Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 1137

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2008

Preşedinte – (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- N. (...)

Grefier - B. Ţ.

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul B. N., domiciliat în comuna D., jud.P, împotriva sentinţei civile nr.884 din 17 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. Mecanică E. SA, cu sediul în E.,(...), jud.P.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, a amânat pronunţarea la data de 17 iunie 2008 când a pronunţat următoarea decizie.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la T r i b u n a l u l P r a h o v a sub nr(...), reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâta SC V. Mecanică E., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la acordarea drepturilor-plăţi compensatorii, începând cu data desfacerii contractului de muncă-07.08.2006, respectiv 840 lei pe lună, precum şi plata la momentul concedierii a unei sume egale cu de două ori salariul mediu pe economie, plus indemnizaţia de somaj şi indemnizatia de concediu pentru 25 de zile pe anul 2005, aşa cum prevede OUG nr. 22/2004, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 95/2002 .

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei SC V. Mecanică E., în funcţia de frezor, iar contractul său de muncă s-a desfăcut prin concediere colectivă, conform deciziei de concediere nr.26/07.08.2006 .

A mai arătat reclamantul că toţi salariaţii supuşi concedierii beneficiază de prevederile OUG nr. 95/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG 22/2004 şi, pentru că Statul Român a vărsat unităţii banii începând cu data de 07.08.2006, solicită inclusiv dobânda la drepturile anterior arătate, întrucât unitatea s-a folosit de bani.

Pârâta S.C. V. Mecanică E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant.

Astfel, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere dispoziţiile art.12⁴ din OUG nr. 95/2002 privind industria de apărare, cu modificările şi completările ulterioare şi art.16 alin.1 din HG nr. 1597/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 95/2002, având în vedere că sumele privind plăţile compensatorii, indemnizaţia de somaj şi venitul lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru somaj şi se plătesc de Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă P .

In subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a apreciat că era obligaţia reclamantului să-şi depună la Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă P, în termen de 30 de zile de la concediere, dosarul cu documentele prevăzute de Legea nr.76/2002 privind înscrierea şi luarea în evidenţă ca persoană în căutarea unui loc de muncă.

Având în vedere că de la data disponibilizării şi până în prezent au trecut aproximativ 2 ani, fapt ce denotă pasivitatea manifestată de reclamant faţă de îndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau conform Legii nr. 76/2002 şi care nu poate fi imputat societaţii pârâte, deoarece a depus toată documentaţia privind concedierea colectivă efectuată în perioada 27.06.2006-07.08.2006 la instituţiile abilitate, aceasta a considerat că acţiunea formulată este neîntemeiată.

La data de 17.03.2008 reclamantul a formulat o completare la cererea de chemare în judecată, solicitând, în baza OUG nr. 95/2002 , emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să fie obligată pârâta S.C. V. Mecanică E. ca, după data înregistrării dosarului reclamantului la AJOFM P, să-şi primească drepturile salariale retroactiv, în cuantum de 842 lei pe lună, urmând ca în continuare, după data înregistrării dosarului său de lichidare la AJOFM, să primească plăţile compensatorii până la 24 de luni, indemnizaţia de somaj pe 12 luni şi să i se opereze în cartea de muncă vechimea de 3 ani după expirarea termenului de ordonanţă .

De asemenea , reclamantul a solicitat să primească la momentul concedierii suma egală cu dublul salariului mediu pe economie (2x 842 lei) şi indemnizaţia pentru concediul de odihnă neefectuat pe anii 2005 şi 2006 .

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinţa civilă nr.884 din 17 martie 2008, T r i b u n a l u l P r a h o v a a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC V. Mecanică E. SA, invocată de aceasta prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamant, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pentru a prounţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că cererea completatoare depusă de reclamant în şedinţa de judecată din data de 17.03.2008, în care s-a procedat la dezbaterea pe fond a cauzei, a fost formulată cu nerespectarea dispoziţiilor de procedură civilă , tardiv, după prima zi de infăţişare şi nu a fost intitulată completare a acţiunii, ci întâmpinare, având aspectul unei note de şedinţă, astfel că, potrivit dispoziţiilor art.132 şi 134 C.pr.civ., instanţa nu a luat-o în considerare .

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. V. Mecanică E. SA, instanta de fond a constatat că potrivit dispoziţiilor

art. 12 din OUG nr.95/2002 reactualizată, privind industria de apărare, salariaţii ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării şi a reorganizării unităţilor din industria de apărare beneficiază la momentul concedierii, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea, de plăţi compensatorii lunare, stabilite la nivelul salariului mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea colectivă, de indemnizaţie de şomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi de venit lunar de completare.

