Cabinet avocat Dreptul muncii

- Drepturi băneşti –

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 404

Şedinţa publică din 15 aprilie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, cu sediul în mun. B, Calea Naţională, nr. 85, jud. B, prin reprezentanţii săi legali, împotriva sentinţei nr. 1143 din 31 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente şi reclamanta intimată E. E..

Procedura este completă.

Se face referatul cauzei, după care instanţa, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunţare cu privire la acesta.

După deliberare,

C U R T E A ,

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l B o t o ş a n i sub nr. 3188 din 17.07.2007, reclamanta E. E. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să fie obligată aceasta să-i plătească drepturile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata S.C. „T.” S.A. D, iar de la 21.06.2006, prin decizia 56, a fost disponibilizată, în temeiul art. 65 alin. 1 şi 68 lit. b) din Codul muncii.

Societatea la care a fost angajată a mai procedat la efectuarea unor disponibilizări în cursul anilor 2003 şi 2004. Pentru primii salariaţi s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin diferite hotărâri judecătoreşti, că au dreptul la plăţi compensatorii, conform O.U.G. 8/2003.

Pentru cei disponibilizaţi în 2004, A.J.O.F.M. B a efectuat plăţi compensatorii, conform O.U.G. 8/2003.

Or, dacă nu ar primi drepturile băneşti prevăzute de art. 2 din O.U.G. 8/2003, ar exista o discriminare, interzisă potrivit art. 156 rap. la art. 5 şi 6 din Codul muncii.

Pârâta A.J.O.F.M. B, prin întâmpinarea formulată, a cerut respingerea cererii, motivat de faptul că, în baza art. 1 din O.U.G. nr. 8/2003, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială doar dacă programul de restructurare a fost aprobat de instituţia publică implicată în privatizare.

Or, o asemenea aprobare nu există. Potrivit O.U.G. 8/2003, S.C. „T.” S.A. D trebuia nominalizată prin hotărâre de guvern, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

De aceea, nu pot fi acordate plăţile compensatorii cerute de reclamantă.

La solicitarea instanţei, S.C. „T.” S.A. D a precizat că, deşi programul de restructurare a fost depus la AVAS încă din aprilie 2006, nu s-a primit nici un răspuns cu privire la acesta.

T r i b u n a l u l B o t o ş a n i, prin sentinţa nr. 1143 din 31.10.2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta E. E., în contradictoriu cu A.J.O.F.M. B şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că S.C. T. S.A. D este o societate cu capital majoritar de stat, A.V.A.S. deţinând 64,31511% din acţiuni.

În cursul anului 2003, cât şi în anul 2004, societatea a procedat la concedierea unui număr însemnat de salariaţi ca urmare a aprobării unor programe de restructurare.

Este de notorietate faptul că, salariaţilor concediaţi în 2003, A.J.O.F.M. B nu le-a acordat plăţi compensatorii, pe motiv că societatea nu a fost nominalizată prin hotărâre de guvern.

Cererile formulate de angajaţii disponibilizaţi în anul 2003 au fost admise de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i şi Curtea de A P E L S U C E A V A, astfel că, A.J.O.F.M. B a fost obligată la plata drepturilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. 8/2003.

La data de 14.04.2006, S.C. T. S.A. D a depus la Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, programul de reorganizare a societăţii, prin care se prevedea şi disponibilizarea unor salariaţi.

Până la data soluţionării prezentei, A.V.A.S. B nu a răspuns în nici un mod la adresele societăţii.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 8/2003, salariaţii disponibilizaţi din cadrul societăţilor cu capital majoritar de stat, beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în actul normativ, pe baza unui program de restructurare a societăţii, aprobat de instituţia publică implicată în privatizare. Aşa cum arată art. 2 din acelaşi act normativ, persoanele disponibilizate până la 31.12.2006 beneficiază de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din ianuarie 2006, de indemnizaţia de şomaj, cât şi un venit lunar de completare, sumele trebuind să fie acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj (art. 3).

Art. 6 din O.U.G. 8/2003 prevede că lista societăţilor care pot efectua concedieri colective se stabileşte prin Hotărâre a Guvernului, iar numărul de persoane care pot beneficia de prevederile actului normativ este cel prevăzut de programele de restructurare aprobate de instituţia publică implicată.

Prin H.G. 1358/2004, publicată în M.O. nr. 821 din 6.09.2004, S.C. T. S.A. D a fost nominalizată în lista societăţilor cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective, fiind îndeplinită astfel prevederea din art. 6 din O.U.G. nr. 8/2003.

Potrivit art. 4 din O.G. 98/1999, programele de restructurare a societăţilor cu capital majoritar de stat se aprobă de A.V.A.S. în calitate de succesoare a A.P.A.P.S.

În art. 1 din O.U.G. 23/2004 se precizează că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este o instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale. Ca urmare, instituţiei îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 27 din 18.04.2003, publicată în Monitorul Oficial 291/2003, aprobată cu modificări prin Legea 486/2003.

