1, lit.f din c o d u l m u n c i i-cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, reţinându-i-se în sarcină săvârşirea mai multor abateri disciplinare(fila 12-14 dosar fond).

Potrivit art.63 alin. 1 din c o d u l m u n c i i, concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave ori a unor abateri repetate de la regulile de disciplina muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării prealabile şi în termenele stabilite de cod.

Contestând decizia de concediere, contestatoarea a susţinut că intimata nu a efectuat o cercetare prealabilă efectivă şi a dispus măsura disciplinară a desfacerii contractului său de muncă în mod discreţionar si abuziv.

Verificând aceste împrejurări, prima instanţă a stabilit că intimata nu a respectat dispoziţiile art.267 din c o d u l m u n c i i, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării disciplinare prealabile şi atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere emise în atare condiţii.

Într-adevăr, aşa cum în mod legal şi temeinic a reţinut tribunalul, cronologia derulării evenimentelor indică lipsa unei cercetări disciplinare prealabile, ca o concretizare a dreptului la apărare consacrat constituţional prin dispoziţiile art.24 din Constituţia României.

Deşi potrivit convocatorului nr.5037 din 23 mai 2007, contestatoarea a fost înştiinţată despre întrevederea ce va avea loc la sediul societăţii,

în aceeaşi zi, la orele 16,30(fila 28) - nota explicativă a salariatei este datată 24 mai 2007, orele 8,56-ceea ce semnifică împrejurarea că cercetarea nu a avut loc efectiv la data şi ora stabilite, iar o explicaţie a nesocotirii acestor elemente obligatorii a fi aduse la cunoştinţa persoanei implicate, nu a fost oferită instanţei de fond sau celei de recurs de către angajator.

În plus, emiterea la data de 24 mai 2007 a deciziei de concediere şi comunicarea acesteia către contestatoare la orele 10.17-10.20-prin fax(filele 12-14 dosar fond) face dovada că verificarea apărărilor contestatoarei, care a dat nota explicativă în aceeaşi dimineaţă la orele 8,56 (filele 29-32) nu a fost efectivă şi reală, aspecte de natură să atragă sancţiunea prevăzută de art. 267 din c o d u l m u n c i i, respectiv nulitatea absolută a deciziei emise cu nerespectarea procedurii cercetării disciplinare prealabile.

O atare sancţiune face de prisos analizarea deciziei in fondul său, astfel că în mod corect instanţa de fond nu a verificat în ce măsură pretinsele abateri disciplinare comise de contestatoare justificau măsura disciplinară a desfacerii contractului său de muncă.

Pentru argumentele de mai sus, Curtea constată că prima instanţă a dat o corectă şi legală interpretare dispoziţiilor art.61 şi 267 din c o d u l m u n c i i, nefiind incident cazul de casare invocat de recurenta intimată (...)” D. B.”(...) S, al cărei recurs va fi respins ca nefondat.

Nici calea de atac exercitată de contestatoare nu s-a dovedit întemeiată, câtă vreme critica sa vizând imposibilitatea obiectivă in care a plasat-o instanţa fondului de a administra probe pentru dovedirea prejudiciului de 700.000 lei, nu are justificare.

Din actele şi lucrările dosarului de fond rezultă că reprezentată de doi avocaţi aleşi, contestatoarea a propus şi administrat probe cu interogatoriul intimatei şi înscrisuri(fila 59 verso) iar în administrarea probei testimoniale nu a insistat (fila 101).Chiar dacă apărătorii aleşi ai contestatoarei au lipsit nejustificat de la şedinţa dezbaterilor, instanţa fondului în respectul dreptului la apărare, a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea acesteia să formuleze concluzii scrise (filele 103-112).

Drept urmare, exigenţele unei proceduri judiciare echitabile au fost respectate de tribunal căruia nu i se poate imputa lipsa dovezilor pe care contestatoarea avea obligaţia de a le administra pentru a-şi proba susţinerile, în condiţiile şi termenele legale.

Cum la controlul de legalitate şi temeinicie nu a fost identificat nici un motiv de reformare a hotărârii instanţei de fond, iar criticile aduse de recurenţi nu sunt fondate, Curtea va respinge cererile de recurs în conformitate cu art.312 cod pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea T. M., domiciliată în Târgovişte, str.(...) P, bloc.M., .A, .1, .2,

judeţul D, şi de intimata S.C. D. B. (...) (FOSTA (...) B. ASIGURARI B. (...)) prin reprezentant legal D. N., cu sediul în S,(...), judeţul S, împotriva sentinţei civile nr.1174 din 23.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 30 ianuarie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E. (...)

Grefier,

B. Ţ.

Red.S.P.B

Tehnored.S.P.B.

2 ex./22.02.2008

dosar fond- (...)- T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

judecători fond – M. E.

• D. E.

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120