Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10341

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 28 O. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)-E.

Grefier B. H.

x.x.x.

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din şedinţa publică de la 24 O. 2008 privind judecarea recursului declarat de contestatoarea B. F. M. împotriva sentinţei civile nr.866 din 19 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SC O PROIECT SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din şedinţa publică de la 24 O. 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

Prin decizia civilă nr. 273/01.02.2008 pronunţată de Curtea de A P E L C R A I O V A în dosarul nr(...), s-a admis recursul declarat de pârâta SC O Proiect SA S, împotriva sentinţei civile nr. 937/ 01.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...),în contradictoriu cu intimata B. F. M. , având ca obiect contestaţie la decizie de concediere, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la T r i b u n a l u l O l t .

Pentru a se pronunţa astfel ,instanţa de recurs a reţinut că probatoriul administrat în cauză a fost insuficient , respectiv instanţa de fond a avut în vedere în principal, proba testimonială, mai exact declaraţia unui martor şi un singur înscris, centralizatorul de comenzi care au format convingerea că în realitate desfiinţarea postului reclamantei nu a avut o cauză reală şi serioasă şi totodată că intimata avea lucrări în derulare.

De asemenea, instanţa de control a indicat ca la rejudecarea fondului să se suplimenteze probatoriul cu accent pe proba cu înscrisuri spre a se elucida situaţia economico-financiară a societăţii recurente, dacă aceasta impunea reorganizarea activităţii urmarea transformărilor tehnologice şi , eventual dacă s-a impus desfiinţarea locului de muncă ocupat de intimata –contestatoare .

T r i b u n a l u l O l t, prin sentinţa nr. 866 din 19 mai 2008, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatoarea B. F. M..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a fost salariata pârâtei pe postul de subinginer drumuri şi poduri ,iar prin decizia nr. 15/10.06.2005 i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 65 alin 1 c o d u l m u n c i i.

Prevederile art. 74 lit.”c” c o d u l m u n c i i, reglementează situaţia concedierilor colective ori, cauzei de faţă , ele sunt neaplicabile , întrucât angajatorul a procedat la o concediere individuală.

Prevederile art. 74 lit.”d” din c o d u l m u n c i i, impune obligaţia angajatorului de a comunica angajatului concediat lista locurilor vacante din societate şi ele îşi găsesc aplicarea doar în condiţiile art. 64 din c o d u l m u n c i i, mai precis pentru situaţiile în care contractul de muncă s-ar fi desfăcut în temeiul art. 61 lit.c şi d din c o d u l m u n c i i ori, în condiţiile art. 56 lit.f. c o d u l m u n c i i, însă contractul de muncă al petentei B. F. M. a fost desfăcut în baza art. 65 al.1 c o d u l m u n c i i.

La baza emiterii deciziei nr. 15 din 10 iunie 2005 a stat hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 3/2005 prin care s-a stabilit desfiinţarea a 4 posturi printre care şi al reclamantei, respectiv 2 posturi ale colectivului de instalaţii şi 2 posturi ale colectivului de drumuri şi poduri , dată fiind situaţia financiară precară a societăţii şi lipsa comenzilor de proiectare.

Din adresa nr. 173/21.04.2008 emisă de pârâtă, s-a reţinut că în ianuarie 2004 societatea avea un nr. de 55 salariaţi , în iunie 2005 un număr de 34 salariaţi,nivelul retribuţiei angajaţilor fiind salariul minim pe economie.

Conform bilanţurilor contabile depuse la dosar pentru anii 2004- iunie 2005, societatea pârâtă a înregistrat la sfârşitul lunii iunie o pierdere de 51.531 lei , iar pentru redresarea financiară aceasta a procedat la deschiderea unei linii de creditare la E. Post.

Astfel, faţă de data concedierii reclamantei, respectiv 11.06.2005 s-a apreciat că desfiinţarea locului său de muncă a fost efectivă şi, de asemenea, a avut o cauză reală şi serioasă , respectiv dificultăţi economice ale societăţii pârâte.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta B. F. M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Referitor la situaţia financiară a societăţii, invocă puterea lucrului judecat, aceasta fiind stabilită prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Astfel, în cauze similare, situaţia economico-financiară a fost analizată de către experţi contabili, ale căror rapoarte au fost omologate şi care au concluzionat că la 31 decembrie 2004 , trim. I şi II/2005, desfiinţarea postului era inoportună, hotărârea nr. 3 a Consiliului de Administraţie fiind fără temei, simpla reţinere în conţinutul hotărârii Consiliului de Administraţie, a existenţei unei situaţii financiare precare, neînsoţită de alte dovezi sau de un studiu economico-financiare din care să rezulte necesitatea desfiinţării posturilor, nu face dovada îndeplinirii condiţiilor art. 65 c o d u l m u n c i i.

Susţine că instanţa nu a dat eficienţă principiului „accesorium sequitur principale”, considerând două acte care se aflau într-o evidentă dependenţă ca fiind acte de sine stătătoare.

Precizează că instanţa nu s-a pronunţat asupra solicitării de a se constata nulitatea absolută a deciziei în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit.”f”, aceasta necuprinzând toate elementele pentru a putea vorbi de un act valabil încheiat.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. 3/2005 a Consiliului de Administraţie al SC O-PROIECT S.A. S, s-a luat măsura desfiinţării a patru posturi printre care si cel al recurentei.

Măsura s-a întemeiat pe ideea situaţiei financiare precare si lipsei comenzilor de proiectare.

Prin Decizia nr. 15/2005, unitatea a dispus încetarea, începând cu data de 11 iunie 2005 a contractului individual de munca, in temeiul art. 65 din c o d u l m u n c i i.

Motivele încetării sunt cele prevăzute in Hot. C.A. nr. 3/2005.

