Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 2225

Şedinţa publică de la 21 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

****************

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC E. SA- N. P. GRUP, împotriva sentinţei civile nr.4999 din 30.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant E. GH. D., având ca obiect „drepturi băneşti”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă SC E. SA – N. P. GRUP, avocat U. B., lipsind intimatul reclamant , E. GH. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se că, recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părţii prezente asupra recursului.

Avocat U. B. pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii, conform motivelor formulate.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă,

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 4999 de la 30.09.2008 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de intimată.

A admis în parte acţiunea formulată de petentul E. H.. D., împotriva intimatei SC E. SA B.

A fost obligată intimata să plătească petentului drepturile băneşti reprezentând contravaloarea a 5 salarii medii nete pe unitate cuvenite conform CCM şi neacordate la desfacerea contractului individual de muncă, reactualizate la data plăţii efective .

S-a respins capătul de cerere privind plata sumei brute de 2500 lei şi plata diferenţei de indemnizaţie de concediere, prevăzută de Planul Social E..

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că, petentul a fost concediat în temeiul art.65 şi art. 66 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activităţii Zonei E. G conform Programului de reorganizare al E. S.A. aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administraţie al E. S.A. din datele de 07.06.2005 şi 09.08.2005.

In conformitate cu Planul Social E., anexă la Contractul Colectiv de muncă al societăţii înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 punctul 4 „E. financiare” – invocat, de altfel, şi de intimată în preambulul deciziei de concediere, angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, în funcţie de vechimea în muncă în cadrul intimatei, de indemnizaţii de concediere, calculate conform art. 50 din CCM.

Conform art.50 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007 al S.C. E. S.A., „la concedierea individuală din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, în cazul petentului, peste 15 ani, - 5 salarii medii nete.

Se menţionează că valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E., prevederile domeniului vizat în articol completându-se cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Conform adresei nr.504/11.06.2007, începând cu data de 01.06.2007 în cadrul structurilor teritoriale S.C. E. S.A., conform Contractului Colectiv de Muncă încheiat între G. E. şi conducerea S.C. E. S.A., se va aplica cuantumul de 2.000 lei RON pentru salariul mediu brut.

Conform Planului Social susmenţionat, salariul mediu brut E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporţional cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că indemnizaţia de concediere acordată potrivit pct.4 din Planul Social E. a fost calculată prin raportare la salariul mediu brut pe E. din anul 2006, ci din anul 2007 sumă brută din care au fost reţinute impozitul pe venit şi contribuţiile de asigurări sociale în cotele prevăzute de lege.

Ca urmare capătul de cerere privind plata diferenţei de indemnizaţie de concediere este neîntemeiat şi urmează să fie respins.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata a 5 salarii medii brute la nivelul E. conform art.50 alin.1 din CCM/2007, se reţin următoarele:

Potrivit art.7 şi 8 din Legea 130/1996 „La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.

Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.”

Potrivit art.243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, iar neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC E. SA B, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prima critică vizează modul de soluţionare al excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, recurenta precizând că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă din CCM, acţiunea formulată fiind prescrisă, raportat la dispoz. art. 283 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă or ale unor clauze ale acestuia.

Fără nicio motivare instanţa a respins această excepţie, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prev. art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acţiunea fiind supusă prescripţiei de 3 ani.

Cea de-a doua critică vizează modul de soluţionare a acţiunii pe fond, recurenta învederând că activitatea desfăşurată de reclamantă a fost supusă reorganizării şi toţi salariaţii au beneficiat de pachete financiare prevăzute în planul social, anexă a CCM.

Suma acordată reclamantei a fost calculată în conformitate cu dispoziţiile planului social, completat prin Amendamentul din 9.01.2006 şi cel din 13.09.2006, cu rolul de a lămuri voinţa părţilor în privinţa modului de acordare a pachetului financiar la disponibilizare şi care a cuprins măsuri financiare pentru salariaţii disponibilizaţi mai avantajoase decât cele prev. la art. 50 din CCM.

Acest aspect rezultă din prezentarea anterioară a prevederilor planului social în privinţa pachetelor financiare oferite salariaţilor disponibilizaţi comparativ cu prev. CCM, art. 50.

Aceasta nu înseamnă că cele două categorii de măsuri pot fi cumulate prin instituirea măsurilor din planul social, fiind acordate pachete financiare mai avantajoase, iar părţile nu au intenţionat nici un moment că aceste două categorii de măsuri să poată fi cumulate.

O dovadă în plus a faptului că părţile semnatare ale planului social şi ale amendamentelor sale este aceea că prin CCM pe anul 2008, art. 50 cuprinde alin.5, potrivit căruia „acordarea unui pachet compensator, conform planului social, exclude acordarea sumelor prev. la alin.1 al prezentului articol.

Recursul este fondat.

Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însuşit de părţi.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în planul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere.

Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea a 5 salarii medii nete la concedierea reclamantului

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA- N. P. GRUP B, împotriva sentinţei civile nr. 4999 din 30.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant E. GH. D., având ca obiect drepturi băneşti.

Modifică sentinţa în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea a 5 salarii medii nete la concedierea reclamantului

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei .

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Aprilie 2009.

Red.jud. I. (...)

4ex/21.05.2009

J.F.E.E.

R.N.