R O M Â N I A CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIA CIVILĂ NR.698/CM Şedinţa publică din 23 septembrie 2008 Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale Preşedinte (...) (...) Judecător (...) (...) Judecător (...) (...) Grefier (...) (...) S-au luat în examinare recursurile civile declarate de : 1. recurentul reclamant-intimat E. Ş., domiciliat în T,(...), .11, .C, .3, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr.3227/2007, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 4.07.2008 pronunţată în cameră de consiliu de îndreptare a erorii materiale pronunţată în acelaşi dosar, şi ; 2. recurenta pârâtă-intimată S.C. U. S.A. cu sediul în T,(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr.3227/2007, având ca obiect contestaţie decizie de concediere. La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru recurenta pârâtă-intimată dl.avocat N. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.35 /12.06.2008, recurentul reclamant-intimat E. Ş. personal. Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art.87 şi următoarele cod procedură civilă. După referatul grefierului de şedinţă, ambele părţi depun la dosar concluzii scrise. Întrebate fiind părţile declară că nu mai au alte cereri de formulat sau acte noi de depus. Instanţa luând act de declaraţia părţilor, că în cauză nu mai sunt alte înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului. Având cuvântul recurentul E. Ş. solicită cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă SC U. SA respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr.746/032.04.2008 ca temeinică şi legală cu privire la capetele de cerere admise de instanţa de fond. Obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe funcţia avută anterior disponibilizării şi plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea sa efectivă, inclusiv sporuri, majorări salariale, prime şi indemnizaţii majorate, indexate şi reactualizate la data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată. În susţinere arată că în cauză, contestaţia a fost făcută împotriva deciziei nr.1733/22.11.2007 emisă de angajator pe care a primit-o şi a contestat-o. Nu are cunoştinţă de existenţa deciziilor nr.62/03.10.2007 şi 57/27.09.2007, întrucât nu i-au fost comunicate, dacă s-ar fi comunicat prin poştă le-ar fi primit. Singura decizie de care are cunoştinţă şi pe care contestat-o este decizia nr. 1733/22.11.2007, decizie care figurează şi în carnetul său de muncă, celelalte decizii despre care face vorbire recurenta pârâtă, nu sunt menţionate în carnetul său de muncă. În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă, admiterea recursului declarat de el împotriva hotărârii instanţei de fond, casarea încheierii şi admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a la data de 4.07.2008, cu cheltuieli de judecată. Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul susţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că decizia nr.1733/22.11.2007 reprezintă decizia de în care a contractului de muncă al contestatorului, întrucât decizia prin care s-a hotărât încetarea contractului de muncă este decizia nr.57/27.09.2007, ce a fost comunicată contestatorului la 10.10.2007. Ambele decizii nr.57/27.09.2007 şi decizia nr.62/3.10.2007 au fost comunicate contestatorului însă acesta a refuzat primirea lor. Mai arată că, contestatorul susţine că nu i-au fost comunicate deciziile respective, însă acestea se află depuse la dosarul de fond, astfel că a luat cunoştinţă de conţinutul acestora şi nu le-a contestat conform dispoziţiilor legale. Nu se putea dispune reintegrarea contestatorului atâta vreme cât actul de voinţă exprimat prin Decizia nr.57/2007, nu a fost desfiinţat pe cale judiciară. În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată. Cu privire la recursul recurentului reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat. C U R T E A : Curtea cu privire la recursurile civile de faţă; E. Ş. a declarat recurs la 23 iunie 2008 împotriva sentinţei civile nr.746/02.