Cabinet avocat Dreptul muncii

Format vechi nr.3172/2009

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.5574/R

Şedinţa publică de la 14 octombrie 2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) H.

GREFIER - E. N.

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul M. E. împotriva sentinţei civile nr.347 din data de 16.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.36187/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Grupul Şcolar „E. Ş.”, având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă recurentul M. E., prin avocat H. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.(...) din 02.04.2009 depusă la dosar-fila 19 şi intimatul Grupul Şcolar „E. Ş.”, prin avocat E. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.(...) din 18.06.2009 depusă la dosar-fila 17.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Părţile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părţilor cuvântul în susţinerea şi combaterea cererii de recurs.

Recurentul M. E., prin avocat H. E., având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, solicitând a se observa că recurentul de faţă, a avut calitatea de angajat în cadrul grupului şcolar până la momentul când unitatea angajatoare a dispus concedierea sa pentru motivul că nu a înţeles să îşi depună dosarul de pensionare.

Împotriva deciziei de concediere, partea pe care o reprezintă a formulat contestaţie, asupra căreia instanţa judecătorească s-a pronunţat în sensul anulării deciziei şi reintegrării salariatului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei. În această situaţie, unitatea angajatoare a înţeles să emite o altă deciziei de concediere, fără ca recurentul să fie fost reintegrat şi fără ca această reintegrare să fie consemnată în carnetul de muncă. Or, faţă de această împrejurare, recurentul nu se poate pensiona, dat fiind faptul că, până la data depunerii dosarului de pensionare, există o perioadă de timp în care recurentul nu ar fi lucrat.

Aşa fiind, solicită a se observa că decizia de concediere emisă de către intimat este nelegală, întrucât recurentul nu putea fi concediat înainte de a fi reintegrat.

Totodată, recurentul, prin avocat, solicită a se cenzura susţinerea intimatului în sensul că recurentul nu a făcut nici un demers pentru a fi reintegrat.

În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea sentinţei civile recurate în sensul constatării nulităţii absolute a deciziei de concediere emisă de intimat.

Cu cheltuieli de judecată.

Intimatul Grupul Şcolar „E. Ş.”, prin avocat E. E., având cuvântul, arată că încă din anul 2003 au început discuţiile între conducerea grupului şcolar şi recurent, întrucât acesta împlinise vârsta de pensionare şi nu dorea să îşi formuleze cererea de înscriere la pensie, iar ulterior acestei date, recurentul s-a transferat ca lector la catedra de limbi romanice din cadrul Universităţii T. - N..

De asemenea, intimatul, prin avocat, solicită a se observa că instituţia pe care o reprezintă, prin măsura luată, a avut în vedere prevederile art.128 din Legea nr.128/1997, prin care se interzice cadrelor didactice să îşi mai desfăşoare activitatea peste împlinirea vârstei de pensionare.

Mai mult decât atât, recurentul în cauză, în cursul luni februarie a formulat cerere de prelungire a perioadei de desfăşurare a activităţii, însă, Consiliul de Administraţie, văzând că recurentul a mai beneficiat de o astfel de cerere, a dispus respingerea acesteia, şi astfel, în baza măsurii luate de către Consiliul de Administraţie, Inspectoratul Şcolar a dispus ca din luna septembrie recurentul să fie pensionat.

Cât priveşte hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea recurentului pe postul deţinut anterior, intimatul, prin avocat, solicită a se observa că, la momentul reintegrării, unitatea şcolară s-a lovit de un impediment, în sensul că raporturile de muncă între părţi erau în fiinţă, şi, astfel, angajatorul a trebuit să clarifice situaţia postului deţinut de către recurent, care era vacant încă din anul 2003, astfel încât s-a luat măsura concedierii salariatului care îndeplinea condiţiile de pensionare.

Aşa fiind, intimatul, prin avocat, apreciază că atâta vreme cât recurentul şi-a reluat activitate în cadrul unităţii de învăţământ, consideră că recurentul în cauză nu şi-a întrerupt niciodată activitatea, încasându-şi toate drepturile cuvenite pentru munca prestată. Cum acesta nu a dorit să se pensioneze, angajatorul a dispus emiterea deciziei atacate.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind temeinică şi legală.

Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar note scrise.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.347 din data de 16.01.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins contestaţia formulată de contestatorul M. E., în contradictoriu cu intimatul Grupul Şcolar „E. Ş.”, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamantul îndeplinea condiţiile de pensionare încă din anul 2003, însă, în anul 2004 şi în anul 2005, i s-a aprobat în două rânduri continuarea activităţii.

