Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A OPERATOR 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 2320

Şedinţa publică din 3 iulie 2008

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : DR.(...) E.

GREFIER : N. M.

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul E. D. împotriva sentinţei civile nr.337 din 1 aprilie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d, în dosar nr(...), în contradictoriu pârâta intimată S.C. „ E. (...) - TRANSILVANIA ” SRL A, având ca obiect contestarea deciziei de sancţionare.

La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul recurent E. D. lipsă, avocat D. D., iar pentru pârâta intimată S.C. E. (...)- Transilvania SRL A, avocat P. E..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, reprezentantul pârâtei intimate a depus la dosar împuternicirea avocaţială, dovada achitări onorariului de avocat în cuantum de 2.198,55 lei, factura nr.114/10.06.2008 şi extrasul de cont.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentanta reclamantului-recurent a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Arată că prima instanţă a interpretat greşit înscrisurile privind modul în care s-a efectuat cercetarea prealabilă, că cele două decizii au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art.267 alin.1 din Codul muncii, întrucât procesul-verbal întocmit de intimată la 21.12.2007 nu complineşte cercetarea disciplinară prealabilă şi nu conţine nici o menţiune referitoare la prezenţa reclamantului în faţa comisiei ori la reconvocarea lui, nu a fost semnat de reclamant şi nici nu s-a făcut vreo menţiune din care să rezulte că reclamantul a refuzat semnarea acestuia. De asemenea, instanţa de fond a apreciat greşit că nu sunt incidente în cauză, dispoziţiile art.268 alin.2 din Codul muncii, cum greşit a reţinut şi faptul că sancţiunea care trebuia aplicată este cea a diminuării salariului cu 10 % şi nu avertismentul. Solicită cheltuielile de judecată din prima instanţă.

Reprezentantul pârâtei-intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susţinerile făcute nu au suport legal şi nu pot fi reţinute, reclamantul-recurent a fost prezent în faţa comisiei de disciplină la data de 21.12.2007 şi a făcut declaraţii, însă a refuzat să semneze declaraţiile şi procesul-verbal. De altfel, prin decizia nr.7/11.01.2008 s-a stabilit corect modul în care s-a procedat la ancheta disciplinară şi care nu a fost contestată în nici un fel de reclamant, ca atare, deciziile contestate respectă cerinţele art.268 alin.2 din Codul muncii. Ceea ce nu s-a arătat în recurs, este chiar motivul real, respectiv acţiunile foarte violente avute de reclamant, care a dorit să-şi rezolve problemele cu pumnii, faţă de şeful său direct.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată :

Prin sentinţa civilă nr. 337/1.04.2008, pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l A r a d a respins acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul E. D. împotriva pârâtei S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A, având ca obiect : constatarea nulităţii absolute a deciziei nr.268/21.12.2007, emisă de pârâtă şi anularea sancţiunii disciplinare dispuse prin această decizie ; constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 269/21.12.2007, şi a deciziei nr.7/11.01.2008, emise de către pârâtă, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestor decizii, în sensul obligării pârâtei la reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută, precum şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la data încadrării efective, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia nulităţii absolute a deciziei nr.268/2007 pentru nerespectarea dispoziţiilor artz.267 din Codul muncii este nefondată, deoarece reclamantul a fost convocat pentru data de 20.12.2007 orele 11⁰⁰, potrivit dispoziţiilor legale, şi s-a prezentat în faţa comisiei de cercetare disciplinară la data de 21.12.2007, dând şi o declaraţie.

Având în vedere că, la data de 14.12.2007, societatea a invitat reclamantul să se prezinte la sediul său în data de 20.12.2007 pentru a da explicaţii cu privire la comportamentul său, şi că reclamantul s-a prezentat în faţa comisiei la data de 21.12.2007, T r i b u n a l u l A r a d a respins, ca nefondată, excepţia de nulitate absolută a deciziei nr.269/2007 , invocată de reclamant pe motiv că nu au fost respectate dispoziţiile art.267 din Codul muncii, şi a respins contestaţia împotriva acestei decizii ca rămasă fără obiect, întrucât ea a fost revocată prin decizia nr. 6/2008 a pârâtei.

Prima instanţă a apreciat că, fiind vorba de aceeaşi abatere, nu se impunea o altă convocare a reclamantului pentru cercetarea disciplinară prealabilă necesară emiterii deciziei nr.7/2007, ca urmare a revocării deciziei nr.269/2007, urmând a fi avute în vedere declaraţiile reclamantului din 21.12.2007, date în faţa comisiei.

Deciziile nr.268/2007 şi nr.7/2008, emise de pârâtă, au fost apreciate ca fiind temeinice prin raportare la comportamentul reclamantului şi dispoziţiile din regulamentul intern al societăţii, incidente în cauză.

