Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.26/R

Şedinţa publică din 13 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de reclamanţii B. G., E. O., E. H., E. H., E. B., H. B., J. E., E. M., N. D., N. E., N. J., O. D., E. E., E. E., S. O., S. G., S. D., T. B., T. E., Ş. T., E. F., E. T. ). E. F., şi intervenientul E. D., toţi cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură B. H. cu sediul în F, str. (...). (...). M. nr.15, . 15, .9, jud. V, împotriva sentinţei civile nr.740/11.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. E. S.A. B, cu sediul în B, D. E. nr. 239, sector 1, cauza având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru intimata – pârâtă S.C. E. S.A. B avocat E. D. în baza împuternicirii avocaţiale, lipsă fiind recurenţii-reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar notificare de schimbare a denumirii societăţii din ,,E. S.A.’’ în ,,P. E. S.A.’’ şi un set de înscrisuri în două exemplare, solicitând totodată să se ia act că renunţă la excepţia de necompetenţă teritorială.

Curtea ia act că se renunţă la excepţia de necompetenţă teritorială invocată de intimata-pârâtă prin reprezentant.

Întrebat fiind reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi excepţii de invocat instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei-pârâte.

Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamanţi, arătând că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt. Nu solicită cheltuieli de judecată, urmând ca acestea să fie cerute pe cale separată.

CURTEA

Asupra recursului privind conflictul de muncă de faţă;

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l V r a n c e a sub nr(...), reclamanţii B. G., E. O., E. H., E. H., E. B., H. B., J. E., E. M., N. D., N. E., N. J., O. D., E. E., E. E., S. O., S. G., S. D., T. B., T. E., Ş. T., E. F. şi E. T., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură B. H., cu sediul în F, str. (...).(...).M., .15, .9, Jud. V, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC E. S.A., cu sediul în B, D. E. nr. 239, sector 1, pentru drepturi salariale.

Au arătat în motivarea acţiunii că au fost salariaţi ai S.C. E. S.A. B, punctul de lucru E. V, având o vechime în muncă de peste 15 ani.

In anul 2007 au fost disponibilizaţi şi li s-a aplicat un Plan Social anexă la Contractul Colectiv de Muncă, plan aprobat de Consiliul de Administraţie al E. S.A. în anul 2005.

Conform pct.4 din Planul Social, angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, în funcţie de vechimea în muncă de 8 salarii medii brute pe societate pentru o vechime de peste 15 ani.

Sumele calculate prin deciziile de încetare a contractului individual de muncă nu sunt corecte pentru că în anul 2006 salariul mediu brut pe societate a fost de 1850 lei, iar reclamanţii nu au beneficiat de plăţi compensatorii calculate cu respectarea clauzelor contractuale.

In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanţii, ca parata ar avea de achitat o diferenţa de suma la plăţile compensatorii efectuate.

A precizat ca plăţile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut , aşa cum prevede Planul social anexa la CCM.

Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condiţiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.

În cauză a formulat cerere de intervenţie în nume propriu intervenientul E. D., care solicită aceleaşi drepturi băneşti ca şi reclamanţii.

Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 parata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata, arătând, in esenţa, ca sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute in contratul colectiv de munca.

Aceasta împrejurare rezulta din Amendamentul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voinţa comuna a parţilor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere.

A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voinţa parţilor si aceasta voinţa nu poate fi modificata pe cale judiciara.

O dovada in plus pentru cele susţinute este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului socia exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Prin Sentinţa Civilă nr. 740/2008 T r i b u n a l u l V r a n c e a a respins acţiunea ca neîntemeiată.

A reţinut în motivare că reclamanţii au fost salariaţi ai paratei, iar prin deciziile aflate la dosar aceştia au disponibilizaţi, cu acordarea unei indemnizaţii de concediere stabilite in baza art. 50 din contractul colectiv de munca , completate cu prevederile Planului social, ţinând cont de vechimea in cadrul E. a salariatului.

Reclamanţii au susţinut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, in funcţie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.

In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete

Din Amendamentul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voinţa comuna a parţilor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere rezulta ca voinţa comuna a parţilor contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condiţiile legii, ori de cate ori părţile convin acest lucru.

Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, aşa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din acelaşi act normativ.

Modificările aduse la contractul colectiv de munca au fost înregistrate in condiţiile legii.

Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiaşi articol aceste convenţii se pot revoca doar cu consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Este evident ca părţile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de munca cuprinse in art. 50 cu privire la indemnizaţiile de concediere, astfel ca acţiunea formulata apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsa ca atare.

Pentru aceleaşi motive şi cererea de intervenţie a fost considerată neîntemeiată.

O dovada in plus este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, din avizele depuse de către parata, precum şi din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezultă că acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârata.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii, solicitând modificarea ei şi admiterea acţiunii.

În motivare au arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este criticabilă sub aceste aspecte:

1. Stabilirea unei situaţii de fapt eronate. Consideră că în mod greşit a interpretat instanţa că Planul social este o variantă opţională la art. 50 din contractul colectiv de muncă, având în vedere un aşa-zis „amendament”, care nu a fost înregistrat la ITM şi nu a fost notificat celor în drept. În realitate planul social trebuia să completeze drepturile salariaţilor prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă.

2. Caracterul formal al înscrisului numit „amendament”, care are data de 13.09.2006, dar nu au fost înregistrate la ITM.

3. Încălcarea dispoziţiile art. 30, 31 din Legea nr. 130/1996, în sensul că orice modificare a contractului colectiv de muncă trebuie înregistrată, iar modificările devin aplicabile doar de la data înregistrării, neputându-se face aplicarea art. 969 Cod civil, ci doar a legii speciale. Pârâta nu a făcut dovada modificării contractului colectiv de muncă prin amendamentul din septembrie 2006.

Intimata a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i V r a n c e a şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.298 al. 2 ultima liniuţă din Legea 53/2003.

Prin Decizia nr. 1438/05.11.2009 Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.

La termenul din 13.01.2010 intimata a renunţat la excepţia necompetenţei teritoriale invocate.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu disp. art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

In mod corect a interpretat instanţa de fond că reclamanţilor nu li se cuvin în completarea drepturilor obţinute prin aplicarea prevederilor Planului Social şi drepturile prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă, respectiv o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Interpretând dispoziţiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanţa constată că sumele invocate se referă strict la situaţia concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu G. E., plecând de la formula utilizată în situaţia precedentă, care stabileşte indemnizaţia minimă ce va fi acordată de societate.

În consecinţă, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabileşte doar nişte valori minime de la care se începe negocierea. În speţă, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani şi câte 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reţinute toate contribuţiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanţi.

Referitor la „Amendamentul” din 13.09. 2006, instanţa constată că acesta nu modifică contractul colectiv de muncă, ci doar interpretează dispoziţiile acestuia, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, aşa cum invocă recurenţii.

Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamanţilor sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, iar reclamanţii nu au contestat aceste decizii în termenul legal.

În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B. G., E. O., E. H., E. H., E. B., H. B., J. E., E. M., N. D., N. E., N. J., O. D., E. E., E. E., S. O., S. G., S. D., T. B., T. E., Ş. T., E. F., E. T. ). E. F., şi intervenientul E. D., toţi cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură B. H. cu sediul în F, str. (...). (...). M. nr.15, . 15, .9, jud. V, împotriva sentinţei civile nr.740/11.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...).

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 13 Ianuarie 2010.

S. dec.jud.M.(...)/28.01.2010

Tehnored.S.C./4 ex./ 01 Februarie 2010

Fond:S.S.-V.N.

Asistenţi jud.S.C.T.-A.E.T.

Com. 2 ex.părţi/