Prin decizia nr. R/23920 din 21.12.2006, s-a respins cererea de pensionare a reclamantului, cu motivarea că nu fusese făcută de salariat , ci de angajator.

A mai reţinut prima instanţă că reclamantul s-a apărat în acţiune, arătând că a fost privat de posibilitatea de a solicita pensionarea în condiţiile legii, fără a preciza în concret în ce constau piedicile pe care le-a avut de întâmpinat, în condiţiile în care Decizia nr. 131/20.02.2006 a V. I – prin care se dispune eliberarea din învăţământul preuniversitar a reclamantului în vederea trecerii la pensie - a fost emisă ca urmare a respingerii cererii sale de a continua activitatea peste limita de vârstă, prin Hotărârea CA a Inspectoratului Şcolar Judeţean I din 13.02.2006 şi faţă de care instanţa s-a pronunţat irevocabil, stabilind că este temeinică şi legală.

Tribunalul a respins apărarea reclamantului în sensul că Decizia nr. 404/1.09.2008 ar fi nulă, întrucât nu a fost precedată de o decizie de reintegrare ca urmare a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 236/14.06.2007, fără a preciza că o astfel de decizie nu era necesară câtă vreme, deşi Decizia nr. 52/29.01.2007 emisă în baza dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Codul muncii fusese anulată de către instanţă, rămânea Decizia nr. 131/20.02.2006, menţinută de către instanţa de judecată, prin care se dispunea practic suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului până la data emiterii deciziei de pensionare.

Concluzia instanţei de fond a fost în sensul că, la data de 1.09.2008, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 61 lit. e) din Codul muncii, respectiv cea privind îndeplinirea condiţiilor de vârstă şi stagiu pentru pensionare şi cea privind refuzul reclamantului de a cere pensionarea. În plus, era îndeplinită şi cea de a treia cerinţă specială, prevăzută de art. 127 din Legea nr. 128/1997, ce prevedea că personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii anului şcolar sau universitar, condiţie pentru neîndeplinirea căreia instanţa, prin sentinţa civilă nr. 236/14.06.2007, anulase precedenta decizie de concediere cu nr. 52/29.01.2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatorul M. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat, în esenţă, următoarele:

În mod netemeinic prima instanţă nu a anulat decizia de concediere nr. 404/1.09.2008, faţă de lipsa unei decizii de reintegrare în muncă şi lipsa dovezii reintegrării concrete şi nu a avut în vedere faptul că recurentul nu avea calitatea de salariat al Grupului Şcolar „E. Ş.” la data emiterii deciziei contestate, întrucât, prin decizia nr. 52/29.01.2007, intimatul a dispus concedierea sa.

Decizia nr. 52/29.01.2007 a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 236/14.06.2007 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, definitivă şi irevocabilă, prin aceeaşi hotărâre dispunându-se reintegrarea salariatului în funcţia deţinută anterior concedierii.

Grupul Şcolar „E. Ş.”, a mai susţinut recurentul, a refuzat să pună în executare dispoziţiile sentinţei mai sus menţionate, deşi s-a solicitat aceasta prin intermediul executorului judecătoresc, ceea ce a determinat formularea unei plângeri penale pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti.

A mai arătat recurentul că, în ce priveşte decizia nr. 131/2006, la care face referire prima instanţă, trebuie reţinut că aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi, chiar dacă a fost menţinută irevocabil, nu a avut efectul încetării raportului de muncă dintre părţi, fiind prevăzut în chiar cuprinsul deciziei că „ desfacerea contractului de muncă se va face la data emiterii deciziei de pensionare.”

În plus, recurentul s-a aflat în imposibilitate de a semna cererea de pensionare, întrucât dosarul său de pensionare a fost transmis casei de pensii după plecarea sa din ţară în Republica N., astfel încât nu a avut cunoştinţă de existenţa cererii de pensionare şi a fost privat de posibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la aceasta.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă la dosar plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria C cu nr. 6247/P/2007 din 14.09.2007.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 304/1 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin decizia contestată, intimatul a dispus, începând cu data de 1.09.2008, încetarea contractului de muncă al reclamantului în baza dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Codul muncii.

Prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, reţinând că recurentul a ocupat postul titular la catedra de limba română din cadrul Grupului Şcolar E. Ş. – D., până în anul 2003, când a fost promovat în funcţia de inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean I, cu rezervarea catedrei de limba şi literatura română. Din această din urmă funcţie, recurentul a fost eliberat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5233/12.10.2005, cu consecinţa revenirii la catedra rezervată, unde, deşi îndeplinea condiţiile de vârstă şi stagiu pentru pensionare, i s-a aprobat continuarea activităţii didactice în anii 2004 şi 2005, nu însă şi în anul 2006, când cererea salariatului formulată în acest sens a fost respinsă.

