Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10103

Şedinţa publică de la 21 O. 2008

Completul constituit din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC B. B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3896/12.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D. E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic D. G. M., cu delegaţie la dosar, şi pentru intimatul-reclamant avocat ales E. E., lipsă fiind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru angajare avocat şi comunicare recurs.

Avocat E. E. depune la dosar împuternicire, concluzii scrise, un set de acte şi întâmpinare, comunicând un exemplar şi reprezentantului convenţional al unităţii recurente.

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Consilier juridic D. G. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introductive, întrucât greşit se raportează tribunalul la vechia formă a art. 65 din Codul muncii, eronat reţinând că funcţia de director adjunct este echivalentul funcţiei de director service pentru care a fost dat acel anunţ în ziar. Susţine că situaţia financiară a unităţii fiind precară postul intimatului a fost comasat, atribuţiile acestuia au fost preluate de directorul adjunct de la C.

Avocat E. E. pentru intimatul-reclamant pune concluzii de respingere a recursului şi menţinere a sentinţei recurate drept temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată. Susţine că măsura luată de recurentă este abuzivă, tribunalul corect reţinând că unitatea nu a arătat efectiv care este reorganizarea acesteia, după cum rezultă din organigrama depusă atribuţiile clientului său menţinându-se.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele :

Prin cererea introdusă la T r i b u n a l u l G o r j – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi înregistrată sub nr(...), petentul T. D. E. a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr.2042 din 18.10.2007 emisă de intimata SC.B..SRL solicitînd ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea acesteia, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior concedierii şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii la data reintegrării efective reactualizate la data plăţii precum şi a daunelor morale.

În motivarea contestatiei, petentul a aratat că a fost angajatul intimatei din 03.07.2006 în funcţia de director adjunct, desfăşurîndu-şi activitatea la punctul de lucru Tg-J, iar prin decizia nr.2042/18.10.2007 s-a dispus încetarea contractului său de muncă cu motivarea unei reorganizări a societăţii prin restructurarea postului său.

A mai aratat petentul că nu a avut loc o reorganizare a societăţii deoarece s-a desfiinţat numai postul ocupat de el, iar pe de altă parte, ulterior concedierii sale, s-a procedat la angajarea de salariaţi cu studii superioare, fără a i se oferi unul dintre aceste posturi.

Pentru dovedirea susţinerilor sale petentul a depus la dosar adresa din 23.10.2007, decizia nr.2042/18.10.2007, notificarea nr.423/7.03.2007, actul adiţional nr.1128/05.10.2006, contractul individual de muncă, adresa nr.1019/07.06.2007 , nr.1154/26.06.2007, situaţia financiară pentru perioada ianuarie – iunie 2007, fişa postului pentru economist-consilier vînzări responsabil marketing şi logistică , anunţul publicat în Ziarul J. prin care intimata angajează director service , fişa postului , solicitînd audierea martorilor B. D. şi M. N. D..

Intimata a formulat întîmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată cu motivarea că, în baza Hotărîrii asociaţilor nr.419/6.03.2007, s-a hotărît pe fondul unei activităţi restrînse şi a situaţiilor financiare deficitare ale punctului de lucru din Tg-J reorganizarea activităţii prin desfiinţarea postului de director adjunct, post ocupat de petent.

A mai aratat intimata că, reorganizarea a fost efectivă a avut la bază proasta situaţie financiară a acestui punct de lucru precum şi activitatea restrînsă iar atribuţiile aferente postului de director adjunct au fost înglobate în sfera de atribuţii a directorului adjunct al punctului de lucru de la E. care şi-a extins activitatea de coordonare , astfel cum rezultă din decizia nr.586/02.04.2007.

În dovedire intimata a depus la dosar hotărârea nr.419/06.03.2007, notificarea nr.423/07.03.2007, adresa nr.428/08.03.2007, decizia nr.586/02.04.2007, fişa postului directorului adjunct N. E., fişa postului pentru consilier service , situaţia financiară pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie,mai , iunie 2007, situaţia financiară pentru perioada ianuarie-iunie 2007, organigrama anterioară şi ulterioară concedierii petentului solicitând audierea martorilor N. E. şi E. F. E..

Prin sentinta nr. 3896 din 12.06.2008, T r i b u n a l u l G o r j – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis în parte contestaţia formulată de petentul T. D. E. în contradictoriu cu intimata SC. B..SRL, a anulat decizia nr. 2042/18.10.2007 emisă de intimată si a dispus reintegrarea petentului pe postul deţinut anterior concedierii de director adjunct, cu obligarea intimatei să plătească petentului drepturile salariale de la data de 18.10.2007 şi până la efectiva reintegrare, reactualizate la data plăţii.

A fost respinsa cererea privind acordarea daunelor morale.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca petentul T. D. E. a fost angajat în cadrul intimatei SC.B..SRL ca director adjunct la punctul de lucru Tg-J în perioada 03.07.2006 – 10.2007 cînd prin decizia nr.2042/18.10.2007 a fost concediat în baza art. 65 alin.1 C.M. respectiv reorganizarea societăţii prin restructurarea postului ocupat de petent.

