Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1114

Şedinţa publică de la 15 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) D.

Grefier H. Ţ.

***************

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanţii E. D., T. (...), S. J., E. U. şi de către pârâta S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr.7063 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosarul nr(...), având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurent pârât S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC E. D. SA, prin consilier juridic E. N. lipsind: recurenţii reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţii prezente asupra recursurilor.

Consilier juridic N. E. pentru recurenta pârâtă arata ca este lipsit de interes recursul formulat de catre unitate iar faţă de recursul formulat de reclamanţi pune concluzii de respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate de T r i b u n a l u l G o r j ca fiind legală şi temeinică.

C U R T E A

Asupra recursurilor de faţă;

T r i b u n a l u l G o r j prin sentinţa civilă nr.7063 din 27 noiembrie 2008 a respins acţiunea formulată de petentii E. D., T. (...), S. J., E. U., în contradictoriu cu intimata S.C. E. D. SA B.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Petenţii au fost salariaţii intimatei aşa cum rezulta din menţiunile efectuate in carnetele de munca, încetând raporturile de munca in temeiul art.65-66 din Codul muncii.

Conform art. 50 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca al S.C. E. S.A., „ la concedierea individuală din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plateşte , în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizatie minima de concediere, după cum urmeaza : de la 0-3 ani-1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani- 3 salarii medii nete; peste 10 ani- 5 salarii medii nete.,,

Potrivit disp. art.32 din OUG nr.98/1999 suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie se stabileste diferentiat, pentru fiecare persoana careia i s-a desfacut contractul individual de munca potrivit prezentei ordonante si este egala cu 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai N. de 5 ani; 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani.

In conformitate cu pct.4 din Planul Social asa cum a fost modificat prin Amendamentul din 09.01.2006 se stipuleaza ca in functie de vechimea in E., angajatii vor primii următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizatii de concediere: 0,5-5 ani-8 salarii medii brute pe E.; 5-15 ani-12 salarii medii brute pe E.; peste 15 ani-15 salarii medii brute pe E..

Din analiza comparativa a disp. art. 50 alin.1 din CCM cu cele ale art.32 din OUG nr.98/1999 si ale pct.4 din Amendamentul la Planul Social incheiat la 13.09.2006 se retine ca G. E. a negociat conditii mult mai avantajoase de concediere prin Planul Social, fara a putea fi posibila cumularea celor doua categorii de masuri.

De altfel atat Planul Social cat si Amendamentul din 13.09.2006 sunt acte de modificare ale CCM si nu acte individuale , distincte de acesta , de natura a naste un alt drept de creanta.

Planul Social nu poate fi considerat prin el insusi un act de sine statator, un izvor de drepturi distinct , fiind o anexa la CCM, parte integranta a acestuia.

Datorita faptului ca disp. art. 50 din CCM au fost inlocuite cu cele prevazute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate intre G. si E., acestea din urma au devenit obligatorii, aplicandu-se prioritar.

Daca s-ar fi avut in vedere faptul ca intimata va plati salariatilor concediati cumulativ atat suma prevazuta de art. 50 din CCM cat si suma stabilita prin Planul Social , aceasta obligatie ar fi fost prevazuta expres in Planul Social.

In vederea inlaturarii oricaror nelamuriri ce s-ar fi putut ivi cu privire la punerea in aplicare a Planului Social, prin Amendamentul din 13.09.2006 - anexa nr.2, s-a stabilit explicit faptul ca vointa partilor semnatare ale Planului Social a fost aceea de a crea, in favoarea salariatilor disponibilizati, o serie de conditii mai avantajoase decat cele prevazute in art.50 din CCM si nu aceea de a cumula masurile de protectie prevazute in Planul Social cu cele stabilite prin art.50 din CCM.

In speta, s-a retinut ca Planul Social nu a fost incheiat in vederea acordarii in mod cumulativ a doua sume de bani cu acelasi titlu, respectiv indemnizatie de concediere.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispozitiile art.50 din Contractul colectiv de munca si punctul 4 al Planului social anexa la contractul colectiv de munca al societăţii si a B. la acesta, instanţa a respins actiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii E. D., T. (...), S. J., E. U. şi pârâta S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL pentru SC E. D. SA, criticând-o pentru nelegalitate, invocand urmatoarele:

Recurenţii reclamanţi arata ca parata nu a achitat decât o parte din drepturile cuvenite, nerespectându-se prevederile art. 50 din C.C.M.

Ca prin completarea art. 50 alin.4 cu Planul Social nu s-a renunţat la alin. 1 si ca drepturile au făcut obiectul negocierilor pe parcursul anilor 2005 si 2006.

Ca atare aceste drepturi trebuiau achitate cumulat.

Ca planul social si amendamentele nu constituie anexe ale C.C.M chiar daca sunt semnate de către parti, astfel incat in mod greşit instanţa a apreciat ca G. a negociat condiţii mai avantajoase prin planul social fara a fi posibil cumularea celor doua categorii de masuri.

Recurenta E. D. arată că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC E. D. SA de a-i fi acordata de doua ori indemnizaţia de concediere .Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca, la concedierile individuale , care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul ii plăteşte,..., o indemnizaţie minima de concediere,...

Acest drept al angajaţilor este acordat o singura data . Evident cuantumul indemnizaţiei de concediere, conform alin (3) ai articolului 50 din CCM a fost stabilit, efectiv, prin negociere cu G. E., valorile indicate de alin. (1) fiind valorile minime de la care au început negocierile.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:

Criticile recurenţilor reclamanţi legate de modul greşit de soluţionare a fondului cauzei sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale acordului social însuşit de părţi. Dacă există reglementări mai favorabile se aplică acestea.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin contractul colectiv de muncă , stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care partenerii sociali care au negociat contractul colectiv de muncă au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în acordul social.

Potrivit dispoziţiilor   art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil şi în materia interpretării contractelor colective de muncă, „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante”.

Iar în problema cumulului indemnizaţiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Acordul social părţile contractante şi-au exprimat expres şi neechivoc intenţia la momentul redactării contract ului colectiv de muncă, cât şi prin B. sociale încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 şi 29.01.2007.

Instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, potrivit intenţiei comune exprimată expres şi neechivoc de părţile contractante.

În condiţiile în care, prin prevederile Acordurilor sociale, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizaţiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaţilor sunt fondate argumentele instanţei de fond. Plata unei indemnizaţii de concediere majorata la nivelul prevăzut de dispoziţiile din Acordul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Acordului social sunt în mod evident mai favorabile salariaţilor concediaţi.

In raport de cele mai sus menţionate, Curtea retine ca motivele de recurs invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate urmând a fi respins recursul ca atare.

Cu privire la recursul formulat de către recurenta parata, Curtea constata ca acesta este lipsit de interes in condiţiile in care prin sentinţa recurată, Tribunalul a respins acţiunea formulata de catre reclamanţi împotriva unitaţii parate, recursul urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursurile declarate de reclamanţii E. D., T. (...), S. J., E. U. şi de către pârâta S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL pentru SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr.7063 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j, în dosarul nr(...), având ca obiect drepturi băneşti

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Februarie 2010.

2ex/A.G.

Red.jud.L,E..03.2010

J.F.S.V./E.T.