• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 383 R din data 2009-04-08
Pronuntata de Curtea de Apel Galati

 

 

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR.383 R

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 8.04.2009

PREŞEDINTE-(...) (...)

JUDECATOR-(...) (...)

JUDECATOR-(...) (...)

GREFIER-(...) (...)

 

-.-.-.-.-

 

La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de recurenta (...) J. (...) G, împotriva sentinţei civile nr.951/29.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. S., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns pentru recurentă consilier juridic N. E. şi contestatoarea asistată de av.U. E. N., ambii cu delegaţie în dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Reprezentantul recurentei depune la dosar note de concluzii scrise, practică judiciară, o notificare de concediere colectivă, un comentariu privind art.65 C.muncii.

Apărătorul intimatei depune la dosar chitanţa cu care face dovada achitării onorariului de avocat.

Se comunică un exemplar al notificării colective apărătorului contestatoarei, care precizează că doreşte să o studieze în timpul şedinţei, în vederea pregătirii de apărări.

Apărătorul contestatoarei referitor la notificarea depusă la termenul de azi, precizează că aceasta vizează aspecte ulterioare emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.

Nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul recurentei arată că societatea a trecut printr-o perioadă cu pierderi şi dificultăţi economice, căderea pieţii de construcţii navale fiind dramatică, fiind depus la dosar în acest sens bilanţul care face dovada certă a celor susţinute.

Mai menţionează că măsura luată a fost pe deplin justificată, deoarece după concedierea contestatoarei au urmat concedieri colective, societatea încercând să limiteze efectele restructurării posturilor.

Deasemeni, arată că din toate înscrisurile depuse la dosar se face dovada că datorită faptului că a fost necesar a fi încheiate contracte comerciale cu o tehnică avansată, se impunea restrângerea personalului fără pregătirea necesară.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de fond.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul contestatoarei arată că în motivele invocate de recurentă, se face referire la situaţii ulterioare, că la momentul concedierii contestatoarei, societatea a făcut angajări, unele din ele pe posturi asemănătoare cu cele ale contestatoarei, fiind angajaţi ingineri în formare şi studenţi, când era de preferat să fie angajate persoane cu cunoştinţe în domeniu.

Mai arată că se impunea încheierea unor contracte care necesitau studii de performanţă şi că din cele 4 posturi care trebuiau desfiinţate , s-a desfiinţat unul singur, acela al contestatoarei.

Mai menţionează că prima dată a fost concediată contestatoarei şi apoi s-a restructurat postul acesteia.

Deasemeni, nu s-a probat faptul că societatea la momentul emiterii deciziei , a respectat condiţiile impuse de art.65 al.1 din C.muncii.

Solicită respingerea recursului ca nefondat.

Solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

 

Asupra recursului civil de faţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.951/29.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea N. S. în contradictoriu cu intimata (...) J. (...) G.

A fost anulată decizia de desfacere a contractului de muncă nr.24/29.01.2008 emisă de intimată şi dispusă reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii.

A fost obligată intimata către contestatoare la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, calculate de la data desfaceri contractului de muncă şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr.1015/121 din 28.02.2008 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatoarea N. S. a solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. J. S.A. G anularea deciziei nr. 24/29.01.2008, reîncadrarea în funcţia deţinută, plata drepturilor băneşti cuvenite şi plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt contestaţia a arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă este nelegală deoarece motivele invocate de angajator sunt neîntemeiate, iar concedierea nu s-a făcut după criterii obiective ci în baza unor justificări aparente.

A mai arătat că lucrează în cadrul unităţii pârâte de 30 de ani îndeplinindu-şi sarcinile de serviciu cu conştiinciozitate şi răspundere.

A invederat că a lucrat numai pe calculator în diferite programe de operare, fapt ce contrazice motivul concedierii.

A mai arătat că la data de 01.01.2007 a fost promovată ca tehnician din funcţia de desenator, iar la data de 30.01.2008 intimata a emis o decizie de concediere din funcţia de desenator, decizie care a fost revocată de către intimată şi emisă o alta cu acelaşi număr şi cu aceeaşi dată în care se specifică desfiinţarea postului de tehnician pe care-1 ocupa.

A susţinut că nu ştie care au fost criteriile de departajare în condiţiile în care cu ocazia evaluării profesionale nu se situează ultima printre persoanele cu aceeaşi funcţie din departament.

Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată motivat de faptul că prin decizia contestată s-a desfiinţat postul contestatoarei în mod efectiv şi a avut la bază o cauză reală şi serioasă respectiv transformările tehnologice şi a reorganizării activităţii societăţii.

A mai arătat că referitor la criteriile de selecţie a posturilor vizate de măsura desfiinţării consideră că selecţia este un atribut exclusiv al angajatorului, la luarea deciziei s-a analizat şi solicitarea beneficiarilor de proiecte ca specialiştii care participă la realizarea acestora să fie de înalta calificare.

