Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 5481/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 7016R

Şedinţa publică de la 30 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) A (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) D. (...)

GREFIER – J. S. N.

Pe rol, soluţionarea recursului formulat de recurenta S.C. V. U. G S.A. împotriva sentinţei civile nr.234 LM din data de 10.07.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l G i u r g i u, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul H. N., având ca obiect - drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată şi o reţine în pronunţare.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr. 234LM/10.07.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l G i u r g i u - Secţia Civilă a admis cererea formulată de reclamantul H. N., în contradictoriu cu pârâta SC "V. U." SA G; a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume de bani: 410 lei reprezentând CASS; 437 lei reprezentând CAS; 837 lei reprezentând impozit pe venit; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

S-a reţinut ca, urmare a aprobării Programului de restructurare al SC V. U. G SA, prin hotărârea Consiliului Judeţean G, reclamantul a fost propus pentru concediere colectivă.

Conform art. 193 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, aceasta a beneficiat de un ajutor de concediere acordat din fondul de salarii, calculat în funcţie de vechimea în muncă şi de salariul brut negociat.

Din suma brută cuvenită fiecărui reclamant s-a reţinut impozitul aferent, contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS) şi contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de sănătate (CASS).

Reclamantul solicită restituirea tuturor acestor reţineri motivat de faptul că sumele acordate la momentul disponibilizării sunt exceptate de la impozitare şi de la plata contribuţiilor CAS şi CASS.

T r i b u n a l u l G i u r g i u constată cererea reclamantului întemeiată, în ceea ce priveşte nelegala reţinere a contribuţiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi impozitul aferent sumei acordate ca ajutor de concediere conform CCM.

Potrivit art.51 alin. 2 lit.a din Legea nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, modificată şi completată, contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit.

Reclamantul a beneficiat de un ajutor de concediere ce nu poate fi interpretat ca fiind salariu sau asimilat salariului, doar calculul acestui ajutor s-a raportat la salariul brut negociat. Mai mult, reclamantul a beneficiat de indemnizaţie de şomaj iar, potrivit art. 51 alin.2 lit. d, contribuţia lunară a persoanei asigurate se aplică şi asupra indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin.

Prin urmare, calculul şi reţinerea din ajutorul de concediere a sumelor datorate bugetului asigurărilor sociale de sănătate s-a făcut cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 150/2002.

Potrivit art. 5 alin.1 pct. III din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată, sunt asigurate obligatoriu persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.

Conform art. 21 alin. 5 din aceeaşi lege, contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă iar potrivit al.6, contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

In cuprinsul Legii nr. 19/2000 nu există nici o dispoziţie privind plata contribuţiei de asigurări sociale din ajutorul de concediere, astfel că pârâta,în mod greşit a reţinut această contribuţie din ajutoarele de concediere acordate reclamantului şi a virat-o bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cât despre teza potrivit căreia impozitul pe venit trebuia reţinut în baza art. 68 lit. 1 din HG nr. 44/2004, nici aceasta nu poate fi reţinută deoarece interpretarea art. 4 din OUG nr. 8/2003 (act normativ cu forţă juridică superioară unei hotărâri de guvern) în coroborare cu art. 55 alin. 4 lit. j şi art. 42 lit. a din Codul fiscal, precum şi cu dispoziţiile art. 48 alin. 4 din Legea nr. 76/2002, conduce la concluzia că plăţile compensatorii acordate în baza contractelor colective de muncă nu se impozitează, întrucât beneficiază de acelaşi regim de impozitare ca şi ajutorul de şomaj, ajutor care nu este supus impozitului pe venit.

De altfel, neimpozitarea ajutorului de concediere acordat reclamantului constituie o măsură ce decurge şi din caracterul de despăgubire al acestei forme de compensare bănească.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă SC V. U. G SA, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

La desfacerea contractului individual de muncă, unitatea a acordat pentru fiecare salariat disponibilizat, conform dispoziţiilor art. 193 din Contractul colectiv de muncă pe unitate, un ajutor de concediere din fondul de salarii în raport cu vechimea de muncă a fiecăruia, fiind asimilat salariului, constituind venit realizat pentru luna iunie 2005.

Astfel că, pentru salariaţii disponibilizaţi, unitatea a aplicat dispoziţiile, Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, HG nr. 44/2004 privind Normele de Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, Legea nr. 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, OUG nr. 150/31.10.2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, Contractul colectiv de muncă şi C o d u l u i m u n c i i.

Instanţa de fond a reţinut greşit faptul că ajutorul de concediere acordat suplimentar la în baza dispoziţiilor art. 193 din Contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretat ca fiind salariu sau asimilat acestuia, ci doar că acesta s-a raportat la salariu brut negociat.

Unitatea a suportat acest ajutor de concediere din fondul de salarii şi nu din fonduri speciale pentru care fără excepţie nu se poate alica alt regim, ţinând cont că reţinerile CAS şi CASS au fost reţinute ca urmare a venitului obţinut de salariaţii disponibilizaţi în luna iunie 2005.

