Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1468/R

Şedinţa publică din 26 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) U.

Grefier şef secţie J. J.

Pentru astăzi a fost amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul D. Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1126 din 6 iulie 2009, pronunţate de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în cadrul şedinţei de judecată din 24 O. 2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate n încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanţa, a amânat pronunţarea în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise la data de 26 O. 2009.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 1126/M/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v a respins acţiunea in pretenţii formulata si precizata de reclamantul D. T. in contradictoriu cu parata SC S. H. S. SRL Sacele ca nefondata. A fost obligat reclamantul la plata către parata a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost angajatul societăţii parate din data de 02.08.2004 in funcţia de inspector protecţie civila. La data de 13.06.2007 a început perioada de preaviz de 20 zile lucrătoare, G. de decizia societăţii de concediere a reclamantului in temeiul art.65 C.muncii, începând cu data de 11.07.2007.

Astfel cum rezulta din actele medicale depuse la dosar, începând cu data de 22.06.2007 reclamantul a fost internat de mai multe ori in secţia psihiatrie, fiind internat pentru tulburare depresiva recurenta, episod psihotic. Astfel, biletul de ieşire din spital eliberat la 27.07.2007, atesta prima internare la psihiatrie in perioada 22.06.2007-27.07.2007 .

De asemenea,in perioada 18.06.2007-11.12.2007, reclamantul s-a aflat continuu in concediu medical, concediul fiind acordat pentru tulburări nevrotice legate de stres si somatice si alte tulburări mentale si de comportament, cu excepţia unei singure perioade de 9 zile. Începând cu 12.12.2007 acesta s-a pensionat din cauza invalidităţii de grad III, menţionându-se in decizia emisa nr.(...)/04.03.2008 ca invaliditatea s-a ivit la data de 19.11.2007, boala fiind una obişnuita.

G. de pensionarea intervenita, decizia de concediere practic nu a mai putut fi pusa in aplicare, având in vedere ca raporturile de munca au încetat in baza pensionarii, in temeiul art.56 lit.d C.muncii, si nu art.65 C.muncii.

In consecinţa, fiind lipsita de efecte, nu prezenta nici un interes pentru reclamant sa o conteste in instanţa la acel moment in termenul legal.

In prezenta cauza se susţine ca prin măsura concedierii, ce nu este reala întrucât nu a avut loc nicio reorganizare a societăţii, i s-au produs grave prejudicii, practic îmbolnăvindu-se de tulburarea depresiva recurenta, episod mediu sever cu simptome psihotice.

Analizând comparativ organigramele societarii, înainte si după luarea măsurii concedierii, se constata ca in postul din cadrul departamentului paza si protecţie, ocupat de reclamant, nu a mai fost angajata o alta persoana, acesta dispărând practic din organigrama. Astfel, deşi înainte de concediere, şefi ai formaţiei de paza erau E. N. si D. T., după concediere doar primului i-a revenit aceasta funcţie.

Reorganizarea activităţii societăţii si desfiinţarea unuia dintre posturile de conducere din cadrul departamentului de protecţie si paza a fost astfel reala si efectiva. In consecinţa, nu se poate retine maniera nelegala, abuziva din partea societăţii, si care ar fi cauzat apariţia bolii reclamantului.

Condiţiile economice impun uneori luarea unor astfel de masuri de către societăţile angajatoare, si care sunt percepute si depăşite diferit de către angajaţii efectiv afectaţi. Considerentele practice care impun luarea măsurii nu pot atrage insa răspunderea societăţii pentru apariţia unei astfel de afecţiuni la un angajat, temperamentul unei persoane si fondul sau psihologic, specifice fiecăruia dintre noi, putând determina apariţia unor consecinţe dintre cele mai variate.

De asemenea, in privinţa reclamantului s-a făcut si o evaluare psihologica, in anul 2006, si care a vizat întregul personal din cadrul departamentului de paza din cadrul societarii, si care a relevat faptul ca acesta este, in general, din punct de vedere al personalităţii, o persoana echilibrata. In situaţii alarmante, primejdioase, acesta devine insa agitat, mai puţin conciliant, prezintă o slaba stăpânire de sine si creează o stare conflictuala. De asemenea, nemulţumirea generala, starea de deprimare se regăsesc in personalitatea sa, si vin mai ales din insatisfacţiile profesionale. In privinţa relaţiilor cu colegii, s-a arătat ca acestea sunt uşor conflictuale, considerat fiind de aceştia ca si conflictogen si orgolios.

Martorul audiat in cauza a declarat de asemenea ca in cadrul serviciului de paza era o stare continua de stres, determinata si de reclamant, care la rândul sau, era foarte stresat.

G. de considerentele expuse, având in vedere caracterul obiectiv si real al măsurii concedierii dispuse de către societate, precum si fondul psihologic depresiv, uşor iritabil al reclamantului, instanţa a reţinut ca nu se poate angaja culpa societăţii pentru apariţia bolii acestuia. Nu este întrunita astfel condiţia faptei ilicite a paratei si care ar fi putut atrage răspunderea sa in baza art.270 C.muncii.