A depus la dosar în susţinere o serie de acte si înscrisuri.

Analizând şi coroborând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 24/29.01.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei conform art.65 alin 1 din Codul muncii.

Instanta a reţinut că decizia a fost emisă cu respectarea condiţiilor de formă şi fond prevăzute de art.74 din Codul muncii.

Referitor la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, acestea sunt obligatorii numai în cazul concedierilor colective.

Aşa cum rezultă din conţinutul deciziei de concediere a contestatoarei motivul desfiinţării postului ocupat de aceasta a fost lipsa studiilor superioare în perspectiva încheierii unor contracte comerciale ale căror condiţii de executare impun cunoştinţe şi softuri performante, precum şi absenţa totală a comenzilor de proiectare navală neasistată de calculator.

In ce priveşte decizia nr.4 din 18.12.2007, a reprezentantului permanent al administratorului, instanţa reţine că nu se face dovada cu aceasta a necesităţii desfiinţării postului ocupat de către contestatoare cu atât mai mult cu cât în cadrul societăţii la data desfiinţării postului de tehnician existau 7 posturi de tehnician, rămânând astfel un număr de 6 tehnicieni.

Astfel intimata din 7 posturi de tehnician a redus unul fără însă a arăta criteriile avute în vedere la momentul desfiinţării postului ocupat de către contestatoare motiv pentru care măsura dispusă de intimată nu este întemeiată pe o cauză reală şi cu atât mai puţin şi serioasă.

Potrivit disp.art.65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinate de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

In speţă intimata a procedat la nominalizarea contestatoarei în momentul desfiinţării postului fapt ce arată intenţia intimatei de a o concedia pe contestatoare şi apoi de a reduce postul ocupat de aceasta, măsură ce contravine disp.art.65 din Codul muncii.

Intimata ar fi trebuit să hotărască desfiinţarea unui post de tehnician şi apoi să procedeze la selecţia pe considerente strict profesionale a angajatului care urma să fie concediat având în vedere că existau 7 posturi de aceeaşi natură.(tehnician).

G. de aceste considerente instanţa a admis contestaţia formulată de contestatoarea N. S., în contradictoriu cu intimata (...) J. (...) G.

A fost anulată decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 24/29.01.2008 emisă de intimată şi dispusă reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii.

A fost obligată intimata către contestatoare la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizare şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, calculate de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs intimata (...) J. (...) G solicitând casarea acesteia ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Necesitatea desfiinţării postului a fost prezentată pe larg atât în decizia nr.4/18.12.2007 anterioară celei de concediere cât şi în decizia nr.24/29.01.2008 fiind enumerate considerentele de natură profesională precum şi specificul contractelor de proiectare aflate în curs de derulare.

Motivarea instanţei potrivit căreia măsura nu a fost întemeiată pe o cauză reală şi serioasă este într-o flagrantă contradicţie cu restul considerentelor, decizia fiind emisă cu respectarea condiţiilor de formă şi fond prevăzute de art.74 C.muncii, inclusiv cele referitoare la neobligativitatea stabilirii unor criterii de prioritate în cazul concedierilor individuale.

Pe baza cercetării doctrinei juridice şi a practicii judiciare, locul de muncă a fost suprimat din structura angajatorului şi nu se mai regăseşte în organigrama acesteia, situaţie în care desfiinţarea locului de muncă are caracter efectiv iar cauza este reală şi serioasă.

În drept a invocat dispoziţiile art.304 pct.7, 304 pct.9 C.pr.civilă şi art.40 al.1 lit.a,b , art.65 din Codul muncii.

Prin întâmpinare, intimata N. S. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, decizia de cercetare fiind nelegală faţă de lipsa dovezilor care să justifice luarea unei asemenea măsuri îndreptate împotriva sa.

A solicitat cheltuieli de judecată.

Cu ocazia judecării recursului au fost depuse la dosar noi înscrisuri reprezentând date privind indicatorii financiari pe anul 2007 bilanţ, cont de profit şi pierderi, notificare concediere colectivă, practică judiciară.

Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu prevederile art.3041 C.pr.civilă, curtea, cu majoritate de opinii, îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.65 C.muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acesteia.

Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Ca atare, desfiinţarea locului de muncă pe temeiul indicat trebuie să aibă la bază o cauză reală când prezintă caracter obiectiv şi să fie serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

În speţă, modalitatea de concediere a intimatei-contestatoare conduce la ideea nerespectării condiţiilor legale enunţate, adică să fi fost întemeiată pe o cauză reală şi serioasă.

Astfel, din decizia nr.4/18.12.2007 emisă de recurenta-intimată (...) J. (...) G rezultă că s-a vizat în mod direct desfiinţarea locului de muncă ocupat de intimata-contestatoare N. S., fără să se justifice o asemenea alegere pe baza unor criterii economice şi de performanţă.

