Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 218

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2010

Preşedinte : (...) (...)

Judecător : (...) (...) (...)

Judecător : (...) D.

Grefier : O. E.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta SC E. S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2092/2.11.2009 pronunţată de către T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat D. G. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocaţială şi concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în concluziile scrise.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr.2092 din 2 noiembrie 2009, T r i b u n a l u l T i m i ş a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul D. G. J., a constatat nulitatea absolută a Deciziei de concediere nbr.41/26.05.2009 emisă de pârâtă, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia.

A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante şi neachitate pe luna aprilie 2009 şi, cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii 01.05.2009 şi până la data reintegrării efective a reclamantului.

A fost respinsă în rest contestaţia.

S-a reţinut că decizia de concediere emisă de angajator nu a fost motivată în fapt şi în drept, situaţie în care măsura dispusă a fost lovită de nulitate conform prevederilor 62 alin.2 din Codul muncii.

Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu prevederile 304 alin.1 pct.7-9 şi art.304/1 cod pr.civilă iar în fapt s-a susţinut că angajatorul a emis o decizie cu respectarea disp.art.61 lit.d şi art.31 alin.1 pct.4 din Codul muncii.

Astfel, potrivit art.31 alin.1 pct.4 părţile au convenit o perioadă de probă la încheierea contractului individual de muncă, contract ce a încetat printr-o notificare scrisă, intimatul nemaifiind prezent la lucru în perioada 1.05. – 14.05., conform foilor zilnice de prezenţă.

Recursul este fondat.

Prin acţiunea introductivă s-a solicitat anularea Deciziei nr.41/2009, cu toate consecinţele prevăzute de disp.art.78 din Codul muncii.

Contractul individual de muncă a fost încheiat între părţi pentru funcţia de Director administrativ al societăţii comerciale, fiind stabilită de comun acord o perioadă de probă de 90 zile calendaristice, conform literei L pct.a , cu începere de la 1.02.2009.

In conformitate cu cerinţele art.31 alin.4 din Codul muncii, angajatorul a notificat în scris angajatul în legătură cu încetarea raporturilor de muncă, aspect contestat însă prin acţiunea introductivă.

Astfel, reclamantul a susţinut că această notificare nu i-a fost comunicată iar decizia de concediere a fost antedatată, aspecte ce nu au fost verificate de instanţa de fond care s-a mulţumit să constate nulitatea deciziei de concediere ca nemotivată în fapt şi în drept.

Mai mult, prin acţiune s-a susţinut prestarea activităţii şi după data emiterii deciziei de concediere, respectiv până la 14.05.2009, însă în speţă nu s-au administrat probe pentru a se verifica veridicitatea acestor susţineri, situaţie în care se apreciază că tribunalul în mod greşit a reţinut ca întemeiată excepţia nulităţii absolute a deciziei ca nemotivată în fapt şi în drept, câtă vreme s-ar fi impus administrarea probatoriilor din care să rezulte dacă recurenta a îndeplinit cerinţele art.31 alin.4 din Codul muncii.

Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat în cauză, susţinerile formulate întrunind cerinţele art.304 pct.5 şi art.312 alin.5 cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC E. S. SRL T împotriva sentinţei civile nr. 2092 din 2.11.2009, dată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...).

Casează sentinţa civilă şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, T r i b u n a l u l T i m i ş, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

B., 12 februarie 2010, în şedinţă publică.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D.

Grefier,

O. E.

Red.F.(...)/30.03.2010

Tehnored.DR/30.03.2010

4 ex.

Prima instanţă-Trib.T

Judecători:T. E.; E. G.