Cabinet avocat Dreptul muncii

- Ordonanţă preşedinţială –

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1656

Şedinţa publică din 15 decembrie 2009

Preşedinte (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) T.

Grefier E. E.

Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul E. E., cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat „H. Ş.”, cu sediul în mun. S,(...), . 18, . B, . 8, judeţul S, împotriva sentinţei nr. 2121 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a – Secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit petentul recurent şi reprezentanţii intimaţilor Ministerul T şi Sportului B şi Clubul Sportiv Municipal S.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunţare cu privire la acesta.

După deliberare,

C U R T E A ,

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i S u c e a v a sub nr(...) din 13.11.2009, reclamantul E. E. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul T şi Sportului şi Clubul Sportiv Municipal S, solicitând instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună suspendarea provizorie a deciziilor nr. 781/04.05.2009 şi nr. 2165/02.11.2009, prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă nr. 1518/01.11.2006 încheiat cu Clubul Sportiv Municipal S, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcţia de director general adjunct al D. S, prin contractul individual de muncă nr. 1518/01.11.2006.

A mai arătat reclamantul că, prin deciziile nr. 781/04.05.2009 şi nr. 2165/01.11.2009, comunicate la data de 05.11.2009, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, în baza art. 65 din Codul muncii, precizând că, în opinia sa, cele două decizii sunt lovite de nulitate absolută, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i incidente.

Reclamantul a mai precizat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 581 din C o d u l d e procedură civilă, respectiv urgenţa, neprejudecarea fondului şi vremelnicia.

Astfel, reclamantul a arătat că urgenţa măsurii este justificată, deoarece, prin concedierea dispusă, angajatorul i-a încălcat dreptul la muncă. A mai arătat petentul că este singurul din familia sa care realizează venituri.

Referitor la neprejudecarea fondului, reclamantul a arătat că, prin acţiunea de faţă, instanţa nu este chemată să se pronunţe asupra fondului cauzei, ci doar să pipăie fondul, astfel că nu realizează o judecată asupra fondului litigiului.

Cu privire la vremelnicie, petentul a arătat că efectele acestei suspendări vor E. doar până la soluţionarea pe fond a acţiunii sale, precizând că are pe rolul tribunalului o asemenea acţiune.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâtul Clubul Sportiv Municipal S a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea acesteia.

Pârâtul Ministerul T şi Sportului nu a depus până la momentul pronunţării hotărârii întâmpinare în cauză şi nici nu a fost reprezentat în instanţă pentru a-şi exprima poziţia faţă de acţiunea reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 2121 din 26.XI.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a în dosarul nr(...), a fost respinsă acţiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În ce priveşte susţinerea reclamantului, potrivit căruia, prin concedierea dispusă i se încalcă dreptul la muncă şi astfel se justifică suspendarea deciziei de concediere, tribunalul nu a reţinut aceste susţineri, întrucât, potrivit legii, concedierea însăşi are ca efect încetarea raporturilor de muncă avute cu un anumit angajator, fără însă a fi afectat, în substanţa sa, dreptul persoanei concediate de a presta muncă la un alt angajator.

Pe de altă parte, a considera, în sensul celor afirmate de reclamant, că orice concediere încalcă dreptul fundamental la muncă al celui concediat, înseamnă a lipsi de substanţă dreptul angajatorului de a dispune concedierea angajaţilor atunci când sunt îndeplinite cerinţele legale.

Tribunalul nu a reţinut nici susţinerea petentului, potrivit căruia, este singurul din familia sa care realizează venituri, întrucât acest fapt nu a fost dovedit de către reclamant.

În acelaşi context, tribunalul a reţinut că procedura de soluţionare a litigiilor de muncă, potrivit art. 286 din Codul muncii, este una urgentă, dosarul de fond al reclamantului având deja termen stabilit la data de 03.12.2009, potrivit citaţiei depuse de acesta la dosar.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere şi faptul că, în cazul în care acţiunea formulată de reclamant pe fond va fi admisă, consecinţa va fi reintegrarea acestuia în postul deţinut anterior, corelativ cu plata corespunzătoare a drepturilor salariale, în condiţiile art. 78 din Codul muncii, astfel încât, nici material, nici profesional, petentul nu va fi afectat.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul E. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de următoarele:

În ceea ce priveşte urgenţa, care caracterizează situaţia de fapt, apreciază recurentul că această stare există, deoarece, prin modalitatea abuzivă prin care a procedat angajatorul, s-a încălcat dreptul la muncă.

Deşi art. 41 din Constituţia României garantează acest drept fundamental, iată că un angajator încalcă cu dispreţ acest drept şi, implicit, dispoziţiile din Codul muncii, care oferă protecţie salariaţilor, dispunând în mod ilegal desfacerea unui contract individual de muncă.

