Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr.5255,(...)

D E C I Z I A NR. 282

Şedinţa publică din data de 7 martie 2008

Preşedinte – (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- N. (...)

Grefier - B. Ţ.

Pe rol fiind judecarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea F. E., domiciliată în comuna Merei, sat O., jud.B, împotriva deciziei civile nr.89 din 30.01.2008 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. SRL, cu sediul în C, str.B, bloc.E.8, .1, .17, jud.O.

Contestaţie scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatoarea F. E., lipsă fiind intimata S.C. E. E. SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează instanţei că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-au depus precizări formulate de contestatoare şi s-a ataşat dosarul în care s-a pronunţat decizia contestată.

La solicitarea instanţei de a preciza temeiul de drept al contestaţiei formulate, contestatoarea F. E. precizează că temeiul de drept al contestaţiei îl reprezintă disp.art. 318 teza a doua Cod procedură civilă, instanţa a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de recurs.

Contestatoarea F. E. învederează instanţei că nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de motivarea deciziei contestate şi pentru a putea lua cunoştiinţă de aceasta şi a pune concluzii privitoare la contestaţia de faţă, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.

Curtea, pentru a da posibilitate contestatoarei F. E. să ia cunoştiinţă de motivarea deciziei contestate, lasă cauza la a doua strigare.

Fiind reluată cauza la a doua strigare, la apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatoarea F. E., lipsă fiind intimata S.C. E. E. SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Contestatoarea F. E., având cuvântul arată că a luat cunoştinţă de motivarea deciziei contestate şi alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea contestaţiei.

Contestatoarea F. E., având cuvântul arată că instanţa de control judiciar nu a avut în vedere existenţa punctelor de lucru aparţinând intimatei S.C.

E. E. SRL, nu a verificat existenţa punctului de lucru al intimatei de la B.

Solicită admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, rejudecarea din nou a recursului şi depune precizări.

C U R T E A :

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, de faţă, constată următaorele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i B u z ă u, reclamanta F. E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. E. SRL C, jud.O solicitând anularea deciziei nr.3510/20.03.2007 şi reintegrarea reclamantei în muncă, cu acordarea tuturor drepturilor de la data de 15.03.2007 şi până la reintegrarea efectivă.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că obţinerea oricărui document de la societatea pârâtă, respectiv I.T.M. B se face cu mare greutate, iar hotărârea şi decizia de concediere colectivă din data de 03.01.2007 au fost luate de doi asociaţi unici şi nu de consiliul de administraţie al firmei, ceea ce contravine disp.art.137 alin.1 din Legea nr.31/1990.

S-a mai arătat că preavizul a fost dat în baza deciziei unui singur asociat al societăţii pârâte, iar adresa din decizia atacată nu corespunde cu adresa firmei la care reclamanta a fost angajată, decizia respectivă neconţinând date precise de identificare, expres arătate.

La termenul din 15.10.2007 instanţa a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, iar prin cererea formulată pentru repunerea pe rol a cauzei reclamanta a invocat noi motive de nulitate a deciziei în urma intrării în posesia procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006 întocmit de I.T.M. B, susţinându-se că nu s-a respectat planul de măsuri întocmit de organul de control.

A susţinut reclamanta că pentru personalul care şi-a desfăşurat activitatea la punctele de lucru din B, încadrarea s-a făcut la punctele de lucru, astfel încât adresa acelui punct de lucru trebuia să se regăsească pe decizia de concediere.

A mai arătat reclamanta că potrivit anexei 2 a procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006 societatea pârâtă are un număr de 352 salariaţi astfel încât având în vedere numărul deciziei de concediere, de 3510 rezultă că ori numărul de ordine este fals, ori firma îşi schimbă salariaţii în fiecare an neurmărindu-se reorganizarea firmei, ori firma are mai multe puncte de lucru, ceea ce contravine celor reţinute în anexa 2 a procesului-verbal de control.