Reclamantul a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinţei civile nr.337/1.04.2008 a T r i b u n a l u l u i A r a d, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs se arată că instanţa de fond a interpretat greşit înscrisurile depuse la dosarul cauzei privitoare la modul în care a fost realizată cercetarea prealabilă a reclamantului.

Astfel, convocările emise de pârâtă sub nr. 259/14.12.2007 vizau data de 20.12.2007, dată la care comisia de disciplină nu s-a reunit, iar procesul-verbal întocmit la 21.12.2007 nu conţine nici o menţiune referitoare la prezenţa reclamantului în faţa comisiei ori la reconvocarea lui pentru această dată, nefiind semnat de reclamant. Totodată, în cuprinsul său nu se precizează că reclamantul ar fi refuzat semnarea lui.

Prin urmare, deciziile nr. 268/21.12.2007 şi nr.269/21.12.2007, au fost emise de intimată cu ignorarea prevederilor art.267 alin.1 din Codul muncii, deoarece procesul-verbal din 21.12.2007 al intimatei nu complineşte cercetarea disciplinară prealabilă impusă de aceste prevederi legale şi de Capitolul VII art.9 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară.

Prima instanţă a apreciat greşit că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art.268 alin.2 din Codul muncii, întrucât deciziile nr.268/21.12.2007 şi nr.269/21.12.2007 nu cuprind menţiunile obligatorii prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art.268 alin.2 lit.a, b, c şi f din Codul muncii.

Decizia nr.269/21.12.2007 a fost comunicată reclamantului la data de 3.01.2008, astfel încât ea a început să producă efecte juridice de la această dată, conform art.268 alin.3 din Codul muncii, neputând fi revocată prin decizia nr.6/11.01.2008, emisă de pârâtă după ce decizia revocată şi-a produs efectele juridice. Pe cale de consecinţă, decizia nr. 7/11.01.2008, prin care pârâta a dispus din nou concedierea reclamantului este nulă. În acest sens, este ilustrativă fişa fiscală întocmită pe seama recurentului, în cuprinsul căreia se indică încetarea activităţii reclamantului cu începere de la data de 22.12.2007.

Pe de altă parte, cu excepţia procesului-verbal din 21.12.2007, nu au fost realizate alte acte de cercetare disciplinară, care să fi stat la baza emiterii deciziei de concediere nr.7/11.01.2008.

Recurentul susţine că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile cuprinse în Capitolul VII din Regulamentul de ordine interioară al societăţii atunci când a analizat temeinicia deciziilor nr.268/21.12.2007, nr.269/21.12.2007 şi nr.7/11.01.2008.

În drept, se invocă dispoziţiile art.304 pct.9 teza a II-a şi a III-a coroborate cu cele ale art.304¹ Cod procedură civilă, art.274, art.299 şi art.312 din Cod procedură civilă.

La cererea de recurs au fost anexate fişa fiscală a reclamantului pentru anul 2007 şi copia cărţii sale de muncă.

Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării se arată că reclamantul-recurent a fost prezent în faţa comisiei de disciplină la data de 21.12.2007 şi a făcut declaraţii, însă a refuzat să semneze declaraţiile şi procesul-verbal, aspect notat în procesul-verbal nr. 267/21.12.2007 la capitolul „ alte observaţii ” pct.3. Întrucât managerul societăţii a lipsit în data de 20.12.2007, reclamantul a fost de acord cu convocarea şi înfăţişarea sa în faţa comisiei în data de 21.12.2007.

Pârâta l-a convocat în mod legal pe reclamant în faţa comisiei, aşa cum rezultă din convocările şi procesul-verbal depuse la dosar, iar acesta s-a prezentat în faţa comisiei şi şi-a formulat apărările, dar a refuzat să semneze procesul-verbal, astfel încât cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată cu respectarea procedurii reglementate de art.267 din Codul muncii, activitatea Comisiei de disciplină fiind consemnată în procesul-verbal din 21.12.2007, emis conform art.267 din Codul muncii.

Deciziile contestate respectă cerinţele art.268 alin.2 din Codul muncii, iar decizia de concediere nr.269/21.12.2007 a fost revocată în mod legal de către pârâtă, deoarece ea este un act juridic unilateral al angajatorului şi nici o prevedere a legislaţiei muncii nu interzice angajatorului revocarea propriei decizii.

Pe de altă parte, decizia de revocare nu a produs nici o vătămare reclamantului, acesta fiind repus în situaţia anterioară emiterii deciziei revocate. Faptul că pe fişa fiscală este menţionată data de 21.12.2007 ca dată de încetare a contractului este lipsit de relevanţă, fiind o eroare administrativă ce urmează a fi remediată.

