Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR.484/R-CM

Şedinţa publică din 11 Iunie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător: (...) (...)-(...)

Judecător: (...) (...)-(...)

Grefier: (...) (...)

S-au luat în examinare, pentru soluţionare, recursurile civile declarate de reclamantul E. B., domiciliat în comuna P., judeţul A şi de pârâta S.C. B. E. S.A., cu sediul în N.,(...), judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.199/CM din 29 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurentul-reclamant E. B. asistat de avocat E. F., în baza împuternicirii avocaţiale din oficiu nr.2201 din 04.06.2008 emisă de Baroul A- Serviciul asistenţă din oficiu, şi consilier juridic N. E., în baza delegaţiei de la dosar, pentru recurenta-pârâtă S.C. Automobile E. S.A.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocat E. F., având cuvântul pentru recurentul-reclamant E. B., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi depune la dosar bonul fiscal din 11.06.2008, emis de S.C. E. SA, pentru a fi avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată.

Consilier juridic N. E., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă S.C. Automobile E. S.A., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Curtea constată recursurile în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestora.

Avocat E. F., având cuvântul pentru recurentul-reclamant E. B., susţine oral recursul aşa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, precizând că acesta este întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art.78 alin.1 Codul muncii, care prevăd că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Apreciază că instanţa de fond a omis acest alineat final, în sensul de a acorda şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, respectiv zile de concediu de odihnă, tichete cadou, tichete de masă, primă de vacanţă, etc., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul de a fi acordate şi aceste drepturi,cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic N. E., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă S.C. Automobile E. S.A., susţine oral recursul aşa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei instanţei de fond şi menţinerea deciziei de concediere, apreciind că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi a aplicat greşit legea.

În cadrul unităţii S.C. Automobile E. S.A. a avut loc o reorganizare a activităţii, acţiune ce a avut ca efect reducerea unor posturi şi drept urmare concedierea individuală a unor salariaţi. Această reorganizare a fost făcută pentru îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii. Concedierea reclamantului E. B. nu a avut la bază raţiuni medicale sau profesionale, ci aceasta a avut loc ca urmare a reorganizării activităţii. S.C. Automobile E. S.A. a făcut dovada că desfiinţarea postului deţinut de reclamant a fost reală şi efectivă şi că în societate nu a existat un post vacant compatibil cu pregătirea profesională şi capacitatea de muncă a reclamantului pentru a i se putea oferi acestuia. De asemenea, precizează că reclamantul a beneficiat şi de compensaţii băneşti.

Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi menţinerea deciziei de concediere ca temeinică şi legală.

Cu privire la recursul formulat de reclamantul E. B., solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât acestuia i-au fost acordate toate drepturile băneşti indexate.

Avocat E. F., având cuvântul pentru recurentul-reclamant E. B., cu privire la recursul formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Apreciază că, din redactarea motivelor de recurs, acestea pot fi încadrate doar în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

De asemenea, arată că în situaţia în care se face o concediere a salariatului, ca urmare a reorganizării activităţii, angajatorul este obligat să facă demersuri pentru reintegrarea acestuia, iar în cauza de faţă S.C. Automobile E. nu a făcut aceste demersuri, mai mult a desfiinţat posturile individuale de muncă din cadrul Compartimentului Contabilitate T. eferent Direcţiei Executive Financiare şi a angajat un serviciu de curierat.

Solicită respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic N. E., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă S.C. Automobile E. S.A., precizează că în cadrul societăţii nu s-a contractat nici un serviciu nou de curierat, fiind vorba de serviciul de curierat existent deja şi că şi la acest serviciu a avut loc o reorganizare a activităţii.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei de concediere.  

C U R T E A

Deliberând constată următoarele:

La data de 25.06.2007 contestatorul E. B. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.2880/01.06.2007 emisă de intimata SC B. E. SA, pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

În motivare se arată că nu s-au respectat art.132 din contractul colectiv de muncă 2007, în sensul că exista obligaţia să menţină în muncă persoana handicapată care este aptă de lucru pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, nu s-au respectat dispoziţiile art.118 alin.3 lit.a din contractul colectiv de muncă 2007, în sensul că nu au identificat posibilitatea redistribuirii sau trecerea pe post inferior, prin negociere cu sindicatul, precum şi art.169 din contractul colectiv de muncă, cu încălcarea art.5 alin.1, 2, 3 din Legea 53/2003 şi art.59 lit.a.

La fila 12 din dosar intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca rămasă fără obiect întrucât decizia de concediere individuală nr.2880/01.06.2007 a fost revocată unilateral de intimată prin decizia nr.3257/11.07.2007, la fila 13 depunând decizia de revocare.