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. La 28 iunie 2008, E. Ş. a declarat recurs împotriva încheierii din 4 iulie 2008 pronunţată de acelaşi tribunal. La 24 iunie 2008 a declarat recurs S.C.”U.”S.A. T, recurs ce a vizat sentinţa civilă nr.746/02.04.2008. În termenul de motivare a recursului, respectiv la 2.07.2008, S.C.”U.”S.A. a depus şi alte motive de recurs în afara celor înaintate la data de 24 iunie 2008. În fapt : Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr(...), E. Ş. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.1733/22.11.2007 emisă de SC „U.” SA T, solicitând: anularea deciziei, reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii, plata drepturilor salariale începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă şi majorarea salariului cu un procent de 42% începând cu data de 1.11.2007. În motivare, contestatorul a arătat că emiterea acestei decizii s-a făcut prin nerespectarea prevederilor Legii nr.53/2003 Codul muncii, respectiv art.62 al.1 şi art.62 alin.2. A menţionat contestatorul că în cuprinsul deciziei se vorbeşte de un proces verbal care s-ar fi încheiat pe data de 14.09.2007, dar decizia nr.1733 se emite pe data de 22.11.2007 deci la un interval de 69 de zile de la data aşa zisei constatări a inaptitudinii sale profesionale, despre care el nu are cunoştinţă. A precizat contestatorul că art.62 alin.2 prevede că „Decizia se emite în scris şi sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă” ori acest drept nu este prevăzut în decizia menţionată. S-a mai arătat că decizia de concediere nu este destul de explicită, aşa cum prevede Codul muncii, nu arată cauzele care au dus la constatarea acelei necorespunderi profesionale, nu specifică dacă salariatul a fost prezent la evaluare, nu se arată criteriile care s-au avut în vedere la luarea acestei măsuri, etc. A mai precizat contestatorul că nu are cunoştinţă de existenţa procesului verbal nr.1411 din 14.09.2007, prin care o aşa zisă comisie de evaluare ar fi constatat inaptitudinea sa profesională, nu are cunoştinţă de existenţa Deciziei nr.62/03.10.2007, prin care i se comunica efectuarea perioadei de preaviz de 20 de zile lucrătoare, care ar fi expirat la data de 21.11.2007, aşa cum se specifica în Decizia nr.1733/21.11.2007. De altfel nici nu aveau cum să-i comunice Decizia nr.62/03.10.2007, deoarece în perioada 01 – 07.10.2007 se afla în concediu medical. S-a mai arătat că începând cu data de 01.11.2007, conducerea societăţii a luat decizia majorării salariilor minime în cuantum de 528 lei/lunar la 750 lei/lună, ceea ce însemna că acestea au fost majorate cu un procent de 42%. În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe disp. C o d u l u i d e procedură civilă, art.112, disp. C o d u l u i m u n c i i art.62 alin.1, art.62, alin.2, art.63, alin.2, art.64, alin.1, art.76, art.78 alin.1 şi art.223 alin.1 şi 2, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei adresa nr.1260/2007, cererea înregistrată sub nr.1342/2007, certificatul de concediu medical seria (...) nr.(...), cererea înregistrată sub nr.1560/2007, adresa nr.1353/2007, fluturaşii de salariu, precizări, obiecţiuni, extrasul carnetului de muncă, sentinţa civilă nr.3662/2005 pronunţată de J u d e c ă t o r i a T u l c e a, concluzii scrise şi decizia civilă nr.105/CM/2008 pronunţată de Curtea de A P E L C O N S T A N Ţ A. În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei:întâmpinare, adresa nr.1260/2007, tichetul recomandatei, procesul verbal înregistrat sub nr.1411/2007, adresele nr.1435/2007 şi nr.1510/2007, decizia nr.57/27.09.2007, dovada comunicării, extras din borderou, procesul verbal încheiat la data de 10.10.2007, decizia nr.62/2007, decizia nr.1733/2007, adresele nr.1353/2007 şi nr.1661/2007, cererile înregistrate sub nr.1470/2007, nr.1493/2007, nr.1498/2007 şi adresa nr.1353/2007, CCM înregistrat sub nr.282/2006, fişa postului contestatorului. Examinând excepţia tardivităţii, instanţa reţine următoarele: Potrivit art.282 alin.1, lit.a, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contract ului individual de muncă. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a precizat că i-a comunicat contestatorului decizia de concediere nr.57/27.09.2007 şi anexele sale în data de 10.10.2007, iar termenul legal de 30 de zile pentru exercitarea contestaţiei, urmând să curgă din acea zi ori, contestatorul nu a formulat în termenul legal contestaţia referitoare la decizia de concediere nr.57/27.09.2007, prezenta contestaţie fiind înregistrată tardiv pe rolul instanţei, după trecerea termenului de 30 de zile. Instanţa constată că E. Ş. nu contestă decizia nr.57/27.09.2007, aşa cum greşit a înţeles societatea intimată, obiectul prezentei cereri fiind contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1733/22.11.2007. Ori, având în vedere decizia nr.1733 a fost emisă la 22 noiembrie 2007, iar E. Ş. a formulat contestaţia la data de 20 decembrie 2007, văzând şi disp. art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, instanţa constată că E. Ş. a formulat contestaţia în termenul stabilit de lege şi, prin urmare, instanţa respinge excepţia tardivităţii ca nefondată. Prin sentinţa civilă nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a s-a admis contestaţia în parte introdusă de reclamantul E. Ş., împotriva pârâtei SC „U.” SA T. Au fost respinse excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii. S-a anulat decizia nr.1733/22 noiembrie 2007 emisă de SC „U.” SA T ca nelegală şi s-a dispus reintegrarea contestatorului pe funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă. A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. S-a respins capătul de cerere privind majorarea salariului contestatorului cu procentul de 42% ca nefondat. Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele : Prin emiterea deciziei nr.1733 din 22.11.2007, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 21.11.2007, potrivit art.61 lit.d din Codul muncii. Prevederile art.62 al.2 din Codul muncii, arată că decizia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, motivarea în fapt şi în drept, precum şi precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şţi la instanţa judecătorească la care se contestă. Aceste ultime cerinţe, referitoare la consemnarea termenului înlăuntrul căreia se poate contesta măsura concedierii şi instanţa competentă, nu se regăsesc în decizia contestată, iar sancţiunea prevăzută de lege este nulitatea absolută. Norma imperativă nu permite o interpretare a acestor dispoziţii, astfel că prin prisma calificării date dispoziţiei contestate, lipsa cerinţelor menţionate atrage această sancţiune. Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admite contestaţia în parte şi a anula decizia nr.1733/22 noiembrie 2007 emisă de SC „U.” SA T, ca nelegală. Potrivit art.78 alin.(1) din Codul muncii: „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”, iar potrivit alin.2 „la solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere”. Ori, având în vedere că decizia de concediere este nelegală, văzând şi dispoziţiile art.78 din Codul muncii, instanţa urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă şi a obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. Faţă de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la majorarea salariului contestatorului cu un procent de 42% începând cu data de 1.11.2007, instanţa urmează să-l respingă ca nefondat, având în vedere că din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că începând cu data de 1.11.2007, conducerea societăţii ar fi luat decizia majorării salariilor minime în cuantum de 528 lei/lunar la 750 lei/lună. 1.Critica sentinţei prin motivele de recurs formulate de E. Ş. a vizat în esenţă următoarele : Instanţa de fond a respins ca nefondat capătul de cerere din contestaţie (cu nr.5) prin care a solicitat obligarea pârâtei la majorarea salariului cu un procent de 42% începând cu data de 01.11.2007, aşa cum au fost majorate salariile celorlalţi