Decizia de concediere a avut la bază Hotărârea nr.419/06.03.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor care au hotărât reorganizarea activităţii punctului de lucru din Tg-J prin desfiinţarea postului de director adjunct începând cu data de 08.03.2007 motivată de faptul că randamentul economic al punctului de lucru este aproape zero şi chiar negativ în unele luni, ea reducându-se numai la activitatea de vânzare autoturisme, stabilindu-se totodată că se poate asigura coordonarea directă a acestui punct de lucru de către directorul adjunct al punctului de lucru din localitatea E. , judeţul D.

Conform art. 65 C.M., concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii, desfiinţarea locului de muncă trebuind să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Din interpretarea textului legal mai sus menţionat rezultă ca fiind condiţii legale esenţiale ce trebuie întrunite cumulativ, desfiinţarea efectivă a locului de muncă ceea ce presupune că el nu se mai regăseşte în organigramă şi în ştatul de funcţii , existenţa unei cauze reale când desfiinţarea are un caracter obiectiv adică este impusă de dificultăţi economice sau de transformări tehnologice şi ea este serioasă, adică are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

Caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din programul de restructurare şi reorganizare a societăţii, proiectul de concediere, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele şi ştatele de funcţii ale unităţii anterioare şi ulterioare concedierii, astfel încât să se evite desfiinţări fictive de posturi sau folosirea restructurării postului ca pretext pentru îndepărtarea unui salariat.

În speţă, se poate observa că prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor s-a stabilit reorganizarea activităţii punctului de lucru Tg-J , însă această reorganizare a constat în desfiinţarea unui singur post, acela de director adjunct, ceea ce conduce evident la concluzia că în fapt nu a avut loc o reorganizare efectivă ce ar fi presupus desfiinţarea mai multor posturi, cu atât mai mult cu cât ulterior concedierii într-un ziar local au fost făcute anunţuri pentru angajări pe postul de director service , ceea ce este echivalent cu postul deţinut de petent.

Tot ulterior concedierii petentului au mai fost făcute două angajări pe postul de consilier auto, din fişele posturilor de consilier auto, respectiv consilier vânzări rezultând că acesta are atribuţii care se regăseau în fişa postului petentului, ori, dacă ar fi avut loc o reorganizare efectivă nu se mai impunea angajarea de personal în condiţiile în care unul dintre motivele ce au determinat restructurarea postului petentului a fost acela că la punctul de lucru Tg-J sunt pre mulţi salariaţi faţă de activitatea desfăşurată.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor coroborate cu situaţiile financiare depuse la dosar rezultă că în perioada anterioară concedierii petentului societatea intimată în privinţa punctului de lucru Tg-J a înregistrat profit vânzările fiind substanţiale, astfel încât nu este îndeplinită nici o altă condiţie prevăzută de art. 65 C.M., respectiv cauza reală şi serioasă care presupune dificultăţi economice sau transformări tehnologice, iar prin desfiinţarea postului să se vizeze îmbunătăţirea activităţii.

În cazul de faţă, neexistând dificultăţi economice şi nici un program de îmbunătăţire a activităţii, nu se impunea desfiinţarea postului ocupat de petent, cu atât mai mult cu cât atribuţii ale acestui post au fost preluate de alte persoane angajate ulterior, ceea ce încă o dată denotă faptul că reorganizarea nu a fost reală.

Faţă de această situaţie, tribunalul a apreciat că intimata nu a făcut dovada temeiniciei şi legalităţii deciziei de concediere, astfel cum avea obligaţia conform art. 287 C.M., motiv pentru care, în baza art. 78 alin. 1 C.M., a admis contestaţia în parte, a anulat decizia nr. 2042/18.10.2007, iar în baza art. 78 alin. 2 C.M., a dispus reintegrarea petentului pe postul deţinut anterior concedierii.

În baza art.78 alin.1 C.M., instanţa a obliga intimata să plătească petentului drepturile salariale de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare reactualizate la data plăţii.

În privinţa capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, acesta a fost respins ca nefondat deoarece art. 269 C.M. prevede obligaţia angajatorului de a despăgubi salariatul numai pentru prejudiciul material suferit în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, posibilitatea acordării de daune morale existând numai în cazul în care acestea au fost prevăzute în contractul individual de muncă, ori în contractul încheiat între petent şi intimată aceste daune nu sunt prevăzute.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs intimata SC B. SRL, care a criticat-o pentru nelagalitate, in temeiul art. 304 pct. 9 C.p.civ., in dezvoltarea motivelor de recurs sustinand, in esenta, ca instanta s-a raportat la vechiul text al art. 65 din Codul muncii si, prin urmare, analizarea conditiilor de legalitate ale unei masuri de concediere s-a facut prin raportare la un text care nu mai era in vigoare.

Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor expuse in motivarea caii de atac si a actelor dosarului, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, in speta fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.p.civ., in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de petentul T. D. E. impotriva deciziei de concediere nr. 2042 din 18.10.2007 emisa de intimata SC B. SRL, prin care s-a dispus concedierea petentului in temeiul art. 65 din Codul muncii.