La fila 17 din dosar, contestatorul a depus decizia nr.4239/02.10.2007 prin care intimata a dispus încetarea prin concediere individuală pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului a contractului individual de muncă , începând cu 05.10.2007.

Contestatorul a înţeles să conteste decizia nr.4239/02.10.2007 pe care o consideră nelegală şi netemeinică, arătând că s-a făcut cu rea credinţă concedierea iar desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă conform art.65 alin.2 Codul muncii.

A mai susţinut că în ambele decizii contestate se menţionează la pct.4 că i s-au comunicat liste cu locuri de muncă , ceea ce nu corespunde realităţii, pentru că ar fi fost de acord să fie trecut în orice muncă, pe care să o execute în funcţie de handicapul fizic.

La data de 01.11.2007 contestatorul precizează că a omis să menţioneze faptul că la data emiterii celor două decizii de concediere se afla în concediu medical , solicitând anularea deciziei nr.4239/02.11.2007, reintegrarea pe funcţia deţinută anterior , cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale, indexate, majorate, actualizate.

Intimata a depus întâmpinare privind decizia de concediere nr.4239/02.10.2007 arătând că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că desfiinţarea postului contestatorului este efectivă, are o cauză reală şi serioasă, postul neregăsindu-se în organigramă, solicitând respingerea contestaţiei.

În şedinţa publică din 19.12.2007 contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, iar intimata a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriu , probe încuviinţate de instanţă.

În şedinţa publică din 23.01.2008, la solicitarea instanţei, contestatorul a arătat că certificatul medical nu a fost înregistrat la societate pentru că i s-a interzis accesul în incinta societăţii din data de 04.10.2007, depunând la dosar copia detaliată a apelurilor telefonice din 04.10.2007 . A mai susţinut că soţia sa a încercat să ia legătura telefonică cu societatea intimată însă reprezentanţii acesteia i-au închis telefonul.

Intimata a arătat că la nivelul societăţii a avut loc o reorganizare şi a fost o concediere colectivă, solicitând termen pentru a depune la dosar organigrama înainte şi după desfiinţarea unor posturi, cerere încuviinţată de instanţă.

Prin sentinţa civilă nr.199/CM/29.02.2008 pronunţată în dosar nr(...), cu majoritate, a fost admisă, în parte, contestaţia completată, formulată de contestatorul E. B.; a fost anulată decizia nr.4239/02.10.2007 emisă de intimată şi s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale majorate, indexate si actualizate, cuvenite contestatorului, de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

De asemenea, a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei nr.2880/01.06.2007 ca rămasă fără obiect.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin decizia nr.4239/02.10.2007 intimata a dispus încetarea prin concediere individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului a contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu 05.10.2007, în temeiul art.65 (1) coroborat cu art.66 Codul muncii.

S-a acordat contestatorului un preaviz de 30 de zile calendaristice, respectiv 05.09.2007 – 04.10.2007 în temeiul art.73(1) Codul muncii şi art.20 alin.4 din contractul colectiv de muncă.

Compensaţia bănească acordată în conformitate cu art.2 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 a fost echivalentă cu 11 salarii medii nete pe unitate, iar lista completă a locurilor de muncă a fost comunicată salariatului conform anexe 1.

S-a reţinut că în urma acţiunii în optimizare a efectivelor funcţiunii de contabilitate, a apărut necesitatea reorganizării societăţii la nivelul Direcţiei Executive, toate compartimentele funcţionale ale acestei direcţii au fost reorganizate, acţiune ce a avut ca efect reducerea unor posturi şi drept urmare, concedierea individuală a unor salariaţi.

Contestatorul a făcut parte din Serviciul contabilitate T., aflat în cadrul Direcţiei Executive Financiare şi a ocupat postul de funcţionar economic cu atribuţii administrative de predare – primire de documente specifice direcţiei financiare.

Conform notei justificative cu nr.(...)/397/11.05.2007 s-a dispus reorganizarea activităţii administrative de predare – primire a documentelor din cadrul compartimentului contabilitate T. aferent Direcţiei Executive Financiare.

A fost emisă decizia de reorganizare a serviciului contabilitate T., iar în anexa acestei decizii aflată la dosar, apare organigrama compartimentului din care rezultă desfiinţarea postului de funcţionar economic cu atribuţii administrative de predare – primire.

Intimata a emis o scrisoare de informare în 15.05.2007 prin care contestatorul urma să fie informat asupra acţiunii de reorganizare a activităţii serviciului contabilitate T. precum şi a desfiinţării postului de funcţionar cu atribuţii administrative.

Tot prin această scrisoare de informare, contestatorul era înştiinţat să se prezinte în data de 16.05.2007 pentru a completa fişa de întrevedere pentru salariatul al cărui post se desfiinţa.

