Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1245/R

Şedinţa publică din 16 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...)

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de intimata SERVICIUL PUBLIC „ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC”, G, cu sediul în G,(...), împotriva sentinţei civile nr.1016/17.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în contradictoriu cu intimatul – chemat în garanţie MUNICIPIUL G PRIN PRIMAR şi intimatul – contestator U. G, domiciliat în G,(...), (...) 5, . 85.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: pentru intimatul – chemat în garanţie MUNICIPIUL G consilier juridic O. N. în baza delegaţiei pe care o depune la dosar, intimatul – contestator U. G asistat de avocat E. O., lipsă fiind recurentul SERVICIUL PUBLIC "ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC".

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Reprezentantul intimatului – chemat în garanţie solicită menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală. În mod corect s-a dispus respingerea cererii de chemare în garanţie ca fiind nefondată.

Apărătorul intimatului – contestator solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii instanţei de fond. Aşa cum a arătat şi la instanţa de fond decizia de concediere este lovită de nulitate. Nu au fost respectate disp. art. 76 Codul muncii. Motivele invocate de recurentă sunt nefondate. Postul contestatorului nu a fost desfiinţat din organigramă. Cu privire la cererea de chemare în garanţie în mod corect a fost respinsă. Arată că recurenta are personalitate juridică dobândită conform decretului 31/1954 şi HCL nr. 150/2000 cu toate elementele corespunzătoare acestei calităţi, inclusiv patrimoniu. Solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1016/17.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), a fost admisă acţiunea formulată de contestatorul U. G în contradictoriu cu intimata Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G.

A fost anulată decizia nr.31/26.02.2009 emisă de intimata Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G.

S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior.

A fost obligată intimata să plătească contestatorului diferenţe salariale începând cu 02.03.2009 până la data reintegrării efective, majorate, indexate şi actualizate cu rata inflaţiei la zi.

A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulată de intimată.

A mai fost obligată intimata la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1299/121/12.03.2009 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatorul U. G a chemat în judecată pe intimatul Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei numărul 31/26.02.2009, reintegrarea în postul deţinut anterior emiterii acestei decizii şi să oblige intimatul să îi plătească drepturile salariale cuvenite începând cu data de 2.03.2009 până la reintegrarea efectivă în funcţie.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că decizia de concediere este lovită de nulitate, întrucât deşi contestatorul are încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată, nu i s-a acordat un preaviz în conformitate du prevederile art. 73 alin.1 Codul muncii , că nu cuprinde menţiunile obligatorii cum sunt motivele concedierii şi durata preavizului şi că în situaţia sa raporturile de muncă nu puteau să înceteze de drept chiar dacă el cumula pensia cu salariul.

În dovedirea acţiunii s-a folosit de proba cu acte.

Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea acţiunii arătând că decizia de concediere a fost emisă urmare unei adrese emisă de Primăria Municipiului G în care se arată faptul că pentru buna organizare şi funcţionare a unităţii activitatea persoanelor care cumulează pensia cu salariul trebuie să înceteze.

Intimatul a solicitat chemarea în garanţie a municipiului G .

Examinând decizia contestată se constată că aceasta este lovită de nulitate întrucât aceasta nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 74 Codul muncii respectiv motivele care determină concedierea şi durata preavizului. Din acest motiv instanţa nu poate stabili ce fel de concediere a operat în privinţa contestatorului, nefiind făcută nici o trimitere la dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i, ci doar una generică la prevederile legii 19/2000 privind sistemul de pensii, evident fără legătură cu măsura luată.

Faţă de cele mai sus expuse în conformitate cu prevederile art.76 Codul muncii a fost admisă acţiunea şi anulată decizia ne 31/26.02.2009.

Pe cale de consecinţă şi în baza art. 78 Codul muncii s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei şi a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului actualizate cu rata inflaţiei.