angajaţi, începând cu data respectivă. Această majorare de 42% a fost stabilită numai pentru personalul cu cel mult studii medii, salariaţii cu studii superioare, categorie din care face parte şi recurentul a beneficiat de o majorare de 210% începând cu data de 01.10.2007, deci o majorare mult mai consistentă şi efectuată cu o lună mai devreme. Este foarte clar că dacă ar fi ştiut ar fi solicitat această majorare şi nu cealaltă. In aceste condiţii, instanţa de fond avea obligaţia să solicite conducere SC U. SA T să depună la dosar hotărârea sau hotărârile prin care s-au dispus aceste majorări şi să dispună în consecinţă. Iar consecinţa nu putea fi decât una singură : obligarea pârâtei la majorarea şi a salariului recurentului cu un procent de 210% aşa cum s-au majorat salariile angajaţilor cu studii superioare. Cererea de recurs s-a întemeiat pe dispoziţiile art.304 şi art.304 indice 1 din C o d u l d e procedură civilă. 2. Critica încheierii completatoare prin recursul declarat la 28 iulie 2008, a vizat în esenţă următoarele : La punctul 4 al contestaţiei iniţiale, pe lângă obligarea pârâtei la calcularea şi plata tuturor drepturilor salariale, începând cu data concedierii şi până la data reintegrării, a solicitat salarii, sporuri, majorări salariale, prime, indemnizaţii, etc.) şi reactualizarea lor la data efectuării plăţii. În dispozitivul sentinţei acest aspect nu se mai regăseşte, instanţa de fond omiţând, din eroare, să-l precizeze. Aşa fiind, s-a adresat cu o cerere aceleiaşi instanţe, solicitând în temeiul art.281 alin.1 şi alin.2 Cod proc3dură civilă îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei. Cererea însă a fost respinsă ca nefondată cu motivaţia că ce se solicită a fost menţionat în dispozitivul hotărârii, problema detalierii provenienţei sumelor fiind una de executare – ceea ce nu este conform cu realitate. Susţine că instanţa de fond s-a aflat în eroare şi când a menţionat temeiul juridic al cererii, în sensul că a formulat cererea de îndreptare eroare materială în temeiul disp. art.281 alin.1 şi alin.2 şi nicidecum în baza art.271 alin.1 şi alin.2 cod pr.civilă. În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.7, 8, 9 şi art.304 indice 1 cod procedură civilă. 3. Critica sentinţei prin motivele de recurs depuse la 24 iunie 2008, respectiv 2 iulie 2008 de către SC U. SA T a vizat în esenţă următoarele : Instanţa de fond nu a motivat în fapt şi în drept considerentele pentru care a respins excepţia inadmisibilităţii – motiv de recurs formulat în temeiul art.304 pct.7 cod procedură civilă. Potrivit art.261 alin.1 pct.5 cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Cu toate acestea instanţa de fond a încălcat norma imperativă anterior menţionată şi nu a justificat în nici un mod argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza înlăturării excepţiei de inadmisibilitate invocată de către subscrisa. După cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depusă în prima fază procesuală, SC U. SA a ridicat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, susţinând că acţiunea formulată de E. Ş. nu poate fi soluţionată pe fond, întrucât cuprinde o greşeală tehnică procesuală şi anume – se solicita anularea unei decizii (nr.1733/22.11.2007) accesorie deciziei principale având ca obiect concedierea propriu-zisă a intimatului, fără a se solicita şi însăşi anularea deciziei principale (nr.62/03.10.2007). Or, din considerentele hotărârii recurate nu reiese de ce prima instanţă a respins neregularitatea procesuală invocată în cuprinsul întâmpinării, mulţumindu-se doar să respingă, de plano, arbitrar excepţia inadmisibilităţii contestaţiei prin dispozitivul hotărârii, fără a da însă şi o motivare juridică corespunzătoare. Instanţa de fond a soluţionat greşit şi fără motivare excepţia inadmisibilităţii contestaţiei – motiv de recurs formulat în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă. Dacă prima instanţă ar fi analizat justeţea excepţiei inadmisibilităţii, atunci ar fi trebuit să admită