Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1076/R

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta (...) B. ROMANIA SRL , împotriva sentinţei civile nr.1006/M din 5.06.2009 , pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică , la pronunţare , se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 1 octombrie 2009 , când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre , iar instanţa , în vederea deliberării ,a amânat pronunţarea pentru data de 7 octombrie 2009.

C U R T E A

Asupra recursului de fata

Constata ca , prin sentinţa civilă nr. , t r i b u n a l u l B r a ş o v a dispus următoarele.

A admis în parte acţiunea formulată de contestatorul E. T., cu domiciliul ales în mun. B,(...), . 1, . A, .2, jud. B în contradictoriu cu intimata (...) B. ROMANIA SRL, cu sediul în B str. (...). (...) G. nr.70.

A constatat nulitatea absolută a deciziei nr.90 din data de 03.04.2009, emisă de intimată.

A obligat pe intimată să-l reintegreze pe contestator în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă.

A obligat pe intimată să-i plătească contestatorului despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat acesta începând cu data de 03.04.2009 şi până la data reintegrării efective.

A respins petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

La data de 03.04.2009 raporturile juridice de muncă ale reclamantului cu societatea au încetat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii care prevede „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.”

La termenul din data de 03.06.2009, instanţa din oficiu a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere emisă de intimată, excepţie pe care a unit-o cu fondul cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin 2 din Codul muncii „decizia de concediere se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept”.

În cauza de faţă, din conţinutul deciziei nr. 90/03.04.2009, emisă de intimată ( fila 4 dosar), nu rezultă care sunt motivele de fapt care au stat la baza emiterii acestei decizii, astfel încât, instanţa constată că prezenta decizie este lovită de nulitate absolută.

Pentru aceste motive, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul E. Ş. cu consecinţa constatării nulităţii absolute a deciziei de concediere emisă de intimata (...) B. ROMANIA SRL şi obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior.

A fost oblligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului contestator drepturi de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi încetat raporturile de muncă, dată fiind nulitatea absolută a deciziei emise, care nu poate produce efecte, potrivit principiului quot nullum est nullum producit efectum.

În ceea ce priveşte obligarea intimatei la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale , instanţa a apreciat că acest petit nu este întemeiat, iar simpla constare a nulităţii deciziei emise şi repunerea părţilor în situaţia anterioară , echivalează cu o reparare justă a prejudiciului moral cauzat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta S.C. B. R omânia S.R.L. cu sediul în B . Este criticata sentinţa pentru nelegalitate si netemeinicie.

Se arata ca in mod greşit instanţa a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere emisa de intimata, reţinând ca decizia de desfacere a contractului de munca nu este motivata.

Instanţa a ignorat apărările intimatei prin care arata ca aceasta a procedat la înştiinţarea reclamantului încă din 05.03.2009 asupra intenţiei de desfiinţare a postului.

Totodată, decizia a fost întocmita cu respectarea cerinţelor legale fiind motivata in drept , arătând temeiul legal al desfiinţării postului. Recurenta susţine ca măsura concedierii a avut o cauza reală si serioasa.

Solicita admiterea recursului, pentru ca altfel s-ar crea un precedent judiciar periculos, reintegrarea salariaţilor disponibilizaţi neputându-se realiza , întrucât punctul de lucru la care era angajat reclamantul se va desfiinţa, deoarece lucrările de reabilitare a şoselei B-S au fost finalizate din 15.06.2009.

În probaţiune în recurs s-au depus înscrisuri, respectiv „ nota de prereceptie” din 07.07.2009

Analizând recursul formulat, instanţa retine ca este nefondat.

Reclamantul a sesizat instanţa cu o contestaţie împotriva deciziei de disponibilizare solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului de munca pentru considerentul ca desfiinţarea postului nu este reala si efectiva, susţinând ca in locul contestatorului a fost angajata o alta persoana.

Intr-adevăr excepţia nulităţii deciziei de desfacere a contractului de munca s-a invocat din oficiu . Soluţionarea contestaţiei prin admiterea excepţiei invocate nu presupune o analiza pe fond a cauzei, respectiv nu s-au analizat motivele invocate de contestator privitoare la legalitatea măsurii dispuse, daca aceasta concediere este reala si efectiva.

Deci susţinerea recurentei ca s-ar crea un precedent judiciar in ceea ce priveşte reintegrarea persoanelor disponibilizate nu poate fi avuta in vedere, deoarece, instanţa de fond a dispus reintegrarea ca efect al nulităţii deciziei de disponibilizare pentru nerespectarea condiţiilor de forma ale acesteia.

Soluţia instanţei de fond este corecta. Chiar daca recurenta a indicat in conţinutul deciziei de desfacere a contractului de munca nr 90/3.04.2009 temeiul de drept al disponibilizării – art. 65(1) din c o d u l m u n c i i, indicarea doar a temeiului de drept in baza căruia s-a adoptat măsura încetării raporturilor de munca, nu este suficienta, emitentul deciziei fiind obligat sa cuprindă în conţinutul deciziei motivele de fapt care au stat la baza emiterii ei, simpla afirmaţie „ desfiinţarea postului „ nefiind suficienta, creând incertitudine, în lipsa unor argumente solide.

Susţinerile recurentei referitoare la legalitatea măsurii dispuse, respectiv faptul ca desfiinţarea postului contestatorului este reală si efectiva, sunt contrazise de probele administrate la fond. Din organigrama societăţii comerciale la care era angajat contestatorul din ianuarie 2009si martie 2009, deci înainte si după disponibilizare, rezulta ca în departamentul în care lucra contestatorul , numărul de posturi a rămas acelaşi si ca in locul contestatorului a fost angajată o alta persoana,operând doar o schimbare a denumirii postului, ceea ce nu exclude supoziţiile contestatorului ca desfiinţarea postului sau nu este reala si efectivă.

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin 1 c.pr. civ, instanţa va respinge recursul formulat menţinând sentinţa pronunţată ca legală si temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta (...) B. România SRL cu sediul în B , str. (...). (...) G. , nr. 70 , împotriva sentinţei civile nr. 1006/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v pe care o menţine .

Obligă recurenta (...) B. România SRL să plătească intimatului contestator E. Ş. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi , 07 Octombrie 2009

Red AP 20.10.2009

Dact AG 28.10.2009/ 4 ex

Jud fond S. L. F./ A P.