Contestatorul a refuzat să semneze această fişă iar urmarea deciziei de reorganizare a activităţii serviciului de contabilitate T., a fost emisă decizia de concediere individuală nr.2880/01.06.2007 care a fost revocată de intimată. Începând cu 05.06.2007 contestatorul a avut concediu pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioadele 05.06.2007 – 30.06.2007, 01.07.2007 – 31.07.2007, 01.08.2007 – 22.08.2007.

La data de 23.08.2007 contestatorului i s-au acordat 9 zile concediu odihnă pe perioada 23.08.2007 – 04.09.2007 pentru 5 luni lucrate din anul 2007, iar în 05.09.2007 a primit preavizul înregistrat sub nr.7600/250/04.09.2007, însă a refuzat să semneze de primirea lui.

După expirarea termenului de preaviz, începând cu data de 05.10.2007 a încetat prin concediere individuală contractul individual de muncă al contestatorului prin decizia nr.4239/02.10.2007, decizie care i-a fost comunicată , însoţită de lista locurilor de muncă – lista internă a locurilor de muncă, prin executorul judecătoresc în data de 04.10.2007.

Dispoziţiile art.132 pct.1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 depus de intimată stipulează că directorul general , sau după caz, administratorul unic se obligă să menţină în muncă persoanele handicapate în cazul în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.

Din nici un înscris nu rezultă dă E. B. nu era în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.

De asemenea, Sindicatul Autoturisme E. trebuia să sprijine menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap , conform art.132 pct.2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007.

Nerespectând dispoziţiile art.132 pct.1şi 2 din Contractul colectiv de muncă intimata a procedat la desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului.

În temeiul art.78 alin.2 din Codul muncii părţile au fost repuse în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul reintegrării contestatorului pe postul avut anterior concedierii, cu plata unei despăgubiri egale indexate, majorate şi actualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, conform aceluiaşi articol, alin.1.

Contestaţia împotriva deciziei nr.2880/01.06.2007 a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.

Prin opinia separată a unuia dintre asistenţii judiciari, s-a opinat în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerea deciziei de concediere, ca fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv art.65 Codul muncii, postul deţinut de către contestator, fiind efectiv desfiinţat, ca urmare a reorganizării intervenite în cadrul societăţii intimate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, atât contestatorul, cât şi intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a fi indicat temeiul de drept.

Prin recursul declarat de către contestator se susţine, în prima critică, că instanţa de fond nu a acordat şi celelalte drepturi prevăzute de art.78 alin.1 Codul muncii, respectiv: zile de concediu de odihnă, tichete cadou, prima de vacanţă, de C, de Paşte, tichete de masă, dreptul la pensie privată etc.

Prin al doilea motiv de recurs se susţine că în mod greşit instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată, cu toate că au fost solicitate, cheltuieli constând în contravaloarea transportului.

În continuare, recurentul se referă la nelegalitatea opiniei separate, arătând că angajatorul nu a respectat dispoziţiile art.132 pct.1 şi 2 din Contractul colectiv de muncă şi nu au fost acordate cele treizeci de zile lucrătoare, reprezentând preavizul.

Prin recursul declarat de intimată, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7,8 şi 9 Cod procedură civilă, precum şi art.304¹ Cod procedură civilă se solicită modificarea sentinţei şi pe fond respingerea contestaţiei, apreciindu-se că instanţa de fond a apreciat greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, cu aplicarea greşită a legii.

În motivarea recursului se susţine că toate compartimentele funcţionale ale Direcţiei Executive Financiare au fost reorganizate, reducându-se unele posturi, cu concedierea individuală a unor salariaţi, pentru eficientizarea activităţii din cadrul S.C.Automobile E. S.A. Piteşti, recurentul lucrând la acest compartiment, respectiv Serviciul Contabilitate T., având atribuţia administrativă de predare-primire documente specifice Direcţiei Financiare.

Se susţine că desfiinţarea postului deţinut de contestator a fost reală şi efectivă, iar în cadrul societăţii intimate nu a existat un post vacant, compatibil cu pregătirea profesională şi capacitatea de muncă a acestuia.

Pe de altă parte se susţine că a fost avută în vedere perioada de concediu medical, în care s-a aflat contestatorul, acordându-i-se termenul de preaviz, de 30 de zile calendaristice, urmat de decizia de concediere, emisă cu respectarea legislaţiei în vigoare şi pentru motive temeinice.

Se precizează faptul că această concediere a fost determinată de reorganizarea activităţii desfăşurate de societatea intimată, neexistând raţiuni medicale.

Se susţine că prevederile art.132 din CCM. sunt similare cu prevederile art.34 şi 35 din CCM unic la nivel naţional şi nu sunt aplicabile situaţiei de faţă.

Drept urmare, recurenta susţine că obligaţia angajatorului subzista în condiţiile în care contestatorul era pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente postului existent sau unuia dintre posturile vacante compatibile cu pregătirea şi capacitatea de muncă, deci şi în raport cu handicapul contestatorului.