Ulterior, a fost emisă decizia nr.24/29.01.2008 prin care s-a luat în mod efectiv măsura concedierii individuale a intimatei-contestatoare din funcţia de tehnician.

Or, aşa cum a reţinut şi prima instanţă o asemenea modalitate de realizare a concedierii nu satisface condiţiile cerute de lege privind caracterul serios al concedierii.

De menţionat faptul că la momentul luării măsurii în organigrama unităţii erau prevăzute un număr de 7 posturi de tehnician de natura celui ocupat de intimata-contestatoare, iar alegerea sa în vederea concedierii nu a fost justificată de respectarea criteriilor care au stat la baza măsurii luate, a studiilor temeinice care să conducă la concluzia îmbunătăţirii în acest fel a activităţii.

Datele economice şi financiare prezentate prin înscrisurile depuse cât şi cele privind reducerea în organigrama societăţii a numărului posturilor de tehnician, nu argumentează în mod legal o asemenea modalitate de realizare a concedierii, aspect reţinut şi de prima instanţă.

Nici critica privind existenţa în conţinutul hotărârii a unor motive contradictorii nu poate fi reţinută, instanţa de fond arătând că decizia a fost emisă cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de art.74 C.muncii, prin raportare doar la elementele de conţinut pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu decizia de concediere.

În consecinţă, nefiind întrunite motivele de modificare a hotărârii astfel cum au fost invocate, prevăzute de dispoziţiile art.304 pct.7, 9 C.pr.civilă, şi avându-se în vedere dispoziţiile art.312 al.1 C.pr.civilă urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de intimata (...) J. (...) G împotriva sentinţei civile nr.951/29.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Văzând şi dispoziţiile art.274 C.pr.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN MAJORITATE DE E.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata (...) J. (...) G, cu sediul în(...), împotriva sentinţei civile nr.951/29.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Obligă pe recurentă să plătească intimatei-contestatoare N. S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 08 Aprilie 2009

PREŞEDINTE JUDECATOR

B.G. V.G.

 

Grefier

L.S.

 

Red.B.F/18.05.2009

Dact.L.R./2 ex/22.05.2009

FOND: R.E.-A.T.

Asis.jud.I.D.-A.E.

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În sensul admiterii recursului şi respingerii contestaţiei

 

În opinia mea, consider că hotărârea societăţii de concediere a contestatoarei era legală şi nu se impunea anularea acesteia, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul muncii.

Potrivit art. 65 din Codul muncii, aşa cum a fost modificat prin OUG 55/2006, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă."

Ca urmare, în varianta actuală a legii, societatea nu trebuie să mai invoce existenţa dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii pentru a concedia un salariat, ca în perioada anterioară, fiind suficient să probeze că măsura sa este efectivă şi are o cauză reală şi serioasă.

Recurenta-intimată a dovedit prin Decizia Administratorului Unic nr. 6/18.12.2007 şi cu organigrama depusă că, datorită situaţiei economice, coroborat cu faptul că faţă de cerinţele constructorilor, armatorilor, regulilor de registru naval, se impune aproape exclusiv utilizarea posturilor care necesită studii superioare, s-a decis desfiinţarea posturilor a patru persoane care aveau un caracter productiv mai mic la nivelul societăţii. Ca urmare desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă.

Cauza care a stat la baza acestei decizii a fost reală, adică obiectivă deoarece angajatorul are interesul şi obligaţia să ia acele măsuri pe care le consideră necesare pentru eficientizarea activităţii sale şi care să prevină existenţa unor pierderi financiare.

Managementul unei societăţi presupune şi măsuri extreme prin care se urmăreşte strict eficientizarea activităţii, iar contestatoarea nu a făcut nici o dovadă în sensul că măsura dispusă de societate ar avea ca scop îndepărtarea sa.

Faptul că prin decizia de desfiinţare a unor posturi a fost vizat direct postul contestatoarei, nu indică o cauză neserioasă, ci este explicat prin faptul că aceasta nu are studii superioare. Nu s-a făcut dovada că mai erau şi alţi tehnicieni fără studii superioare, sau că s-au angajat ulterior persoane fără studii superioare, toate angajările făcute fiind pe posturi de inginer.

În această situaţie, trebuie să i se recunoască angajatorului dreptul exclusiv de a decide modalitatea în care înţelege să-şi eficientizeze activitatea, respectiv prin desfiinţarea unor compartimente, înfiinţarea altora, concedierea unor persoane ale căror servicii nu mai sunt utile, angajarea altora cu o pregătire superioară, chiar şi angajarea altora cu aceeaşi pregătire, dar cu un salariu mai mic, astfel încât să se diminueze cheltuielile pe care le suportă angajatorul şi să crească veniturile.

Ca urmare consider că se impunea admiterea recursului şi respingerea contestaţiei formulate de N. S..

 

 

Judecător

M.O.

 

Toate spetele


Sus ↑