Astfel, la data de 14.04.2006, S.C. T. S.A. D a cerut A.V.A.S. B să fie autorizată să procedeze la concedierea unui număr de 250 salariaţi conform programului de restructurare ataşat.

În temeiul art. 6 alin. 2 din O.U.G. 27/2003, raportat la art. 4 din O.G. 98/1999, autorizaţia se consideră acordată dacă autoritatea nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.

Ca urmare, potrivit art . 7 din O.U.G. 27/2003, instanţa reţine că A.V.A.S. B a aprobat tacit ca S.C. T. S.A. D să procedeze la punerea în practică a programului de restructurare la 14.05.2006.

La 19.05.2006, societatea indicată a notificat A.J.O.F.M. B, I.T.M. B şi Sindicatului Liber al T. programul de restructurare, fiind îndeplinite şi cerinţele art. 70 alin. 3 din Legea nr. 53/2003.

În baza tuturor celor expuse, tribunalul a constatat că au fost îndeplinite toate cerinţele O.U.G. 8/2003 pentru ca foştii salariaţi ai S.C. T. S.A. D să beneficieze de prevederile art. 2 din actul normativ.

Soluţia se impune şi în temeiul art. 6 din Codul muncii.

Potrivit acestui text, salariaţii beneficiază de protecţie socială, fără nici o discriminare.

În condiţiile în care salariaţilor S.C. T. S.A. D disponibilizaţi în cursul anilor 2003 şi 2004 li s-au acordat plăţi compensatorii, trebuie să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. 8/2003 şi în ceea ce-i priveşte pe salariaţii aceleiaşi societăţi ce au fost disponibilizaţi în 2006, atâta timp cât prevederile acestui act se aplică persoanelor disponibilizate, din cadrul unei societăţi cu capital majoritar de stat, până la 31.12.2007.

Ca urmare, prima instanţă a obligat A.J.O.F.M. să plătească reclamantei drepturile băneşti prevăzute de art. 2 din O.U.G. 8/2003.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta A.J.O.F.M. B a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică. A arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile specifice instituite expres şi limitativ de textul O.U.G. nr. 8/2003 şi că AVAS B nu a aprobat programul de restructurare înaintat de către societate prin adresa nr. 9627 din 14.04.2006, întrucât este incomplet, nefiind viabil.

De asemenea, relevă că această societate nu apare nominalizată expres în hotărâre de guvern, H.G. nr. 1358/2004 nu poate fi invocată repetitiv pentru toate concedierile efectuate de S.C. „T.” S.A. D, care se referă la salariaţii disponibilizaţi în luna octombrie 2004. În fine, subliniază că neacordarea, în cazul supus examinării, a măsurilor de protecţie socială, nu constituie discriminare, ci doar neîndeplinirea unor condiţii specifice de acordare a unor drepturi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de pârâtă, curtea constată că acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele:

Astfel, întrucât unitatea de la care a fost disponibilizată reclamanta, cum însăşi pârâta recurentă recunoaşte prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, a întocmit un proiect de concediere colectivă, în baza hotărârilor Consiliului de Administraţie privind restructurarea din iunie-iulie 2006.

Societatea şi-a îndeplinit obligaţia de notificare a pârâtei A.J.O.F.M. şi, ţinându-se seama că în proiectul de concediere s-au cuprins categoriile de personal ce vor fi afectate de disponibilizări, motivele ce au determinat iniţierea proiectului, criteriile care au stat la baza concedierii, critica pârâtei recurente că societatea nu a elaborat un program de restructurare aprobat de instituţia publică implicată, respectiv A.V.A.S., nu poate să constituie un motiv care să justifice neaplicarea în speţă a principiului egalităţii între salariaţi, de altfel aceştia nefiind în culpă cu nimic de pasivitatea organelor în drept, ce au întârziat nominalizarea societăţii, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă în considerentele sentinţei recurate.

În ce priveşte cealaltă critică, referitoare la faptul că la data disponibilizării reclamantei societatea nu era înscrisă pe lista societăţilor aprobate prin hotărâre de Guvern, curtea o consideră, de asemeni, neîntemeiată, motivat de faptul că, la data la care reclamanta a solicitat drepturile, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, societatea era înscrisă pe listă, aşa încât, faţă de cele susmenţionate, reclamanta îndeplinea condiţiile impuse de O.U.G. nr. 8/2003, pentru a putea beneficia de reglementările ei.

În plus, chiar legiuitorul, prin modificările ulterioare ale ordonanţei, a extins perioada de disponibilizare tocmai pentru a diminua impactul social al concedierilor colective prin acordarea în mod similar a măsurilor de protecţie socială şi a acelor persoane concediate în continuare, respectiv după 31.12.2004.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced, curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B împotriva sentinţei nr. 1143 din 31 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 aprilie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. B.N.

Tehnored..B.D.

Ex.2

Jud.fond: E. I.;D. M.

05.05.2008