Văzând că intimatul nu a indicat nici un temei juridic pentru care a înţeles să cheme în garanţie Municipiul G, a fost respinsă această cerere ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs intimata Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G, criticând-o pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a constatat că decizia nr.31/26.02.2009 este lovită de nulitate absolută însă a reţinut şi că în lipsa documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia nu s-a putut aprecia dacă desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a realizat ca urmare a unei abateri disciplinare sau din alte motive.

A invocat faptul că încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Contestatorul la momentul deciziei de încetare a activităţii cumula pensia cu salariul iar prin adresa cu nr.2026/17.02.2009 a Primăriei municipiului G s-a dispus ca activitatea persoanelor angajate care cumulează pensia cu salariul trebuie să înceteze.

A formulat cerere de chemare în garanţie a Municipiului G prin Primarul municipiului G pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenţii să fie obligat la despăgubirile ce s-ar stabili de instanţa de judecată şi cheltuielile de judecată depuse în proces.

A mai invocat faptul că instituţia nu a făcut decât să se conformeze dispoziţiilor date de Primarul municipiului G care, prin adresa nr.2026/17.02.2009 a dispus ca în conformitate cu Legea nr.19/2000, activitatea persoanelor angajate care cumulează pensia cu salariul trebuie să înceteze.

A solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei civile şi, pe fond, respingerea contestaţiei formulată de contestatorul E. D. şi menţinerea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al acestuia ca fiind temeinică şi legală.

În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.299, 304 pct.9 – 316 C.pr.civilă, art.129 al.4 C.pr.civilă, Codul muncii, Legea nr.273/2006.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare însă, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul intimatului – contestator a solicitat respingerea recursului întrucât decizia de concediere este lovită de nulitate absolută neprecizând motivul luării măsurii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu prevederile art.304¹ C.pr.civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia contestată cu nr.31/26.02.2009 emisă de recurenta - intimată Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G s-a dispus pentru salariatul U. G încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 2.03.2009.

Contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei astfel emise în mod evident priveşte un conflict de muncă, fiind în legătură cu drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă în înţelesul prevederilor art.3 al.1 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Şi dispoziţiile art.67 lit.a din lege, stabilesc ca având natura unor conflicte de drepturi , conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

Pe fondul pricinii, prima instanţă a analizat împrejurările de fapt care au stat la baza emiterii deciziei, examinând decizia sub aspectul condiţiilor de formă pe care aceasta trebuia să le îndeplinească.

Indiferent de motivele care determină concedierea unui salariat, care ţin sau nu ţin de persoana acestuia, decizia emisă trebuie să cuprindă o serie de elemente obligatorii.

Şi în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi este necesară emiterea unei decizii motivată în fapt şi în drept care să permită exercitarea controlului judecătoresc.

Ori, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, din modalitatea de redactare a deciziei contestate nu rezultă elementele obligatorii absolut necesare realizării jurisdicţiei muncii, în legătură cu încetarea raporturilor dintre părţi.

Simpla trimitere la adresa cu nr.2026/17.02.2009 emisă de Primăria Municipiului G nu satisface exigenţele motivării împrejurărilor care au determinat luarea măsurii de către recurenta-intimată Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G.

În ceea ce priveşte chemarea în garanţie, în mod corect a fost respinsă ca nefondată de către prima instanţă, nefiind îndeplinite condiţiile art.60 şi urm. Cod procedură civilă.

În consecinţă, pentru toate considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art.312 al.1 C.pr.civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de intimata Serviciul Public „Administrarea Domeniului Public” G împotriva sentinţei civile nr.1016/17.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art.274 C.pr.civilă, va fi obligată recurenta-intimată să plătească intimatului-contestator U. G suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată solicitate în recurs, reprezentând onorariu apărător conform chitanţei nr.42/19.10.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SERVICIUL PUBLIC „ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC” G, cu sediul în G,(...), împotriva sentinţei civile nr.1016/17.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i.

Obligă pe recurentă să plătească intimatului – contestator U. G, domiciliat în G,(...), (...) 6, . 85, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16 O. 2009.

S.:E. G./28.12.2009

U.:DC/5 ex/04.01.2010

Fond:A.E./V.E.

Asistenţi judiciari:C-tin J./A.E.