excepţia, pentru următoarele considerente : Eventuala anulare a deciziei nr.1733/22.11.2007 nu poate atrage şi reintegrarea domnului E. Ş.. Pe cale de consecinţă, prin contestaţia formulată intimatul putea obţine cel mult ca efect al anulării deciziei nr.1733/22.11.2007, revenirea la situaţia anterioară emiterii acesteia, respectiv la situaţia juridică constatată de celelalte două decizii (nr.57/27.09.2007 şi nr.62/03.10.2007). Aşa fiind, anularea deciziei nr.1733/22.11.2007 nu poate conduce la reintegrarea intimatului în funcţia avută anterior concedierii sale, deoarece, pe de o parte această decizie nu este decizia de concediere propriu zisă, iar pe de altă parte, decizia nr.1733/22.11.2007 constată numai împlinirea perioadei de preaviz şi data concedierii efective a intimatului. Instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia tardivităţii contestaţiei – motiv de recurs formulat în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă. Aşa cum reiese din cuprinsul acţiunii introductive, domnul E. Ş. a înţeles să critice legalitatea deciziei prin care s-a dispus concedierea sa pe motive de necorespundere profesională – art.61 lit.d) din Codul muncii. Or, contestarea deciziei de concediere nr.57/22.11.2007 este tardivă întrucât SC U. SA a comunicat intimatului decizia de concediere nr.57/27.09.2007 şi anexele sale, în data de 10.10.2007, prin procesul verbal încheiat în aceeaşi şi după ce E. Ş. a refuzat să primească comunicarea deciziei prin Poşta Română şi G. Courier. Prin urmare, intimatul nu a formulat în termenul legal nici o contestaţie referitoare la decizia de concediere nr.57/27.09.2007, prezenta acţiune fiind înregistrată tardiv (20.12.2007) pe rolul T r i b u n a l u l u i T u l c e a după trecerea termenului de 30 zile prevăzut de art.283 pct.1 lit.a din Codul muncii. Textul legal permite aşadar instanţei să dispună reintegrarea salariului, numai ca efect al anulării deciziei care a stat la baza concedierii sale, nici o altă soluţie nefiind posibilă şi legală. În drept şi-a întemeiat recursul pe disp.art.137 alin.1, art.304, art.312 şi art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, art.61 lit.d, art.74, art.78 şi art.283 pct.1 lit.a din Codul muncii. Recursurile sunt fondate şi vor fi admise pentru următoarele considerente de fapt şi de drept : Prin cererea de chemare în judecată recurentul contestator a investit instanţa, printre altele cu următorul capăt de cerere :”obligarea pârâtei la calcularea şi plata tuturor drepturilor salariale neachitate (salarii, sporuri, majorări salariale, prime, indemnizaţii), începând cu data concedierii până la data reintegrării, indexate, majorate şi reactualizate la data efectuării plăţii. Instanţa de fond a soluţionat numai în parte acest capăt de cerere, dispunând numai obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, fără a se pronunţa în legătură cu elementele care fac obiectul drepturilor salariale şi respectiv acordarea acestora indexate, majorate şi reactualizate. Deşi contestatorul a sesizat această omisiune solicitând îndreptarea erorii materiale, prin completarea dispozitivului sentinţei în temeiul art.281/2 cod procedură civilă. Tribunalul a respins această cerere cu motivarea că nu este necesar, întrucât aceasta este o chestiune de executare a sentinţei civile. În aceste condiţii, s-a ajuns în situaţia că în legătură cu acest capăt de cerere, Tribunalul nu s-a pronunţat sub toate aspectele, astfel că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Soluţionarea directă a acestui capăt de cerere în faţa instanţei de recurs ar încălca principiul dublului grad de jurisdicţie. Dar, casarea sentinţei se impune şi din perspectiva recursului formulat de intimată. În faţa instanţei de fond s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie în legătură cu care Tribunalul nu a argumentat nimic în considerente, deşi în dispozitiv a menţionat că respinge această excepţie. Nu ne aflăm în faţa unei motivări lacunare a hotărârii în raport de această excepţie, ci