Susţinerea recurentului că, prin emiterea deciziei nr.7/11.01.2008, a fost sancţionat de două ori pentru aceeaşi abatere este nefondată, deoarece decizia nr.269/21.12.2007 a fost revocată de societate, astfel încât nu mai produce efecte juridice.

Cu privire la decizia de concediere nr.7/11.01.2008 nu există nici un motiv de anulare.

Având în vedere faptele săvârşite de reclamant, deciziile de sancţionare disciplinară au fost emise cu respectarea prevederilor Regulamentului de ordine interioară al societăţii, aplicabile în cauză.

Intimata a mai arătat că recurentul nu a negat şi nu a regretat faptele săvârşite, nici în faţa comisiei de disciplină şi nici în faţa instanţei de fond.

Examinând recursul prin raportare la motivele invocate, la probele administrate în cauză şi la dispoziţiile art.304 pct.9 coroborate cu cele ale art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de nulitate absolută a deciziilor de sancţionare disciplinară nr.268/21.12.2007 şi nr.7/11.01.2008, emise de către pârâtă, apreciind că ele au fost emise cu respectarea dispoziţiilor art.267 din Codul muncii, respectiv că pârâta a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului în conformitate cu aceste prevederi legale.

Art.267 alin.1 din Codul muncii prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, că nici o sancţiune disciplinară, cu excepţia avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul trebuie convocat în scris de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii, conform art.267 alin.2 din Codul muncii, scopul acestei convocări fiind de a asigura exercitarea dreptului la apărare al salariatului cercetat disciplinar. Prin urmare, nerespectarea dispoziţiilor art.267 alin.2 din Codul muncii este sancţionată cu nulitatea absolută, prevăzută de art.267 alin.1 din Codul muncii.

Reclamantul a fost convocat la data de 20.12.2007 în vederea efectuării cercetării disciplinare pentru cele două abateri disciplinare pentru care a fost sancţionat prin deciziile nr.268/21.12.2007 şi nr.269/21.12.2007, convocarea fiindu-i comunicată la data de 17.12.2007.

Conform procesului-verbal nr.267/21.12.2007, cercetarea disciplinară a abaterilor săvârşite de reclamant a avut loc la data de 21.12.2007. În acest proces-verbal nu se menţionează motivul pentru care cercetarea nu s-a desfăşurat în data de 20.12.2007. Procesul-verbal nu este semnat de reclamant, deşi în cuprinsul său se arată că reclamantul a fost prezent şi a dat declaraţii în faţa comisiei de disciplină, însă a refuzat semnarea declaraţiilor şi a procesului-verbal. La dosar nu s-a depus nicio declaraţie scrisă a reclamantului, care să confirme menţiunea din procesul-verbal privitoare la refuzul lui de a semna declaraţiile date.

Procesul-verbal nr.267/21.12.2007 este un act unilateral al pârâtei, nesemnat e către reclamant, care contestă prezenţa sa în faţa comisiei de disciplină la data de 21.12.2007, astfel încât nu poate fi opus acestuia, în condiţiile în care convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare a fost făcută pentru data de 20.12.2007 şi nu s-a emis o nouă convocare pentru data de 21.12.2007.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că deciziile nr. nr.268/21.12.2007 şi nr.269/21.12.2007 au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor art.267 alin.1 şi alin.2 din Codul muncii.

Pe cale de consecinţă, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. nr.268/21.12.2007 şi anularea sancţiunii disciplinare aplicate prin aceasta este întemeiat, urmând a fi admis.

Instanţa nu va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 269/21.12.2007, emisă de pârâtă, deoarece această decizie a fost revocată prin decizia nr. 6/11.01.2008 a pârâtei, astfel încât contestaţia reclamantului privitoare la decizia nr.269/21.12.2007 este lipsită de obiect şi urmează a fi respinsă.

Susţinerile reclamantului-recurent referitoare la lipsa de efecte juridice a deciziei nrt.6/11.01.2008, ca urmare a emiterii ei după comunicarea deciziei nr. 269/21.12.2007 către reclamant, nu pot fi luate în considerare deoarece reclamantul nu a contestat decizia nr.6/11.01.2008 a pârâtei, iar legislaţia muncii nu interzice angajatorului revocarea unei decizii de sancţionare disciplinară, chiar dacă ea a fost comunicată salariatului, conform art.268 alin.3 din Codul muncii. De altfel, reclamantul nu a invocat vreun prejudiciu suferit ca urmare a revocării deciziei nr.269/21.12.2007.

Împrejurarea că în fişa fiscală înmânată recurentului se arată că reclamantul a încetat activitatea la data de 22.12.2007 nu are relevanţă din punctul de vedere al revocării deciziei de concediere nr.269/21.12.2007 prin decizia nr.6.11.01.2008, în condiţiile în care în carnetul de muncă al reclamantului se menţionează data de 11.01.2008 ca dată de încetare a activităţii acestuia, eroarea din fişa fiscală putând fi corectată.

