Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 9948

Şedinţa publică de la 13 O. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...) E.

Grefier: E. T. P.

x.x.x.x.x     

Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamata O. M. B., pârâta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA- DIRECŢIA SILVICĂ DR TR S şi pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ M, împotriva sentinţei civile nr. 1498 din 27 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...), având ca obiect „calcul drepturi salariale”.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat E. E., recurenta pârâtă REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA- DIRECŢIA SILVICĂ DR TR S, reprezentată de consilier juridic E. G. şi recurenta pârâtă AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ M, reprezentată de consilier juridic U. B..      

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se că, recursurile au fost declarate şi motivate în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de jduecată, se acordă cuvântul părţilor asupra fondului.

Avocat E. E., pentru recurenta reclamantă O. M. B., susţine oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul obligării pârâtei A.J.O.F.M. M, să acorde venitul de completare pe o perioadă de 20 de luni.

Faţă de celelalte recursuri, solicită respingerea acestora ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul recurentei pârâte REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA- DIRECŢIA SILVICĂ DR TR S, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului conform motivelor formulate şi de respingere a recursului declarat de A.J.O.F.M. M, iar faţă de recursul reclamantei, precizează că, lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

Consilier juridic U. B., pentru recurenta pârâtă AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ M, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate ca fiind neîntemeiată cu privire la obligarea A.J.O.F.M. M, la plata diferenţei venitului de completare de la data pronunţării hotărârii şi pe fond, respingerea acţiunii faţă de aceasta ca fiind netemeinică şi nelegală.

Faţă de recursul reclamantei, arată că, lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa, iar pentru recursul declarat de REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA- DIRECŢIA SILVICĂ DR TR S, pune concluzii de respingere ca nefondat.

C U R T E A

Asupra cauzei de faţă

La data de 25 martie 2008 reclamanta O. M. B. a chemat în judecată Agenţia Judeţeană pentru ocuparea Forţei de Muncă M, R.N.P. Romsilva – Direcţia Silvică T S pentru a se dispune obligarea la plata sumei de 1.836 lei, reprezentând o despăgubire egală cu de 2 ori salariul mediu net pe economie la disponibilizare, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la plata unei despăgubiri egale cu venitul de completare neacordat până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti actualizată cu indicele de inflaţie, la plata venitului de completare de la data pronunţării hotărârii până la data expirării perioadei pentru care se acordă – 12 luni.

A motivat că a fost angajatul R.N.P.R- Direcţia Silvică T S până la data de 07.11.2007 când i-a încetat contractul de muncă ca urmare a reducerii postului, măsură luată datorită programului de restructurare a S. aprobat prin Ordinul N. 421/16.06.2006 completat şi modificat prin Ordinul 960/10.12.2007.

În acest sens la Direcţia Silvică T S au fost disponibilizaţi 78 de salariaţi.

Salariaţii disponibilizaţi beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de Legea 174/2006 constând în plata unei sume egale cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se face disponibilizarea un venit lunar în completare care se acordă cu prima lună după achitarea plăţilor compensatorii prevăzute în CCM.

Deşi de 4 luni beneficiază de indemnizaţia de şomaj nu a primit venitul lunar de completare ceea ce justifică acordarea unei despăgubiri egale cu venitul de care nu a beneficiat perioada de la disponibilizare şi până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti iar în continuare acordarea venitului de completare.

S-au depus la dosar copia deciziei 103/06.11.2007, copia carnetului de muncă.

AJOFM M a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii faţă de ea, deoarece Direcţia Silvică M a depus la AJOFM Notificarea S. Romsilva privind concedierea colectivă a salariaţilor şi programul de concediere avut în vedere, fără a se preciza că salariaţii sunt beneficiarii Lg.174/2006, ceea ce înseamnă că disponibilizarea salariaţilor s-a făcut în temeiul c o d u l u i m u n c i i şi nu în baza Legii 174/2006, act care de fapt nu era posibil deoarece la data disponibilizării nu mai era în vigoare.

Pentru a beneficia de protecţia prevăzută de Legea 174/2006 disponibilizarea trebuia făcută până la 31 martie 2007.

În a doua parte HG 1376/12.11.2007 s-a modificat termenul fiind prelungit până la 31 decembrie 2008, legea nu poate retroactiva.

S-au depus la dosar notificarea S. adresa unităţii, acte din dosarul de şomaj.

S._ Direcţia Silvică T S a depus întâmpinare arătând că prevederile Lg.174/2006 nu au putut fi aplicate reclamantei, care a beneficiat de măsurile de protecţie socială conform CCM, deoarece la data disponibilizării respectiv 06.11.2007, expirase termenul pentru care se aplicase iar HG 1376/2007care a prelungit termenul până la 31 decembrie 2008 a apărut după data disponibilizării.