A mai reţinut instanţa de fond că art.12⁴ din acelaşi act normativ prevede că sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art.12 se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, iar în baza dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr.1597 din 18 decembrie 2002 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2002 venitul lunar de completare prevăzut la art.12 din ordonanţă se stabileşte şi se plăteşte de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului B , odată cu indemnizaţia de şomaj stabilită în condiţiile legii .

In consecinţă, obligaţiile de plată a drepturilor anterior menţionate în cazul unei concedieri colective nu incumbă pârâtei din prezenta cauză , ci Agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, astfel că s-a concluzionat că reclamantul a formulat acţiunea împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .

Pe de alta parte, a reţinut tribunalul, era obligaţia reclamantului să-şi depună la Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă P, în termen de 30 de zile de la concediere, dosarul cu documentele prevăzute de Legea nr.76/2002 privind înscrierea şi luarea în evidenţă ca persoană în căutarea unui loc de muncă, pentru a beneficia de aceste drepturi .

Cum potrivit dispoziţiilor art.137 C.pr.civ., instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos , în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii , tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC V. Mecanică E. SA invocată de aceasta prin intâmpinare şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinţei primei instanţe reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pe motiv că prin sentinţa atacată instanţa a încălcat dispoziţiile OUG nr.95/2002 şi, de asemenea, nu a ţinut cont de punctul 2 al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea societăţii pârâte la acordarea indemnizaţiei de concediu.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinţei şi obligarea societăţii intimate la plata către reclamant a indemnizaţiei de concediu pe perioada 2005-2006, înregistrarea dosarului de lichidare la data de 07.08.2006, depunându-se la dosar şi concluzii scrise.

Deşi legal citată cu această menţiune ,intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul reclamantului.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei,Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:

În conformitate cu disp.art.12 din O.U.G. nr.95/2002 actualizată, privind industria de apărare, salariaţii ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizării şi a reorganizării unităţilor din industria de apărare beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul concedierii, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care se face concedierea; b) plăţi compensatorii lunare, stabilite la nivelul salariului mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anaterioară celei în care se efectuează concedierea colectivă; c) indemnizaţie de şomaj stabilită prevederilor legale în vigoare şi d) venit lunar de completare.

La art.12⁴ din acelaşi act normativ se stipulează că sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art.12 se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, după distincţiile prevăzute la lit. a şi b, iar în conformitate cu art.16 din H.G. nr.1597/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.95/2002, venitul lunar de completare prevăzut de art.12 din ordonanţă se stabileşte şi se plăteşte de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului B, odată cu indemnizaţia de şomaj stabilită în condiţiile legii.

În raport de aceste prevederi legale, s-a concluzionat în mod justificat de către instanţa de fond că obligaţiile de plată a drepturilor mai sus menţionate rezultând din concedierea colectivă realizată în industria de apărare conform OUG nr.95/2002 nu revine pârâtei chemate în judecată, aceasta neavând calitate procesuală pasivă referitor la drepturile solicitate în baza dispoziţiilor respectivei ordonanţe.

De asemenea, s-a reţinut în mod corect că reclamantul era obligat să depună la Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă P, în termen legal, dosarul cu documentele prevăzute de Legea nr.76/2002 pentru a beneficia de indemnizaţie de şomaj.

Se constată însă că prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei şi la plata idemnizaţiei de concediu de odihnă pe o perioadă anterioară concedierii acestuia dispusă prin decizia nr.26/07.08.2006 emisă de iutimata-pârâtă, iar cu privire la această cerere prima instanţă nu a făcut nicio referire în argumentarea soluţiei pronunţate prin sentinţa atacată.

În raport de dispoziţiile art.281 şi art.282 din Codul muncii, care statuează care este obiectul jurisdicţiei muncii, precum şi persoanele fizice sau juridice care pot fi părţi în conflictele de muncă şi având în vedere obiectul acestei cereri a recurentului-reclamant, care a fost angajatul societăţii intimate, este evident că referitor la această cerere societatea respectivă are calitate procesuală pasivă în cauză, existând identitate între cel chemat în judecată şi cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Concluzionând, în raport de acest ultim considerent, Curtea priveşte recursul reclamantului ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2,3 şi 5 Cod pr.civilă va casa în parte sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cererii reclamantului privind acordarea indemnizaţiei de concediu urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul B. N., domiciliat în comuna D., jud.P, împotriva sentinţei civile nr.884 din 17 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. Mecanică E. SA, cu sediul în E.,(...), jud.P şi, în consecinţă:

Casează în parte sus menţionata sentinţă şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cererii privind acordarea indemnizaţiei de concediu.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 iunie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N. (...)

Grefier,

B. Ţ.

Red.V.A.P.

Tehnored.A.Ţ.

3 ex./02.07.2008

Dosar fond- (...)- T r i b u n a l u l P r a h o v a

Judecători fond- T. F. M.

. H. D.

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120