Pe cale de consecinţă, urmează a fi înlăturate şi susţinerile reclamantului-recurent privitoare la nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.7/11.01.2008, pe motiv că reclamantul a fost concediat de două ori pentru aceeaşi abatere disciplinară.

Chiar dacă decizia de concediere nr.269/21.12.2007 a fost revocată de către pârâtă, prin decizia nr.6/11.01.2008, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, o nouă decizie de concediere a salariatului pentru abaterea disciplinară sancţionată iniţial prin decizia de concediere revocată nu poate fi emisă fără respectarea dispoziţiilor art.267 din Codul muncii.

Din considerentele expuse anterior rezultă că procesul-verbal nr.267/21.12.2007 nu probează efectuarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului în conformitate cu prevederile art.267 alin.1 şi alin.2 din Codul muncii, iar decizia de concediere nr.7/11.01.2008 a fost fundamentată pe acest proces-verbal.

Prin urmare, excepţia de nulitate absolută a deciziei de concediere nr.7/11.01.2008, emisă de către pârâtă, este întemeiată, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art.267 alin.1 şi alin.2 din Codul muncii, astfel încât Curtea o va admite şi va constata nulitatea absolută a acesteia.

În temeiul art.78 alin.1 şi alin.2, instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii de sancţionare disciplinară, în sensul că va obliga pârâta să reîncadreze reclamantul în funcţia deţinută, precum şi să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data concedierii 11.01.2008 şi până la data reintegrării efective.

Întrucât a constatat că deciziile nr. 268/21.12.2007 şi nr.7/11.01.2008 sunt lovite de nulitate absolută pentru nerespectarea dispoziţiilor art.267 alin.1 şi alin.2 din Codul muncii, iar cererea reclamantului de constatare a nulităţii absolute a deciziei de concediere nr.269/21.12.2007 este lipsită de obiect, Curtea apreciază că nu se va mai impune verificarea legalităţii deciziilor de concediere contestate prin raportare la prevederile art.268 alin.2 lit.a, b, c şi f din Codul muncii, precum şi a temeiniciei acestora prin raportare la prevederile regulamentului de ordine interioară a societăţii pârâte, astfel încât nu va mai analiza motivele de recurs privitoare la aceste aspecte şi apărările intimatei faţă de aceste motive.

Având în vedere motivele arătate mai sus, în baza art.312 alin.1 – alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu art.304¹ Cod procedură civilă, art.74 – art.78 şi art.267 alin.1 şi alin.2 din Codul muncii, Curtea va admite recursul declarat de reclamant ca fiind întemeiat şi va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va admite în parte acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul E. D. împotriva pârâtei S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A, va constata nulitatea absolută a deciziei nr.268/21.12.2007, emisă de pârâta S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A, şi va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii de sancţionare disciplinară ; va constata nulitatea absolută a deciziei nr.7/11.01.2008, emisă de pârâta S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii de sancţionare disciplinară, urmând a obligă pârâta să reîncadreze reclamantul în funcţia deţinută şi să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data concedierii 11.01.2008 şi până la data reîncadrării efective.

Totodată, va menţine respingerea cererii reclamantului de constatare a nulităţii absolute a deciziei de concediere nr.269/21.12.2007, dispusă de către prima instanţă, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta-intimată la plata către reclamantul-recurent a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de către reclamantul recurent E. D. împotriva sentinţei civile nr.337/1.04.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d, în dosarul nr(...), în contradictoriu pârâta-intimată S.C. „ E. (...) - TRANSILVANIA” SRL A.

Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că :

Admite în parte acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul E. D. împotriva pârâtei S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A.

Constată nulitatea absolută a deciziei nr.268/21.12.2007, emisă de pârâta S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A, şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii de sancţionare disciplinară.

Constată nulitatea absolută a deciziei nr.7/11.01.2008, emisă de pârâta S.C.” E. (...) – Transilvania „ SRL A, şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii de sancţionare disciplinară, în sensul că obligă pârâta să reîncadreze reclamantul în funcţia deţinută.

Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data concedierii 11.01.2008 şi până la data reîncadrării efective.

Menţine respingerea în rest a pretenţiilor reclamantului, dispusă de prima instanţă.

Obligă pârâta-intimată la plata către reclamantul-recurent a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 3 iulie 2008.

PREŞEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) DR.(...) E.

În C.O. În C.O.

PREŞEDINTE SECŢIE PREŞEDINTE SECŢIE

G. E. G. E.

GREFIER,

N. M.

Red.C.P./17.07.2008

Thred.M.L./21.07.2008

Ex.2

Prima inst. – M. K. – E. E. - Trib. A