Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 620

Şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă E. D. M., împotriva sentinţei civile nr.2960/08.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât SC E. SA B, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat P. D. pentru recurenta reclamantă E. D. M. şi avocat J. N. pentru intimat pârât SC E. SA B.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că recursul este declarat şi motivat în termen legal.

Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părţilor pentru a pune concluzii asupra recursului de faţă.

Avocat P. D. pentru recurenta reclamantă E. D. M., pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, fără cheltuieli de judecată.

Avocat J. N. pentru intimat pârât, solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală asentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.2960/08.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j a respins acţiunea formulată de reclamant E. D. M. în contradictoriu cu pârât SC E. SA B.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, reclamanta a fost salariata unităţii pârâte E. Sucursala E. D până la data de 20 03 2006, aşa cum rezultă din Carnetul de muncă şi decizia de încetare a contractului de muncă.

Prin Decizia nr 115/20 03 2006 a încetat contractului individual de muncă al reclamantei cu pârâta E. in baza art 55 lit b Codul muncii şi art 59 din Contractul Colectiv de Muncă E.

Încetarea contractului de muncă a fost determinată de faptul că Staţiei de distribuţie în care reclamanta îşi desfăşura activitatea, a fost preluată de societatea SC G. SRL C şi urma să se încheie un nou contract de muncă între reclamantă şi noua societate SC G. SRL C, societate cu care E. a încheiat un contract în care a stabilit expres condiţiile în care se realiza transferul întreprinderii, măsurile de protecţie a salariaţilor, condiţiile în care noua societate prelua administrarea Staţiei de distribuţie.

La încetarea contractului individual de muncă al reclamantei cu E. între cele două părţi s-a încheiat un Acord privind încetarea contractului de muncă.

Potrivit art. 2 din Acordul nr 115/20 03 2006 încheiat între reclamantă şi E., s-a stabilit că „ E. va plăti salariatului o sumă netă de 7974 RON, reprezentând 50% din pachetul salarial corespunzător vechimii în E. a salariatului şi acordat cu respectarea prevederilor Planului Social”, sumă pe care pârâta a plătit-o efectiv, aşa cum rezultă din documentul contabil depus la dosar la fila 37.

Potrivit art.3 din acelaşi Acord „ în situaţia în care, datorită manifestării exprese a voinţei salariatului, noul contract individual de muncă cu Partenerul (SC G. SRL C ) încetează în primele 6 luni de la data încheierii, E. se obligă să plătească salariatului o sumă egală cu cea acordată potrivit art.2 al prezentului Acord.”

De asemenea potrivit art.4 din acelaşi Acord „ în cazul în care salariatul va fi concediat de către partener (SC G. SRL C) din motive neamputabile salariatului într-un interval de 3 ani de la data încheierii unui nou contract individual de muncă cu partenerul (SC G. SRL C), E. va acorda salariatului, la momentul concedierii, o sumă netă de 7974 lei, numai în cazul în care partenerul (SC G. SRL C) nu va plăti el însuşi această sumă”.

Din carnetul de muncă reiese că reclamanta lucrează în continuare la SC G. SRL C .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta E. D. M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

----------------------------------------------------------

………………………………………………….

In motivele de recurs susţine că instanţa de fond greşit a respins acţiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părţile contractante prin amendamente, din care reiese că voinţa comună a părţilor a fost de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.

Recurentul susţine că Amendamentul la Planul social din 2006 nu poate face parte integrantă din Planul social pe anii 2005,2007,2008. Atât Amendamentul cât şi Planul social au natura juridică a unor convenţii, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă , chiar dacă sunt semnate de reprezentanţii societăţii şi cei ai sindicatului.

Mai invocă recurentul dispoziţiile art. 55 lit.b din Codul muncii şi art. 59 din CCM E..

Examinând recursul, Curtea îl găseşte nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însuşit de părţi.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în planul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social şi anume la platasumei cuvenite conform art. 2 din Acord/Decizie nr. 115 din 20. 03. 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la Planul social din 2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voinţa comună a părţilor la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă

Potrivit dispoziţiilor   art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil şi în materia interpretării contractelor colective de muncă, „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante”.

În condiţiile în care, prin prevederile Planului social, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizaţiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaţilor sunt nefondate argumentele recurentului în sensul că ar fi încălcate dispoziţiile art. 38 din Codul muncii . Plata unei indemnizaţii de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispoziţiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaţilor concediaţi.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din C o d u l d e procedură civilă, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

E. I DE

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă E. D. M., împotriva sentinţei civile nr.2960/08.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât SC E. SA B.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2010

Red.jud. F.E.

Tehn. 2 ex./J.V.

Red.j.f./ D. E./

N. O.