T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i prin sentinţa nr. 1498/27 iunie 2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta O. M. B. domiciliată în comuna ş., sat D., judeţul M în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă M cu sediul în D T S, str.(...), judeţul M şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva Direcţia Silvică D T S cu sediul în D T S, str. (...) de la D., nr. 22, judeţul M.

A constatat că reclamanta beneficiază de prevederile art. 2 lit. a şi b din Legea 174/2006.

A obligat pârâta S. Romsilva- Direcţia Silvică D T S la plata către reclamantă a sumei de 1836 lei despăgubiri conform art.2 lit. a din Legea 174/2006 şi la despăgubiri egale cu venitul de completare prevăzut de art. 2 pct.2 lit. b din Legea 174/2006 pe perioada O. 2007- 27 iunie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A obligat pârâta AJOFM M la plata în continuare, începând cu data de 28 iunie 2008 şi până la expirarea perioadei de 12 luni a venitului de completare.

A obligat pârâta S. Romsilva- Direcţia Silvică D T S la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a avut în vedere următoarele :

Faţă de împrejurarea că au fost retrocedate pădurile către foşti proprietari, începând cu luna O. 2007 în cadrul S. Romsilva au avut loc concedieri colective.

În acest sens prin Hotărârea Consiliului de Administraţie a S. Romsilva s-a aprobat structura organizatorică şi funcţională a direcţiei silvice, printre care şi Direcţia Silvică T S, la nivelul căreia au fost disponibilizaţi 78 de salariaţi din cei 880.

Reclamanta a fost şi ea concediată cu această ocazie, conform deciziei 111/19 11 2007.

Prin Legea 174/2006 au fost prevăzute măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Romsilva, prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foşti proprietari.

Potrivit acesteia persoanele disponibilizate prin concedieri colective beneficiază de următoarele drepturi:

a) la momentul disponibilizării , de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se face disponibilizarea;

b) indemnizaţia de şomaj, stabilită conform reglementărilor legale în vigoare precum şi un venit de completare, venitul lunar de completare este egal cu diferenţa dintre salariul individual net mediu pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului când se face disponibilizarea.

Deşi a fost concediată în condiţiile arătate mai sus, reclamanta nu a beneficiat de aceste măsuri de protecţie socială prevăzute de Lg.174/2006.

Pârâta Direcţia Silvică M a invocat faptul că reclamanta nu putea beneficia de aceste dispoziţii deoarece la data disponibilizării reclamantei 19 11.2007, legea nu era aplicabilă , art.1 Lg.174/2006 făcând referire la concedierile colective efectuate până la 31 martie 2007.

Apărarea pârâtei nu poate fi primită deoarece prin HG 1376/2007 se prevede că termenul prevăzut la art.1 Lg.174/2006 se modifică şi devine 31 decembrie 2008.

Ca atare, măsurile prevăzute de Legea 174/2006 se aplică şi reclamantei, disponibilizat la19.11.2007.

Potrivit art. 70 al.1 şi 3 din c o d u l m u n c i i angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatul, inspectoratul t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă intenţia de concediere colectivă cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.

Aceiaşi obligaţie este prevăzută şi în art. 50 din Legea 76/2002.

Pârâta S. - Direcţia Silvică T S trebuia să întocmească liste nominale cu persoanele beneficiare ale măsurilor de protecţie socială, programul de restructurare, statele pentru plata drepturilor respective şi pentru acordarea venitului de completare se va depune contractul colectiv de muncă, hotărârea Consiliului de Administraţie cu privire la posibilitatea de acordare a altor forme de compensaţii, prevăzute de art. 2 al.5 Lg.174/2006.

Din actele dosarului rezultă că pârâta S. - Direcţia Silvică T S nu a respectat aceste prevederi în sensul că nu a depus situaţia nominală a tuturor salariaţilor disponibilizaţi, statele de plată şi adeverinţe privind veniturile persoanelor disponibilizate .

Neprocedând în acest fel reclamanta a fost prejudiciată şi drept urmare această pârâtă urmează a suporta despăgubirile solicitate.Ca atare va fi obligată pârâta Regia Naţională a Pădurilor –Direcţia Silvică Tr. S la plata către reclamantă a despăgubirilor conform art2 lit.a şi art.2 pct.2 lit.b Lg.174/2006 pe perioada cuprinsă între data disponibilizării şi pronunţarea hotărârii, AJOFM M neavând nici o culpă în neacordarea acestora. Prejudiciul cauzat reclamantei o îndreptăţeşte pe aceasta la restituirea sumelor ce i se cuvin reactualizate în funcţie de rata inflaţiei, reactualizare ce i se cuvine până la data plăţii efective a sumelor respective de bani.

