Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA NR. 677/R-CM

Şedinţa publică din 12 O. 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...)-(...), judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) E.

Grefier : H. E.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamantul T. G., împotriva sentinţei civile nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns consilier juridic H. E. pentru intimata-pârâtă S.C.E. S.A. în baza împuternicirii depuse la dosar şi avocat T. J. pentru recurentul-reclamant T. G. în baza împuternicirii avocaţială nr.329 din 5.11.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul A.

Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 5 O. 2008 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.

Pronunţarea a fost amânată la data de 10 O. 2008, respectiv la data de 12 O. 2008, când în urma dezbaterii s-a pronunţat următoarea soluţie:

C U R T E A

Examinând recursul civil de faţă.

La data de 15 februarie 2007, reclamantul T. G. a chemat în judecată pe pârâtul Combinatul E. B. P, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat la plata compensaţiei prevăzută în contractul colectiv de muncă conform art.154, sumă ce reprezintă diferenţa dintre pensia de invaliditate şi salariul de bază, plus media sporurilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată de reclamant că a fost salariatul pârâtei până la data de 02.10.2006 când a fost concediat prin decizia nr.962/02.10.2006.

Prin expertiză medicală s-a constatat că reclamantul a dobândit astm bronşic, iar prin cererea nr.36/03.10.2007 a solicitat pârâtei aplicabilitatea art.154 din contractul colectiv de muncă, însă cu adresa nr.117/18.01.2007 i s-a răspuns că nu are nici un drept.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

La data de 08.05.2007 reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea la plata indemnizaţiei de concediere calculată prin raportare la salariul mediu brut din anul 2006 şi nu din anul 2005 cum greşit a fost calculată, plata diferenţei indemnizaţiei concediului medical calculată la 100 % pentru 3 luni din perioada incapacităţii de muncă, fiind vorba de boală profesională, şi nu 80 % cum greşit s-a calculat, restituirea sumelor reţinute cu titlu de CAS la indemnizaţia de incapacitate de muncă determinată de boală profesională.

A mai precizat în legătură cu obligarea pârâtei la plata compensaţiei prevăzută în contractul colectiv de muncă art.154, că pensionarea sa pentru incapacitate de muncă determinată de boală profesională a survenit în perioada celor 60 de zile calendaristice.

La termenul din 29.05.2007 reclamantul a arătat că înţelege să solicite recalcularea tuturor drepturilor băneşti, ca urmare a concedierii sale şi în acelaşi timp a pensionării, ca urmare a survenirii unei boli profesionale.

Pârâta E. S.A. B – B. P a invocat excepţia de tardivitate referitor la obligarea societăţii la plata indemnizaţiei de concediere calculată prin raportare la salariul mediu din 2006 şi nu 2005, cu motivarea că reclamantul a încasat plăţile compensatorii în sumă de 19.933 lei în baza deciziei nr.962/02.10.2006 şi nu a contestat în instanţă decizia de concediere în termenul prevăzut de art.283(1) lit.a Codul muncii.

Excepţia de tardivitate a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2007.

Prin sentinţa civilă nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, acţiunea completată a fost respinsă ca nefondată.

S-a reţinut astfel că reclamantul a fost angajatul pârâtei, iar prin decizia nr.962/02.10.2006 a fost disponibilizat în temeiul art.65 şi 66 Codul muncii, beneficiind de plăţi compensatorii, compensarea în bani a preavizului de 60 de zile calendaristice, necontestând decizia.

Art.154 din contractul colectiv de muncă prevede că în situaţia în care salariatul şi-a pierdut total capacitatea de muncă în urma unor accidente de muncă sau în legătură cu munca sau îmbolnăvirea profesională, unitatea va compensa pe timp de un an diferenţa dintre pensia de invaliditate şi salariul de bază, plus media sporurilor permanente de care a beneficiat în ultimele 3 luni lucrate la locul de muncă pe care salariatul îl avea atunci când a survenit accidentul sau s-a produs îmbolnăvirea profesională.