De asemenea, s-a arătat că în decizia atacată trebuia să se precizeze numărul contractului individual de muncă care încetează şi postul restructurat (desfiinţat).

Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acţiunea formulată.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr.1080/26.11.2007 T r i b u n a l u l B u z ă u a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă că reclamanta a fost salariata societăţii pârâte până la data de 15.03.2007 când i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, conform deciziei nr.3510/20.03.2007, iar la baza emiterii acestei decizii a stat proiectul de concediere colectivă din data de 26.01.2007, decizia extraordinară a asociatului unic al firmei din 03.01.2007 şi preavizul nr.120/13.02.2007 comunicat reclamantei.

S-a mai reţinut că angajatorul a îndeplinit cerinţele prevăzute de art.68-70 din Codul muncii, iar preavizul a fost emis de societate cu respectarea dispoziţiilor art.73 din acelaşi cod.

Referitor la procesul-verbal de control întocmit de I.T.M. B invocat de reclamantă, s-a arătat că acesta a fost emis anterior deciziei contestate, reţinându-se în cuprinsul procesului-verbal că societatea are mai multe puncte de lucru, însă faptul că în decizia atacată nu s-a indicat punctul de lucru la care a funcţionat reclamanta nu conduce la nulitatea deciziei.

De asemenea, s-a arătat că nu trebuie să existe identitate între numărul de ordine al deciziei şi numărul salariaţilor, numerele deciziilor emise de societate fiind variate, pronunţate pe diverse teme, aceste decizii nefiind numerotate pe categorii.

Împotriva sentinţei primei instanţe reclamanta a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea, prin decizia nr.89/30.01.2008 a respins recursul ca nefundat, reţinând următoarele aspecte:

Prin decizia nr.34510/20.03.2007 emisă de societatea pârâtă recurentei-reclamante i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, modificat şi completat, fiind vorba de o concediere colectivă.

În conformitate cu prevederile art.137 alin 1 din Legea nr.31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, iar când sunt mai mulţi administratori ei constituie un consiliu de administraţie, art.197 alin.1 din acelaşi act normativ statuând pentru societăţile cu răspundere limitată, că acestea sunt administrate de unul sau mai mulţi administratori, numiţi prin act constitutiv.

Decizia de concediere nr.3510/20.03.2007 emisă de societatea intimată, care este o societate cu răspundere limitată având un administrator, a fost luată în baza deciziei extraordinare a asociatului unic al S.C. E. E. SRL din data de 03.01.2007, care a decis concedierea colectivă a 57 de salariaţi din cadrul punctului de lucru situat în B,(...), sector I, în urma reorganizării societăţii prin înfiinţarea unui punct de lucru nou într-o localitate din judeţul C, situaţie în care nu pot fi incidente dispoziţiile art.137 alin.1 din Legea nr.31/1990, cu modificările şi completările ulterioare invocate în recurs.

Procesul-verbal de control întocmit de I.T.M. B, invocat de recurentă, a fost emis la 29.03.2006, cu mult înainte de data emiterii deciziei de concediere nr.3510/20.03.2007, contestat în prezenta cauză, iar faptul că prin procesul-verbal respectiv s-a constatat că nerespectarea de către angajator a unor dispoziţii ale C o d u l u i M u n c i i dispunându-se şi o serie de măsuri obligatorii în sarcina

societăţii intimate nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurentă, câtă vreme nu există cauze care să conducă la anularea deciziei de concediere.

Împrejurarea că în cuprinsul deciziei de concediere nu s-a indicat punctul de lucru la care a lucrat recurenta nu poate justifica însă admiterea acţiunii, acest aspect nefiind în măsură să conducă la nulitatea deciziei de concediere în raport de dispoziţiile art.74 din Codul muncii, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.

O. privind conţinutul ştampilei societăţii intimate, invocată de recurentă prin motivele de recurs s-a reţinut că nu poate constitui un motiv de anulare a deciziei de concediere, această ştampilă fiind utilizată, de altfel, de societatea intimată inclusiv cu prilejul controlului finalizat prin procesul-verbal nr.29066/29.03.2006 întocmit de I.T.M. B.