AJOFM M a fost obligată la plata venitului în completare până la expirarea perioadei de 12 luni , neputând reţine susţinerea că reclamanta a fost disponibilizată în condiţiile CM şi nu în baza Legii 174/2006.Neavând o culpă directă în neacordarea acestor sume ,nu se impune reactualizarea lor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. M. B., apreciind hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală în condiţiile în care s-a acordat greşit venitul de completare, acordându-se pentru o perioadă de 12 luni, deşi potrivit vechimii în muncă la data disponibilizării, vechime de peste 17 ani, acesta beneficia de venit de completare pe o perioadă de 2o de luni.

Pârâta AJOFM M, critică hotărârea instanţei de fond, invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, în condiţiile în care nu se poate reţine nici o culpă a acesteia în calcularea şi acordarea veniturilor de completare.

Acţiunea pârâtului angajator ROMSILVA Direcţia Silvică Dr.Tr.S, cu prilejul concedierilor colective, constând în măsurile legale prevăzute în mod expres de art. 69 şi urm. c o d u l m u n c i i precum şi Legea 174/2006, mai exact neluarea măsurilor legale în termenele stipulate, nu poate constitui temei al obligării acestui recurent la plata veniturilor de completare.

Pârâta Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA Direcţia Silvică Dr. Tr. S critică hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării Legii 174/2006 faţă de data la care a survenit disponibilizarea personalului.

În condiţiile în care hotărârea 1376/2007 a prelungit perioada de aplicare a efectelor Legii 174/2006, după data efectuării concedierii colective, nu se poate imputa acestui recurent inacţiunea privind întocmirea documentaţiei şi a tuturor procedurilor prevăzute de legea specială.

Analizând motivele de recurs invocate cât şi hotărârea instanţei de fond, se constată că recursul reclamantului este întemeiat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 cod pr.civ. urmează a-l admite, va modifica hotărârea primei instanţe în sensul că va obliga pârâta AJOFM M la plata în continuare a venitului de completare, începând cu data de 28 iunie 2008 şi până la expirarea perioadei de 20 de luni.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În ceea ce privesc recursurile declarate de cei doi pârâţi se constată că acestea sunt nefondate, astfel încât în temeiul art. 312 cod pr.civ. urmează a le respinge.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, copia carnetului de muncă, precum şi adresele eliberate de angajator, vechimea reclamantului la locul de muncă se ridică la perioada de 17 ani, astfel încât acesta este beneficiar al unui veni t de completare pe o perioadă de 20 de luni conform art. 2 alin. 2 lit. d din Legea 174/2006.

Pe cale de consecinţă, venitul de completare va fi acordat în condiţiile legii, astfel cum s-a arătat mai sus.

Având în vedere că obligarea pârâtului AJOFM la plata venitului de completare este o obligaţie legală,prevăzută în mod expres de legea 174/2006 , obligaţie impusă acestei autorităţi în condiţiile în care survine concedierea colectivă, se constată că sunt nefondate criticile acestui recurent privind inacţiunea angajatorului.

Stabilindu-se un raport juridic de asigurări sociale, determinat de obligaţia acestei recurente de plata veniturilor de completare pentru angajaţii disponibilizaţi, şi de dreptul celui din urmă de a beneficia de acest venit, raport juridic stabilit în temeiul legii, Legea 174/2006, se constată că drepturile şi obligaţiile născute în baza acestui raport juridic nu pot fi modificate de către un terţ al respectivului raport juridic, fie el şi angajator.

Nefondate sunt şi criticile angajatorului în condiţiile în care actele dosarului au probat că reclamantul a fost concediat ca urmare a survenirii unei concedieri colective intervenire la nivelul Direcţiei Silvice Tr. S, şi în aceste condiţii subiecţii acestei concedieri fiind beneficiari ai legii 174/2006 modificată prin HG 1376/2007.

În baza obligaţiilor pozitive date prin lege în sarcina angajatorului ce procedează la disponibilizări colective, acesta urmează a întreprinde toate măsuril3e legale prevăzute în mod enunţiativ de lege, fără a putea invoca în sarcina sa condiţii exoneratoare de răspundere.

Condiţiile concedierii colective sunt prevăzute în mod expres şi în mod imperativ de lege încălcarea acestora atrăgând nulitatea măsurilor luate cu încălcarea lor, astfel încât orice apărare a angajatorului privind imperfecţiuni în respectarea condiţiilor legale apare netemeinică şi contrară legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul promovat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă M şi Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA – Direcţia Silvică Dr.Tr.S împotriva sentinţei civile nr. 1498 din 27 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul O. M. B..

Admite recursul formulat de recurenta O. M. B..

Modifică sentinţa în parte în sensul că obligă AJOFM M la plata în continuare a venitului de completare pe o perioadă de 20 de luni începând cu data de 28.06.2008.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă pe fiecare pârât la câte 150 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 O. 2008

Red.T.C.B.

2 ex/9,XII,2008

j.f. C. E.

G.S.

Tehn.red.A.L.