în faţa unei nemotivări totale, astfel că instanţa de recurs se află în imposibilitate de a analiza criticile din recursul intimatei SC „U. „SA în referire la acest aspect. După cum se poate observa la pagina 3 alin.8, 9, 10 din considerente, deşi Tribunalul îşi expune considerentele în legătură cu necesitatea consemnării termenului înlăuntrul căruia se poate contesta măsura concedierii şi instanţa competentă, finalizează respingând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deşi inadmisibilitatea nu era în legătură cu aceste aspecte, ci în raport de caracterul accesoriu al deciziei nr.1733/22.11.2007, în sensul că actul juridic prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă este decizia nr.57/27.09.2007. De altfel şi contestatorul recurent prin întâmpinarea depusă la instanţa de recurs, în raport de motivele de recurs invocate de SC „U.”SA confirmă că instanţa de fond nu a motivat respingerea ei însă a apreciat că nu a fost motivată întrucât a considerat că ea nu există din moment ce prin contestaţie a arătat că înţelege să conteste doar Decizia nr.1733/22.11.2007. Pe cale de consecinţă, pentru a se asigura o judecată unitară a litigiului, se impune în lumina dispoziţiilor art.312 cod procedură civilă, casarea cu trimitere a hotărârilor atacate în vederea reluării judecăţii de către instanţa de fond. Casarea este totală întrucât de modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii depinde judecata pe fond a întregii contestaţii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursurile civile declarate de : 1. recurentul reclamant-intimat E. Ş., domiciliat în T,(...), .11, .C, .3, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr.3227/2007, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 4.07.2008 pronunţată în cameră de consiliu de îndreptare a erorii materiale pronunţată în acelaşi dosar, şi ; 2. recurenta pârâtă-intimată S.C. U. S.A. cu sediul în T,(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr.3227/2007. Casează sentinţa civilă nr. 746 din 2 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr.3227/2007 şi încheierea de şedinţă din 4 iulie 2008 pronunţată în cameră de consiliu de îndreptare a erorii materiale pronunţată în acelaşi dosar şi trimite cauze spre rejudecare aceleaşi instanţe. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 23 septembrie 2008. Preşedinte, Judecători, (...) (...) (...) (...) (...) (...) Grefier, (...) (...) Jud.fond : V.B. M.E./L.D.E. Red.dec.jud.M.(...)/16.10.2008 Tehmored.gref.RD./4ex./16.10.2008 CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE Data : 27 octombrie 2008 C ă t r e, T R I B U N A L U L T U L C E A SECŢIA CIVILĂ Ca urmare a deciziei civile nr.698/CM din 23 septembrie 2008 pronunţată de această instanţă, vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus privind pe recurentul E. Ş. şi intimata pârâtă SC U. SA T, întrucât a fost casată sentinţa civilă nr.746/02.04.2008 şi încheierea de şedinţă din 04.07.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe. Dosarul conţine 63 de file şi are ataşat dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i T u l c e a ce conţine 117 file. Preşedinte complet, Grefier, (...) (...) (...) (...) CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE Data : 27 octombrie 2008 C ă t r e, T R I B U N A L U L T U L C E A SECŢIA CIVILĂ Ca urmare a deciziei civile nr.698/CM din 23 septembrie 2008 pronunţată de această instanţă, vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus privind pe recurentul E. Ş. şi intimata pârâtă SC U. SA T, întrucât a fost casată sentinţa civilă nr.746/02.04.2008 şi încheierea de şedinţă din 04.07.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe. Dosarul conţine 63 de file şi are ataşat dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i T u l c e a ce conţine 117 file. Preşedinte complet, Grefier, (...) (...) (...) (...)
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. DEC.NR.698/CM din data 2008-09-23
Pronuntata de Curtea de Apel Constanta