Urgenţa care impune suspendarea celor două decizii este dată şi de faptul că, dintr-un angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, a fost transformat, fără un temei legal, într-un şomer care trebuie să caute un nou loc de muncă.

În acest fel este privat şi de singura sursă de venit a familiei sale, iar în condiţiile economico-sociale actuale din ţara noastră, la vârsta de 47 de ani fiind foarte dificil, dacă nu imposibil, să găsească imediat un nou loc de muncă.

Faţă de condiţia neprejudecării fondului cauzei, apreciază că aceasta este dată, deoarece, prin simpla pipăire a fondului cauzei, instanţa de judecată poate lesne observa că este titularul unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, desfăcut în mod ilegal, deoarece asupra deciziilor de desfacere a contractului de muncă planează serioase dubii cu privire la legalitatea acestora.

Dreptul la muncă este un drept care nu poate fi îngrădit, iar din înscrisurile anexate, se poate observa că acest drept este dobândit în mod legal şi îi aparţine, simplul motiv că în locul său trebuie angajată o altă persoană, preferată de către angajator, nefiind de natură a conduce la pierderea locului de muncă.

Tot referitor la aparenţa dreptului, apreciază că dreptul la muncă este afectat, deoarece deciziile sunt lovite de nulitate absolută, din cauză că nu respectă dispoziţiile art. 74 din Codul muncii.

Mai concret, în conţinutul acestora nu se indică motivele care determină concedierea, adică motivele care au condus la desfiinţarea postului de director adjunct, care să aibă o cauză reală şi serioasă.

A expus în continuare recurentul şi alte aspecte ţinând de fondul pretenţiei deduse judecăţii.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 582 al. 1 Cod procedură civilă.

Intimaţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reţine următoarele:

Din analiza art. 581 Cod procedură civilă, rezultă că două sunt condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale:

• urgenţa – condiţie specifică generală;

• nerezolvarea fondului cauzei – condiţie specifică specială.

Legea prevede două situaţii în care instanţa poate aprecia existenţa urgenţei şi anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei fapte iminente ce nu s-ar putea repara.

Urgenţa trebuie să rezulte cu claritate din fapte concrete, din împrejurări concrete, din care să se poată reţine elemente caracteristice pentru a se putea stabili că măsura cerută are un caracter urgent.

Contestatorul recurent invocă faptul că, prin desfacerea contractului individual de muncă, i-a fost încălcat un drept fundamental – dreptul la muncă.

Or, de esenţa concedierii este încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, pentru motive care ţin sau nu ţin de persoana salariatului (art. 58 Codul muncii).

Potrivit legislaţiei muncii, nu poate exista concediere fără încetarea raporturilor de muncă.

Că această desfacere a contractului de muncă a fost legală sau nu, nu se poate stabili în prezenta cauză, ci pe calea unui litigiu de drept comun promovat pentru controlul şi, eventual, sancţionarea concedierii nelegal dispuse.

Susţinerile recurentului în ceea ce priveşte dificultăţile financiare la care a fost supusă familia sa, dificultăţi determinate de concediere, nu pot fi reţinute de instanţă.

Ele reprezintă simple afirmaţii, fără nici un fundament probatoriu.

Mai mult, trebuie avut în vedere şi faptul că nu poate fi reţinută o pagubă iminentă, ce nu s-ar putea repara, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 78 al. 1 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal sau netemeinic, angajatorul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Condiţia nerezolvării fondului cauzei trebuie să fie îndeplinită în această cerere de ordonanţă preşedinţială, deoarece, prin rezolvarea litigiului în fond, s-ar anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun şi n-ar mai exista nici o utilitate ca litigiul să fie adus înaintea acesteia.

Prima instanţă şi Curtea, chemate să ia o măsură provizorie de conservare a dreptului, nu pot rezolva însuşi fondul litigiului, ci examinează numai aparenţa de drept.

Or, recurentul, prin motivele de recurs invocate, motive vizând fondul pretenţiilor deduse judecăţii, nu face altceva decât să solicite practic rezolvarea litigiului în fond, ceea ce nu este posibil pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă şi al dispoziţiilor art. 581 din acelaşi act normativ, urmează ca instanţa să respingă recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul E. E., împotriva sentinţei nr. 2121 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a – Secţia civilă (dosar nr(...)).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 decembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

ptr.jud.(...) T., aflată în C.O.,

semnează preşedintele instanţei,

Red.F.S.

Tehnored.B.D.

Ex.2

Jud.fond:O. M.;D. G.

12.01.2010