A mai reţinut instanţa de recurs că la tribunal reclamanta a solicitat anularea deciziei de concediere invocând mai multe motive prevăzute în cuprinsul acţiunii şi în precizările aduse acesteia, care au fost analizate de prima instanţă, concluzionându-se în mod justificat, în raport de dispoziţiile C o d u l u i M u n c i i, a căror corectă aplicare s-a făcut în cauză, că acestea sunt neîntemeiate, cu consecinţa respingerii acţiunii, iar în recurs nu pot fi invocate motive noi care nu au fost susţinute la prima instanţă.

De asemenea, curtea a mai reţinut că în raport de dispoziţiile art.303 alin.1 Cod procedură civilă, ce statuează că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sancţiunea nerespectării acestui termen fiind nulitatea recursului, potrivit art.306 alin.1 Cod procedură civilă, nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar decât acele motive de recurs invocate de recurentă formulate prin cererea de recurs înaintată instanţei de fond prin poştă, la 19.12.2007 sau eventuale motive de ordine publică care să fi fost invocate ulterior de recurentă, situaţie care nu se regăseşte însă în cauză.

Împotriva deciziei nr.89/30.01.2008 a Curţii de A P E L P L O I E Ş T I, reclamanta F. E. a formulat contestaţie în anulare, invocând, ca temei de drept, disp. art.318 C.pr.civ.

În motivarea contestaţiei în anulare se susţine că instanţa de recurs nu a avut în vedere faptul că decizia de concediere a fost emisă de o societate la care contestatoarea nu era, de fapt angajată.

Alte motive al contestaţiei în anulare se referă la faptul că, în decizia atacată nu sunt specificate datele de identificare, locul de muncă al salariatului concediat, nu s-a avut în vedere că s-a dispus o concediere colectivă, după care s-au efectuat noi angajări, situaţie în care contestatoarea a suferit prejudicii materiale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, decizia atacată şi motivele contestaţiei în anulare, curtea va constata că aceasta din urmă este nefondată.

Potrivit art. 318 Cod pr.civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Legiuitorul a avut în vedere greşelile de ordin procedural, în această categorie intrând greşelile comise prin confundarea unor acte esenţiale ale dosarului cauzei.

Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale.

În speţă, aşa cum rezultă evident din formularea motivelor invocate, contestatoarea a criticat pe fond soluţia instanţei de recurs şi a cerut ca pe această cale să se modifice respectiva decizie.

Critica este, deci, în legătură cu interpretarea probelor administrate, a dispoziţiilor legale incidente şi a situaţiei de fapt a cauzei, astfel cum au fost reţinute prin decizia a cărei anulare se solicită, aşa încât nu reprezintă greşeli materiale în sensul art. 318 teza I – a Cod pr.civilă.

Potrivit disp.art.318 teza II C.pr.civ., pentru admisibilitatea unei contestaţii în anulare întemeiate pe această dispoziţie legală este necesar ca instanţa de recurs, în cazul în care a respins recursul, să nu fi analizat unul din motivele de recurs invocate.

Ori, în cauza de faţă, hotărârea a cărei anulare se cere a fost dată cu analizarea tuturor motivelor invocate de contestatoarea recurentă şi s-a răspuns tuturor susţinerilor acesteira, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Aşa fiind, Curtea constatând că este nefondată contestaţia în anulare, nesubzistând motivele prevăzute de lege în mod limitativ şi văzând disp. art. 317 - 320 C.pr.civ. o va respinge ca atare.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F. E., domiciliată în comuna Merei, sat O., jud.B, împotriva deciziei civile nr.89 din 30.01.2008 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. SRL, cu sediul în C, str.B, bloc.E.8, .1, .17, jud.O.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N. (...)

GREFIER,

B. Ţ.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored.D./AŢ

2 ex./3.04.2008

d.f(...) T r i b u n a l u l B u z ă u