În recurs, recurentul E. B. a formulat cerere de asistenţă judiciară, respectiv un avocat din oficiu, cerere aflată la filele 158-159, admisă de către C la data de 29 mai 2008, aşa cum rezultă din încheierea afişată la fila 161 dosar.

De asemenea a fost depus la dosar studiul economic cu privire la necesitatea desfiinţării postului de funcţionar economic(fila 164-165)

Curtea, analizând cele două recursuri, prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă şi pentru următoarele considerente.

Referitor la recursul declarat de contestator, încadrabil în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, primul motiv este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, deoarece, prin contestaţia formulată şi prin precizarea aflată la filele 21-22 şi 24 nu au fost solicitate şi celelalte drepturi prevăzute de art.78 alin.1 Codul muncii, ci doar drepturi salariale majorate şi indexate.

Al doilea motiv de recurs este nefondat urmând a-l respinge ca atare constatându-se că nu s-a făcut dovada cheltuielilor solicitate de către recurent, încât nu au fost încălcate dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, ci nu 474 invocate de către recurent.

Referitor la critica vizând preavizul, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată urmând a o respinge ca atare, reţinându-se că a fost respectat termenul de 30 de zile calendaristice, ci nu lucrătoare aşa cum susţine contestatorul.

Recursul declarat e către intimată este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele următoare.

În primul rând se constată că această recurentă a invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, dezvoltând doar punctul 9 şi enunţând conţinutul motivului prevăzut de punctul 8, fără a dezvolta motivul prevăzut de punctul 7, întreaga motivare a recursului fiind o preluare a întâmpinării depuse la fond( filele 25-28 dosar), fără a cuprinde critici care vizează sentinţa recurată.

Motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă nu este dezvoltat, recurenta enunţând doar conţinutul acestuia.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, dată fără încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Contestatorul are un handicap fizic şi a ocupat postul de funcţionar economic cu atribuţii administrative de predare-primire de documente specifice Direcţiei Financiare.

Dispoziţiile art.3 din Legea nr.448/6.12.2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevăd că la baza protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor amintite stau unele principii, printre care amintim: prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor; egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă; solidaritatea socială; responsabilizarea comunităţii; interesul persoanei cu handicap, acestea fiind principiile pe care intimata trebuia să le aibă în vedere, atunci când s-a dispus concedierea contestatorului, ca urmare a reorganizării activităţii.

Ori recurenta se contrazice atunci când, odată spune că nu au existat raţiuni medicale în cazul concedierii, iar apoi, prin motivele de recurs de la pagina 142, invocând dispoziţiile art.34 şi 35 din CCM unic la nivel naţional, precizează că obligaţia acesteia subzista în condiţiile în care contestatorul era pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, amintind de handicapul contestatorului, nerespectând principiile amintite anterior, încălcându-se astfel dispoziţiile art.3 din Legea nr.448/2006.

De menţionat faptul că angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute de art.84 din Legea 448/2006, o serie de cheltuieli fiind suportate de către stat.

Dispoziţiile art.132 pct.1 din CCM/2007, aflat la dosar, stipulează că directorul general, sau după caz administratorul unic este obligat să menţină în muncă persoanele handicapate în cazul în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţilor de serviciu.Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că recurentul E. B. nu era pentru îndeplinirea acestor obligaţii .

De asemenea, potrivit art.132 pct.2 din contractul amintit, Sindicatul Autoturisme E. avea obligaţia să sprijine menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap.

Pentru considerentele arătate, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond, în baza rt.78 alin.2 Codul muncii a admis contestaţia, cu anularea deciziei şi reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii cu acordarea drepturilor salariale majorate şi indexate.

În baza art.68 alin.1 din OUG 51/2008 coroborat cu art.274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la plata sumei de 200 lei către stat, reprezentând onorariu avocat oficiu şi la suma de 25 lei, către recurent, reprezentând cheltuieli parţiale de drept.

De precizat faptul că recurentul-contestator a depus bonul fiscal, în sumă de 49,99 lei(fila 167), reprezentând contravaloarea combustibilului, însă instanţa se va orienta la suma de 25 de lei, având în vedere că recursul acestuia a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de reclamantul E. B., domiciliat în comuna P., judeţul A şi de pârâta S.C. B. E. S.A., cu sediul în N.,(...), judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.199/CM din 29 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Obligă pe intimată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat oficiu, către stat şi la plata sumei de 25 de lei, reprezentând cheltuieli parţiale de transport către recurentul-contestator.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 11 iunie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I-Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

F.R., V.Ş.B., C.P.I.,

Grefier,

Red.V.Ş.B

2 ex./08.07.2008

Jud. fond N.D.

F.V.