Prin urmare, conform Deciziei nr. 131/20.02.2006 a Inspectoratului Şcolar al Judeţului I (fila 24 din dosarul instanţei de fond) – menţinută prin sentinţa civilă nr. 1511/05.03.2007 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, irevocabilă – începând cu data de 1 septembrie 2006, recurentul a fost eliberat din învăţământul preuniversitar în vederea trecerii la pensie pentru munca depusă la împlinirea vârstei standard de pensionare, contractul individual de muncă urmând să fie desfăcut la data emiterii deciziei de pensionare.

Cum cererea de înscriere la pensie a fost respinsă prin decizia nr. R/23920 din 21.12.2006 (filele 33-34 din dosarul instanţei de fond), cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile Legii nr. 19/2000, modificată şi completată, în sensul nesemnării cererii tip de solicitant, în mod just instanţa de fond a reţinut că, la data emiterii deciziei de concediere contestate cu nr. 404/1.09.2008 (fila 5 a dosarului instanţei de fond), raporturile de muncă dintre părţi nu încetaseră, în condiţiile în care decizia de concediere nr. 52/20.01.2007, emisă în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. c) din Codul muncii (fila 32 din dosarul instanţei de fond), a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 236/14.06.2007, irevocabilă (filele 8-11 din dosarul instanţei de fond), cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Prin urmare, sunt lipsite de suport criticile recurentului în sensul că, în momentul emiterii deciziei de concediere contestate, nu mai avea calitatea de salariat al unităţii de învăţământ intimate.

Nu poate fi primită nici susţinerea recurentului în sensul că angajatorul a refuzat să pună în aplicare hotărârea judecătorească prin care se dispune reintegrarea sa, câtă vreme nu este necesară emiterea unei noi decizii a angajatorului prin care salariatul să fie repus în funcţia avută anterior concedierii. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea este obligatorie pentru angajator, care trebuie să se conformeze dispoziţiilor acesteia respectându-le întocmai.

Sub un alt aspect, se constată că, deşi prin decizia din 13.02.3006, Consiliul de Administraţie al Inspectoratului Şcolar I a respins cererea recurentului de a continua activitatea didactică peste limita de vârstă, iar aceasta şi-a găsit reflectarea în decizia nr. 131/20.02.2006, totuşi recurentului i-a fost aprobată prelungirea deplasării în Republica N. (unde a funcţionat ca lector la Universitatea din T.) prin Ordinul nr. 4645/6.07.2007, pentru perioada 30.09.2006-30.09.2006, ordin care a fost revocat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5944/22.12.2006.

Curtea reţine că salariatul avea cunoştinţă de refuzul angajatorului de a-i aproba continuarea activităţii şi, cu toate că îndeplinea condiţiile de pensionare, a rămas în pasivitate şi nu a formulat cerere pentru înscrierea la pensia pentru limita de vârstă, atitudine care nu poate fi imputată angajatorului.

Aşadar este lipsită de temei şi critica potrivit căreia recurentul a fost împiedicat să semneze cererea de pensionare, întrucât aceasta a fost transmisă casei de pensii într-o perioadă în care nu se afla în ţară, cât timp nu a existat nici un impediment ca salariatul să formuleze el însuşi o astfel de cerere, ceea ce, însă, nu a făcut.

În conformitate cu dispoziţiile art. 61 lit. e), angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, între alte situaţii, atunci când salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.

Aşadar, angajatorul poate avea iniţiativa încetării raporturilor de muncă, dacă salariatul îndeplineşte condiţiile pentru pensia pentru limită de vârstă şi nu formulează cerere de pensionare.

În mod corect, Tribunalul a stabilit că sunt îndeplinite în cauză nu numai condiţiile prevăzute de textul legal evocat, ci şi cerinţa impusă de art. 127 din Legea nr. 128/1997, în sensul că personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii anului şcolar.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o corectă analiză a materialului probator administrat în cauză şi a dat o justă interpretare şi aplicare dispoziţiilor legale incidente, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală ce urmează a fi menţinută.

Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 312 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul M. E. împotriva sentinţei civile nr.347 din data de 16.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.36187/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Grupul Şcolar „E. Ş.”.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 14 octombrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) H.

GREFIER

E. N.

Red.: U.L./tehnored U.L.

4ex./12.11.2009

Jud. fond.: P. Dalina; B. E. Ţ.