Faţă de condiţiile din articol, instanţa a apreciat că reclamantul nu mai poate beneficia de compensaţiile prev.de art.154 din contractul colectiv de muncă, deoarece a fost disponibilizat prin decizia nr.962/02.10.2006.

Reclamantul nu a prezentat o decizie de pensie de invaliditate la momentul concedierii şi nici nu avea trei luni lucrate la locul de muncă anterior pensionării pe caz de boală profesională şi calitatea de salariat.

E adevărat că la data de 03.01.2007 reclamantul a depus cererea cu nr.36/03.01.2007 şi decizia de pensie, dar la acea dată reclamantul nu mai era salariatul pârâtei.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de concediere calculată prin raportare la salariul mediu brut din 2006 şi nu din anul 2005, instanţa a reţinut că în conformitate cu art.4 din Planul social – versiunea finală 21.04.2005, valabil de la data semnării până la 31.12.2010, că pachetele financiare cu caracter compensatorii ce se acordă salariaţilor concediaţi în funcţie de vechimea în E. constau în 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul E. aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea.

Pârâta a arătat că în Amendamentul la Planul Social încheiat la 09.01.2006 se prevede că salariul mediu brut pe E. ce va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere se stabilesc ca medie a tuturor salariilor brute acordate pe E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Prin urmare, voinţa părţilor semnatare ale contractului colectiv de muncă, patronat – sindicat, a fost ca salariaţii concediaţi ca urmare a reducerii de activitate, să beneficieze în funcţie de vechime, de 8-15 salarii calculate pe baza mediei brutului acordate pe tot E.UL în anul anterior disponibilizării.

Reclamantul a fost concediat în 02.10.2006, iar drepturile salariale cuvenite şi încasate conform planului social şi proiectului de concediere colectivă au fost calculate pe baza mediei salariului brut obţinut pe E. în anul anterior.

De asemenea, media tuturor salariilor brute realizate şi acordate de E. nu se putea afla decât la finele anului financiar atunci când se efectuează bilanţul economic, acesta fiind şi motivul pentru care părţile semnatare ale Planului social au convenit prin negociere, ca pachetele financiare cu caracter compensatoriu acordate salariaţilor concediaţi, să se efectueze în funcţie de media brutului acordat la nivelul E., aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea.

În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară solicitată de reclamant, iar expertul contabil a stabilit că pârâta a calculat corect drepturile salariale, luându-se în calcul venitul brut pe anul 2006, precizând că reclamantul a fost concediat la 02.10.2006, iar drepturile salariale cuvenite se calculează având în vedere venitul mediu brut pe anul 2005.

Referitor la obligarea pârâtei la plata diferenţei indemnizaţiei de concediu medical calculată la 100 % pe 3 luni din perioada incapacităţii de muncă, instanţa a constatat că prin Ordinul nr.450/17.08.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.346 pentru asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, modificată şi completată, asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pentru perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă, datorită unui accident de muncă sau unei boli profesionale.

Calculul indemnizaţiei fiind de 80 % din baza de calcul, iar medicul care eliberează certificatul medical stabileşte dacă este urgenţă şi bifează c o d u l d e plată.

Pârâta a susţinut că reclamantul, în cursul anului 2006, nu a prezentat decât certificate medicale eliberate de medic pentru boală obişnuită, depuse la dosarul cauzei.

Doar pentru luna septembrie 2006 are certificat medical pe boală profesională – cod 04, cu procent de plată 80 %, întrucât medicul nu a considerat că este urgenţă medico-chirurgicală.