E. făcute la CAS şi CASS către buget pentru fiecare salariatul disponibilizat constituie un aport al acestora la bugetul de stat, acumulând un punctaj pozitiv mai mare în sistemul de pensii, iar prin solicitarea restituirii acestor viramente reclamantul-intimat renunţa la punctajul obţinut pentru individualizarea indemnizaţiei de acordare a pensiei.

Prin obligarea societarii noastre la restituirea acestor viramente automat trebuie retras punctajul obţinut ca urmare a viramentelor efectuate la bugetul de stat pentru reclamantul H. N. pentru care instanţa de fond trebuia sa se pronunţe asupra reducerii punctajului obţinut la individualizarea pensiei de stat proporţional cu suma solicitata spre a fi restituita.

Se arata ca instanţa de fond a apreciat greşit temeinicia cererii reclamantului, fără a ţine cont că acesta nu au fost prejudiciat, beneficiind de un punctaj mai mare la contribuţia de pensie pentru luna iunie 2005, iar prin obligarea societăţii noastre la restituirea CAS si CASS punctajul obţinut trebuie sa se reducă, fapt asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat, lăsând sa se inteleaga ca punctajul ramane nemodificat, prejudiciind societatea prin îngrădirea dreptului de a solicita o regularizare cu bugetul de stat ca urmare viramentelor efectuate in plus, având ca temei insasi sentinţa civila respectiva.

Aceasta sentinţa civila nu este temeinica, atât timp cat se pronunţa numai asupra restituirii viramentelor efectuate la bugetul de stat fara a tine cont de repercusiunea acesteia asupra societăţii de a-si exercita dreptul de a solicita bugetului de stat restituirea sau de a se regulariza cu acesta pentru viramentele achitate in plus la bugetul de stat.

Prin obligarea unităţii la restituirea CAS şi a CASS si a impozitului pe venit, se subînţelege ca reclamantul renunţă la un drept acordat (asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat) ca urmare a viramentelor efectuate pentru acesta constituind CAS şi CASS, E.-i dreptul la punctaj mai mare de care se va tine cont la individualizarea pensiei de stat.

Conform art. 51 din OUG nr. 150/21.10.2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate se precizează că: veniturile din salarii sau asimilate salariilor se supun impozitului pe venit.

Instanţa de fond nu a luat in calcul ca prin obligarea societăţii la restituirea CASS, CAS si a impozitului pe profit, intimatul va beneficia de un dublu beneficiu, respectiv restituirea CASS, CAS si a impozitului pe profit cat si menţinerea viramentelor deja plătite de unitate la bugetul de stat.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct.8 din C o d u l d e procedură civilă, Legea nr. 571/2003, HG nr. 44/2004, Legea nr. 19/2000 şi OUG nr. 150/2002.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine ca recursul formulat de recurenta-parata SC V. U. G SA este fondat, pentru următoarele argumente:

In ce priveste restituirea contribuţiei de sănătate si şomaj, potrivit dispoziţiilor art.55 alin.4 lit.j din Legea nr.571/2003 şi al pct.68 lit. l din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, acestea se includ în categoria veniturilor impozabile şi compensaţiile băneşti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, fiind aplicabile şi dispoziţiile art.55 alin.2 din Codul Fiscal.

Conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.571/2003 şi art. 68 lit. l din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, sunt incluse în categoria veniturilor impozabile şi veniturile reprezentante de compensaţii băneşti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective.

Dispoziţiile art. 55 alin. 4 lit. j din Codul fiscal, potrivit cărora sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de munca au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit, nu sunt aplicabile in cauza, intrucat baza de calcul in situaţia dedusa judecaţii o constituie salariul brut, deci venitul din care nu s-au dedus contribuţiile obligatorii legale, iar nu venitul net.

Totodata, art. 257 alin.2 lit.a din Legea nr.95/2006 prevede obligativitatea achitării contribuţiei de asigurare de sănătate asupra veniturilor din salariu sau asimilat salariilor, în acest sens fiind şi dispoziţiile Legii nr.76/2002.

Dar, contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, la nivelul contribuţiei individuale de asigurări sociale, potrivit art.21 alin.6 din Legea nr. 19/2000. Rezultă de aici că suma cu titlu de plată compensatorie nu constituie bază de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale şi nu se reţine de la salariat, fiind suportată pentru salariat din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Ca atare, in baza art. 312 din C o d u l d e procedura civila, va admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC V. U. G SA si va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că:

Va înlătura obligaţia pârâtei de a restitui reclamantului sumele reţinute cu titlul de impozit pe venit şi CASS.

Va menţine restul dispoziţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC V. U. G SA cu sediul în G,(...), judeţul G împotriva sentinţei civile nr.234LM/10.07.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G i u r g i u-Secţia Civilă în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. N. cu domiciliul ales la T. „E. & T.” din G, str. (...) (...), .79, .B, .25, judeţul G.

Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că:

Înlătură obligaţia pârâtei de a restitui reclamantului sumele reţinute cu titlul de impozit pe venit şi CASS.

Menţine restul dispoziţiilor.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 O. 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. A D. G. E. B. D. E.

GREFIER

J. S. N.

Red.: E.

Dact.: Z.G.

2 ex.

15.12.2009

Jud.fond: M.N.

M.E.