Asadar, speta pune in discutie verificarea conditiilor care se cer a fi indeplinite pentru ca masura concedierii salariatului determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de acesta sa fie legala.

Potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Sub un prim aspect, trebuie precizat ca textul art. 65, astfel cum a fost redat, este cel dupa modificarea si completarea C o d u l u i m u n c i i prin OUG nr. 55 din 30.08.2006, in vigoare la data emiterii deciziei de concediere.

Observand considerentele sentintei recurate, Curtea constata ca analiza pe care instanta de fond a realizat-o a avut la baza vechiul text al art. 65 (A.(1)Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. A.(2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin.(1) ), care enumera limitativ cauzele de desfiintare a locului de munca ca fiind dificultatile economice, transformarile tehnologice si reorganizarea activitatii.

In actuala reglementare, legiuitorul nu mai limiteaza motivele care determina desfiintarea locului de munca, singura persoana indreptatita sa aprecieze asupra oportunitatii luarii masurii de desfiintare a locului de munca al salariatului in cauza fiind angajatorul, masura trebuind sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, potrivit alineatului 2.

In raport de prevederile legale in vigoare, rezulta ca pentru a fi legala, masura concedierii trebuie sa fie efectiva, sa aiba o cauza reala si serioasa, acestea fiind conditiile care trebuie analizate in cauza de fata.

Sub aspectul caracterului efectiv, conditia a fost dovedita de intimata prin organigrama societatii de dinainte si dupa adoptarea Hotararii nr. 419 din 06.03.2007 a Adunarii Generale Extraordinare a Asociatilor .

In ceea ce priveste cauza reala a masurii, instanta constata ca, la momentul adoptarii Hotararii nr. 419 din 06.03.2007 de catre Adunarea Genarala a Asociatilor, la punctul de lucru din Tg. J isi desfasurau activitatea doar 6 angajati, comparativ cu 47 la E. – D si 60 la P, numarul mic de angajati nefiind de natura sa justifice existenta unui post de director adjunct precum si cheltuielile pe sectorul de management.

Din analiza financiara privind veniturile si cheltuielile la Punctul de Lucru din Tg. J in perioada ianuarie - iunie 2007, comparativ cu Punctele de Lucru din E. si P, rezulta un indice al profitului aproape de zero.

Faptul ca ulterior adoptarii hotararii Adunarii Genarale a Asociatilor de desfiintare a postului petentului a crescut activitatea de vanzari se datoreaza angajarii de catre societatea intimata a unui consilier pe postul de vanzari, precum si faptului ca drepturile salariale ale petentului au fost suportate de catre Casa de Asigurari de Sanatate, petentul fiind in concediu medical.

Acestea reprezinta motive suficiente pentru desfiintarea unui loc de munca, in speta postul de director adjunct, in raport de actualele prevederi ale art. 65 din Codul muncii masura desfiintarii postului nemaifiind limitata la dificultatile economice ale societatii sau transformari tehnologice, consideratiile instantei de fond sub acest aspect fiind gresite.

Tot astfel, faptul ca reorganizarea societatii a constat in desfiintarea unui singur post, acela al petentului, nu este de natura sa conduca la concluzia ca in fapt nu a existat o reorganizare efectiva, cata vreme art. 65 din Codul muncii nu conditioneaza legalitatea masurii de numarul de persoane concediate, mai mult decat atat, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului putand fi individuala sau colectiva, potrivit art. 66 din Codul muncii.

Din Decizia nr. 586/02.04.2007 si fisa postului directorului adjunct al punctului de lucru din E. rezulta ca atributiile petentului au fost preluate de directorul adjunct de la Punctul de Lucru din E., prin extinderea activitatii acestuia de coordonare.

Faptul ca ulterior concedierii petentului societatea intimata a procedat la angajarea unui consilier vanzari nu este de natura sa afecteze legalitatea masurii de concediere, cata vreme angajarea pe acest post s-a facut dupa ce, in prealabil, petentul a refuzat postul oferit prin adresa nr. 1019/07.06.2007, iar atributiile existente in fisa postului de consilier vanzari (promovarea si vanzarea de masini) nu sunt similare cu cele ale unui director adjunct, din fisa postului acestuia din urma rezultand ca atributii activitatea de management, de trasare a politicilor generale de desfasurare a activitatii, de gestionare eficienta a resurselor financiare.

Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca masura concedierii petentului in temeiul art. 65 din Codul muncii este legala, desfiintarea locului de munca al acestuia fiind efectiva, avand la baza o cauza reala si serioasa.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.p.civ., Curtea va admite recursul formulat de intimata SC B. SRL si va modifica sentinta primei instante in sensul respingerii actiunii formulate de contestatorul T. D. E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC B. B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3896/12.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D. E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Modifică sentinţa, respinge contestaţia.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 O. 2008.

Red.Jud.D.(...)

Ex.4/05.12.2008

Jud.fond D.U.

R.N.