Pentru certificatele medicale din lunile ianuarie, mai, iunie, iulie, august 2006, eliberate de medic pentru boală obişnuită, pârâta a făcut aplicabilitatea art.17(1) din O.U.G. nr.158/2005, iar pentru luna septembrie 2006, când reclamantul a beneficiat de concediu medical pentru boală profesională, pârâta nu a făcut reţinere de CAS.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul T. G., criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Se susţine de către recurent că în mod greşit se reţine de către expert că i s-au calculat corect drepturile băneşti şi de instanţa de fond că nu mai putea beneficia de prevederile art.154 din C.C.M., întrucât a fost disponibilizat prin decizia nr.962 din 2 octombrie 2006 şi că nu a prezentat o decizie de pensionare la data concedierii şi nu avea trei luni lucrate la locul de muncă anterior pensionării pe caz de boală şi calitatea de salariat.

Mai arată că boala profesională contactată pe timpul executării contractului de muncă a fost înregistrată la 15 decembrie 2005 când a fost confirmată de Clinica de boli profesionale B, cu fişa de semnalizare nr.274 din 15 decembrie 2005.

Medicul de medicina muncii s-a deplasat la unitate şi a întocmit procesul verbal nr.2/2006, apoi fişa de declarare a bolii profesionale unde sunt menţionate data depistării şi data confirmării acestor acte.

Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.

În data de 9 octombrie 2007, prin încheiere, instanţa de fond a constatat că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei proba cu expertiză contabilă, dispunând aceasta, urmând ca expertul să răspundă la două obiective, respectiv să se calculeze drepturile cuvenite reclamantului conform proiectului de concediere luându-se în calcul venitul mediu brut pe anul 2005 şi drepturile cuvenite conform venitului mediu brut pe anul 2006, iar expertul s-a conformat acestora.

Ulterior, reclamantul prin obiecţiuni a formulat noi obiective ce nu au fost prezentate iniţial, astfel că instanţa de fond în mod corect le-a respins.

În speţă, este vorba de o concediere colectivă, fiind aplicabile prevederile art.50 alin.2 şi 3 din C.C.M./2007 în raport de care la stabilirea indemnizaţiei minime de concediere se va porni de la formula de calcul utilizată în cazul concedierilor individuale prevăzute, de la alin.1 art.50, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu G. E..

Această negociere a avut loc şi a fost consemnată în Planul Social E. – versiunea finală din 21 aprilie 2005 la art.4 care stabileşte regula de acordare a plăţilor compensatorii.

Recurentul a fost disponibilizat cu plăţi compensatorii potrivit Planului Social la data de 2 octombrie 2006.

A prezentat intimatei pârâte certificat medical de boală profesională pentru luna septembrie 2006, anterior fiind prezentate numai certificate medicale pentru boală obişnuită.

După încetarea certificatului medical de boală profesională din luna septembrie 2006, recurentului i-a fost desfăcut contractul de muncă la data de 2 octombrie 2006 conform art.65, 66 din Codul muncii.

Deci, recurentul-reclamant nu a comunicat că urmează a se pensiona pe caz de boală.

Potrivit prevederilor art.152 (1) din Contractul colectiv de muncă, acei salariaţi care îşi pierd capacitatea de muncă în urma unor accidente sau îmbolnăviri profesionale pentru care locul de muncă a devenit impropriu, la recomandarea medicului, au dreptul să li se asigure locuri de muncă corespunzătoare cu menţinerea drepturilor salariale.

Art.154 (1) C.C.M. prevede că se va compensa diferenţa dintre drepturile de pensie şi salariu, însă la data de 2 octombrie 2006 când a încetat contractul de muncă recurentului, acesta nu avea drepturi de pensie stabilite prin decizie emisă de casa de pensii şi ca atare, nu putea opera compensarea.

Recurentul s-a pensionat efectiv la data de 3 ianuarie 2007, dată la care nu mai avea raporturi de muncă cu unitatea intimată.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. G., domiciliat în P, str.(...), (...) 14, .B, .3, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.235/CM din 11 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 O. 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

V.Ş.B., F.R., J.D.,

Grefier,

Red.F.R.

Tehnored.V.S.

Ex.2/15.12.2008.

Jud.fond: F.V..

N.D..