Potrivit art. 65 alin.1 din C. Mun., in redactarea in vigoare la data luării măsurii concedierii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.    Potrivit alin. 2 desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. (1).

Potrivit textului sus menţionat pentru a opera concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, trebuie sa fie îndeplinite doua condiţii cumulative: 1) desfiinţarea locului de munca al salariatului si 2) desfiinţarea trebuie sa fie efectiva, reala, cauzata de existenta dificultăţilor economice, transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Sub aspectul dificultăţilor economice acestea nu trebuie sa fie accidentale sau ocazionale, ci trebuie sa fie efective, cu impact asupra situaţiei economice a unităţii si care sa nu poată fi înlăturate decât prin luarea unor masuri drastice cum este si cea a concedierii salariaţilor.

Neîndeplinirea uneia din aceste condiţii conduce la nelegalitatea măsurii concedierii.

In caz de contestaţie, dovada îndeplinirii celor doua condiţii revine unităţii in virtutea dispoziţiilor art. 287 C. Mun. potrivit cu care sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

În cauza ce a făcut obiectul dosarului nr(...) având ca obiect contestaţia împotriva deciziei de concediere nr. 16/10.06.2005 emise de aceeaşi unitate pârâtă, s-a administrat proba cu expertiză contabilă pentru a fi analizată situaţia economico-financiară a societăţii.

Potrivit concluziilor expertizei efectuate de expert contabil E. J., din verificarea situaţiei economico-financiare la 31.12.2004, a situaţiilor din trimestru I si II- 2005, Hot. nr. 3/2005 a Consiliului de Administraţie este lipsita de temei. Expertul a concluzionat „art. 1 din Hotărârea nr. 3/2005 a Consiliului de Administraţie al SC O-PROIECT S.A. S este lipsit de temei fiind combătut de rezultatele financiare ale anului 2004 şi fiind reflectate în bilanţul contabil al anului 2004, precum şi în situaţiile financiare înregistrate de societate pe sem. I 2005.”

Existenta unor pierderi la nivelul trimestrului I, apare ca ocazionala/conjucturala in situaţia in care potrivit concluziilor expertului in anul 2004 si-n trimestrul II unitatea a înregistrat profit.

Analiza economico-financiară realizată de expert priveşte situaţia obiectivă a societăţii, rezultând din examinarea de către expert a documentelor contabile existente la societate.

În soluţionarea dosarului nr(...) având ca obiect contestaţia împotriva deciziei de concediere nr. 16/10.06.2005, decizie care a fost emisă în baza aceleiaşi Hotărâri nr. 3/2005 a Consiliului de Administraţie, cu aceleaşi motivări ca şi decizia nr. 15/2005, contestată în cauza de faţă, Curtea de A P E L C R A I O V A a reţinut cu putere de lucru judecat că societatea nu se afla în dificultate economică, măsura concedierii fiind netemeinică.

Simpla reţinere in conţinutul hotărârii Consiliului de Administraţie a existentei unei situaţii financiare precare, neînsoţita de alte dovezi sau de un studiu economico - financiar din care sa rezulte necesitatea desfiinţării posturilor, nu face dovada îndeplinirii condiţiilor art. 65 din C. Mun.

Chestiunea situaţiei economico-financiare a societăţii a fost stabilită irevocabil, ca urmare a unei analize independente efectuate de un expert contabil asupra documentelor puse la dispoziţie de către societate.

In consecinţa, in mod greşit a reţinut instanţa de fond, existenta unei cauze reale si serioase cu caracter efectiv care sa justifice măsura luata de către unitate, fără a dispune o analiză de specialitate.

Constatând că , la momentul concedierii, nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 65 din c o d u l m u n c i i, în sensul că desfiinţarea locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă, iar societatea nu s-a aflat la momentul respectiv într-o reală dificultate economică ,Curtea apreciază că decizia de concediere este nelegală.

Instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii în speţa dedusă judecăţii în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 65 din c o d u l m u n c i i. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.312 rap la art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentinţa în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei nr. 15/10.05.2005.

Potrivit art. 78 din c o d u l m u n c i i,

(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

În temeiul dispoziţiilor art. 78 din c o d u l m u n c i i,Curtea va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii şi va obliga pârâta SC”O PROIECT” SA să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat începând cu 11 iunie 2005, până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata de daune morale de către societate, instanţa de fond a pronunţat o soluţie corectă, motivarea care a stat la baza acestei soluţii fiind însă greşită.

Potrivit  Art. 269 alin. 1 din c o d u l m u n c i i, în redactarea în vigoare până la data de 25.07.2007, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Interpretând dispoziţia legală sus-menţionată Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a decis soluţionând recursul în interesul legii, că angajatorul nu este răspunzător pentru plata de daune morale către salariat decât în măsura în care, la negocierea contractului individual de muncă părţile au inclus o asemenea clauză în contract.

În lipsa unei astfel de clauze negociate, răspunderea angajatorului faţă de salariat pentru prejudicii de natură morală nu poate fi angajată. Aceasta este şi situaţia în speţa de faţă.

Prin urmare, Curtea urmează să respingă capătul de cerere privind plata despăgubirilor morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite recursul declarat de contestatoarea B. F. M. împotriva sentinţei civile nr.866 din 19 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SC O PROIECT SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Modifică sentinţa în sensul că admite în parte contestaţia precizată.

Anulează decizia nr. 15 din 10 mai 2005 emisă de pârâtă şi dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii.

Obligă pârâta SC”O PROIECT” SA să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat începând cu 11 iunie 2005, până la reintegrarea efectivă.

Respinge capătul de cerere privind plata despăgubirilor morale.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 O. 2008

Red. jud. M.P.P.

4 ex/17.12.2008

j. fond: M.N.

L.E.