De asemenea, prin petitele acţiunii, astfel cum au fost precizate, reclamantul a solicitat obligarea societăţii la plata diferenţei intre salariul pe care l-ar fi încasat de la aceasta si suma primita efectiv cu titlul de pensie. Având in vedere insa măsura concedierii, dispusa in mod real, pentru motive care nu ţin de persoana angajatului, daca nu ar fi intervenit pensionarea pentru caz de boala, ar fi operat încetarea contractului de munca prin concedierea dispusa de angajator, astfel ca reclamantul nu ar mai fi încasat un salariu din partea societăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul arătând că modalitatea în care s-a produs concedierea i+a adus grave prejudicii morale şi de sănătate, prima instanţă neanalizând probele de la dosar, care conduc la această concluzie.

Intimata a depus întâmpinare prin care a combătut recursul.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.

Recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează :

Conform art. 998 Cod civil „orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greşeala s-a ocazionat, a-l repara”. Textul dă loc răspunderii delictuale sub ambele componente ale daunelor materiale şi morale.

Acordarea daunelor morale este condiţionată de existenţa unei fapte ilicite săvârşită cu vinovăţie şi care este de natură a cauza un prejudiciu şi îşi poate avea sorgintea chiar pornind de la un act juridic producător de daune.

În speţă, s-a dispus iniţial concedierea reclamantului pe motiv de reorganizare a societăţii, care în sine nu are nimic ilicit cât timp desfiinţarea locului de muncă este efectivă şi se fundamentează pe o cauză reală şi serioasă (art. 65 alin. 2 din Codul muncii).

În speţă, înscrisurile depuse la dosar dovedesc că reorganizarea nu a fost efectivă, locul ocupat de reclamant fiind preluat de o altă persoană, în acest sens făcând-o fişele postului depuse la dosar.

Caracterul nelegal al reorganizării a produs serioase consecinţe asupra sănătăţii reclamantului, deşi din înscrisurile depuse şi în recurs rezultă că era pentru postul ocupat şi îşi desfăşura activitatea cu seriozitate, aspect recunoscut chiar de pârâtă care l-a recomandat pe reclamant în acest sens.

Fără îndoială, angajatorul dispunea de prerogativa exclusivă asupra conducerii şi organizării societăţii, dar nu poate lua măsuri arbitrare de natură să creeze sentimentul de inutuliatate al salariatului, or în cauză tocmai concedierea nelegală a determinat atât acest sentiment cât şi îmbolnăvirea gravă, psihică a reclamantului, de unde rezultă relaţia cauză – efect transpusă juridic în fapta ilicită – prejudiciu şi care se impune a fi recuperat.

La aprecierea cuantumului daunelor morale curtea ţine cont de impactul ilicitului asupra stării de suferinţă în care se află reclamantul reţinând că suma de 50.000 lei este îndestulătoare.

Daunele reprezentând plata diferenţei dintre veniturile ce le obţinea şi cele din pensie vor fi respinse, nefiind cazul unui control judiciar al actului de concediere care ar fi putut permite stabilirea cuantumului de recuperat.

Pe această linie, lipsa raporturilor de muncă determină înlăturarea apărării pârâtei cu privire la incidenţa art. 269 – 270 din Codul muncii ori a Deciziei nr. 40/2007 dată de instanţa supremă în recursul în interesul legii, raporturile fiind transpuse în interesul legii, raporturile fiind transpuse în sfera răspunderii delictuale cum s-a arătat.

Faţă de considerentele expuse, în limitele arătate, curtea va admite recursul iar potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă , va modifica sentinţa în sensul admiterii parţiale a acţiunii pentru daunele morale, în cuantumul arătat.

C o consecinţă va înlătura din dispozitiv obligaţia reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată, menţinând dispoziţia de respingere a acţiunii pentru pretenţiile neacordate prin prezenta decizie.

Întrucât pârâta se află în culpă procesuală prin admiterea recursului, precum şi a acţiunii, fie şi în parte, în baza art. 274 Cod procedură civilă , va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în toate instanţele, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de reclamantul D. Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1126/M din 06.07.2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o modifică în parte în sensul că :

Admite în parte, astfel cum a fost precizată acţiunea civilă formulată de reclamantul D. Ş. în contradictoriu cu pârâta SC”S. H. S.” SRL T. şi în consecinţă :

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 50.000 lei (cinci zeci mii lei) daune morale.

Respinge restul pretenţiilor din acţiune.

Înlătură din dispozitivul sentinţei obligaţia reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Respinge restul pretenţiilor din recurs.

Obligă pârâta intimată să plătească reclamantului recurent suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanţele, reprezentând onorariu avocaţial.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 26.11.2009.

Red. M.(...)/ 16.12.2009

Dact. I.J./17.12.2009

Jud. fond : N.G. – M.E.