R O M Â N I A CURTEA DE A P E L C R A I O V A DECIZIE Nr. 9199 Şedinţa publică de la 23 Octombrie 2008 Completul compus din: PREŞEDINTE -(...) (...)-Vicepreşedinte Instanţă Judecător -(...) (...)- Preşedinte Secţie Judecător -(...) (...) E. (...)-Judecător Grefier -E. N. XXX Pe rol judecarea contestaţiei în anulare formulată de SOCIETATEA D. MEŞTEŞUGĂREASCĂ PRESTAREA T., împotriva deciziei nr. 3936/03.06.2008, pronunţată de Curtea de A p e l C r a i o v a, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata E. D., având ca obiect contestaţie decizie de concediere La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns contestatoarea SOCIETATEA D. MEŞTEŞUGĂREASCĂ PRESTAREA T. prin consilier juridic B. B. şi intimata E. D. reprezentată de avocat O. M.. S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părţilor pentru a pune concluzii. Consilier juridic B. B. pentru contestatoare solicită admiterea contestaţiei în anulare, potrivit dispoziţiilor art. 318 cod procedură civilă. Avocat O. M. reprezentantul intimatei, solicită respingerea recursului, depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată, depune chitanţa. C U R T E A Asupra contestaţiei în anulare de faţă. Curtea de A p e l C r a i o v a, prin decizia nr. 3936 din 3 iunie 2008, a admis recursul formulat de contestatoarea E. D., şi a modificat sentinţa în sensul că a admis contestaţia formulată de contestatoare, a anulat decizia de desfacere a contractului d individual de muncă şi a dispus reintegrarea pe postul şi locul de muncă deţinut anterior, cu obligarea pârâtei Societatea Cooperativă Meşteşugărească PRESTAREA T. C la plata drepturilor salariale reactualizate începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 65 Codul muncii permit concedierea salariatului pentru motive care nu ţin de persoana sa atunci când are loc desfiinţarea locului de muncă ocupat de către acesta, desfiinţare care să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Tot instanţa de fond a reţinut în mod corect că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimularea realităţii. Instanţa de fond a greşit atunci când a analizat cauza desfiinţării locului de muncă al contestatoarei. A reţinut astfel instanţa de fond că desfiinţarea locului de muncă a avut o cauză reală fiind impusă de dificultăţile economice în care se găsea intimata. Concluzia instanţei s-a bazat pe un referat întocmit în martie 2005 din care reieşea că 3 unităţi din cadrul cooperativei lucrau în pierdere şi pe un referat din decembrie 2006 din care rezulta o pierdere la nivelul acesteia. Atunci când se hotărăşte concedierea unui salariat sau mai multor salariaţi ca urmare a dificultăţilor economice prin care trece societatea este necesar ca angajatorul să facă probe serioase cu privire la dificultăţile economice la rândul lor serioase prin care trece societatea respectivă şi care să justifice desfiinţarea locurilor de muncă sau locului de muncă respectiv. În speţă nu s-a făcut o asemenea dovadă. Referatul nr.638/17.03.2005 la care face referire instanţa de fond nici măcar nu este menţionat în decizia de concediere emisă de către intimată. În aceste condiţii având în vedere faptul că a fost întocmit şi cu aproape 2 ani înainte de emiterea deciziei , precum şi faptul că nu a stat la baza deciziei în mod greşit a fost avut în vedere de către instanţa de fond ca justificând situaţia grea economică care să justifice concedierea contestatoarei. Nici referatul nr. 820 din 8 decembrie 2006 nu a putut constitui o asemenea probă. Acest referat după cum s-a observat a fost întocmit exact în ziua în care a fost emisă şi decizia de concediere, iar din analizarea acestuia a reieşit că primele 10 luni ale anului 2006 intimata a realizat un profit de 42.792 lei şi nu o pierdere aşa cum în mod eronat reţine instanţa de fond şi deci intimata nu se afla într-o situaţie economică care să constituie o cauză serioasă de desfiinţarea locului de muncă. Chiar şi în situaţia reţinută de instanţa de fond şi anume că intimata ar fi realizat pierdere în anul 2006 atunci când se ia măsura concedierii unui salariat pentru ca măsura să fie una serioasă este necesar ca prin acea măsură să fie posibilă o îmbunătăţire semnificativă a situaţiei economice pentru ca altfel măsura nu se justifică. La data de 11 iulie 2008 contestatoarea Societatea D. Meşteşugărească „PRESTAREA T. C a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3936 din 3 iunie 2008, pronunţată de Curtea de A p e l C r a i o v a în dosarul nr(...).. În motivarea contestaţiei a arătat că soluţia instanţei de recurs este rezultatul unor greşeli materiale. Astfel, a arătat contestatoarea instanţa de recurs a reţinut că societatea înregistrează profit şi nicidecum pierderi, în realitate pierderea din activitatea de bază fiind de 5 ori mai mare decât profitul brut, eroare determinantă în soluţionarea greşită a recursului şi care rezidă din aceea că a fost analizat greşit actul care prezintă comparativ situaţia pierderilor şi a profitului., Un alt motiv al contestaţiei a fost acela că instanţa de recurs a reţinut că a fost concediat un singur salariat, când de fapt au mai fost concediaţi în luna anterioară deciziei (noiembrie 2006) încă 10 salariaţi. Eroarea materială constă în aceea că instanţa de recurs a reţinut cifra 1 în loc de cifra 11. In drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 318 cod procedură civilă. Analizând contestaţia formulată instanţa reţine că prin decizia contestată a fost admis recursul declarat de contestatoarea E. D., a fost modificată sentinţa în sensul admiterii contestaţiei formulate, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reactualizate începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă. Potrivit art. 318 Cod pr.civilă hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale. Textul vorbeşte aşadar de greşeli materiale care nu vizează judecata cauzei şi deci care nu sunt greşeli de judecată, ci greşeli formale cum ar fi de exemplu anularea recursului ca netimbrat în condiţiile în care la dosar exista dovada achitării taxei de timbru sau respingerea acestuia ca tardiv în condiţiile în care la dosar exista dovada formulării în termen a recursului. Greşelile invocate de către contestatoare în motivele contestaţiei nu sunt în nici un caz greşeli materiale ca cele la care se referă art. 318 Cod procedură civilă, ci ar putea fi eventual greşeli de judecată care nu pot fi analizate într-o cale extraordinară de atac cum este contestaţia în anulare. De altfel cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanţa de fond nimic nu împiedică contestatoarea să reia aceste motive cu ocazia rejudecării cauzei. Pentru considerentele expuse constatând că motivele invocate nu sunt din cele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă instanţa va respinge contestaţia în anulare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SOCIETATEA D. MEŞTEŞUGĂREASCĂ PRESTAREA T., împotriva deciziei nr. 3936/03.06.2008, pronunţată de Curtea de A p e l C r a i o v a, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata E. D.. Decizie irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 23 Octombrie 2008 Preşedinte, (...) (...) Judecător, (...) (...) Judecător, (...) (...) E. (...) Grefier, E. N. Red. Jud. D.S. 2 ex/IE/3.11.2008
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere - Contestatie in anulare. Recurs
Hotararea nr. 9199 din data 2008-10-23
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova
