Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A COD OPERATOR 2928

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 269

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta E. D. şi pârâta SC „S.” SA T împotriva sentinţei civile nr. 3403/PI/23.10.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...).

La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat J. E., lipsă fiind reclamanta recurentă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocaţială şi concluzii scrise, apoi se acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în cererea de recurs, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la T r i b u n a l u l T i m i ş, şi respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

În deliberare asupra recursului, constată că prin sentinţa civilă nr. 3403/PI/23.10.2008 dată de T r i b u n a l u l T i m i ş s-a hotărât:

„Admite contestaţia formulată de contestatoarea E. D., domiciliată în T, str. C. (...) numărul 2., . B, .29, jud. T, împotriva deciziei de concediere nr. (...)/TM din 02.06.2008, în contradictoriu cu intimata SC S. SA cu sediul în(...), Sector 1, B, cu sediul procedural ales, în T,(...), judeţul T.

Anulează Deciziei de concediere nr. (...)/TM din 02.06.2008 emisă de intimată.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei menţionate, în sensul reîncadrării contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii şi obligării intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.

Obligă intimata să plătească contestatoarei daune morale în cuantum de 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective.

Obligă intimata la plata sumei de 1.000 lei contestatoarei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Definitivă şi executorie de drept.”

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere considerentele care urmează:

„În data de 02.02.2008, intimata a emis sub nr. (...)/TM decizia de concediere a contestatoarei în temeiul art. 65 al. 1 Codul muncii, motivat de desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestatoare ca urmare a reorganizării activităţii Direcţiei Executive pentru B., cu menţiunile acordării preavizului de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei şi respectiv că în cadrul societăţii nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatei.

În emiterea deciziei anunţate, intimata a interpretat greşit dispoziţiile art. 83 al. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că acordarea preavizului de către unitate, de 30 de zile calendaristice trebuie să aibă loc înainte de emiterea deciziei de concediere, în cazul în care desfacerea contractului individual de muncă nu este întemeiat pe vina angajatului.

Intimata a procedat invers în sensul ca mai întâi a emis decizia de concediere şi ulterior a acordat şi termenul de preaviz, astfel încât, a aşezat-o pe contestatoare într-o poziţie paradoxală aceea de a acumula atât calitatea de salariat - fiind în perioada de preaviz, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente acestei calităţi, cât şi calitatea de persoană fără loc de muncă -, având emisă decizia de concediere, şi aceasta în acelaşi interval temporal.

Prin urmare, neacordarea preavizului, angajatei anterior momentului concedierii atrage nulitatea absolută a concedierii, în temeiul art. 76 Codul muncii, unitatea încălcând prevederile art. 73 Codul muncii, coroborat cu dispoziţiile art. 74 al. 1 lit. b Codul muncii.

Intimata nu s-a conformat nici cerinţei de exigenţă sub sancţiunea nulităţii absolute, aceea de a consemna în corpul deciziei, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, ignorând dispoziţiile art. 74 al. 1 lit. d Codul muncii.

Menţiunea făcută de intimată în cuprinsul deciziei la art. 4 în sensul că „ în cadrul societăţii nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului / salariatei", nu este conformă şi nici nu suplineşte cerinţa imperativă a textului de lege enunţat, întrucât intimata era îndatorată să însereze lista amintită în textul deciziei, fiind fără relevanţă dacă acestea sunt sau nu compatibile sau nu cu pregătirea salariatei, de vreme ce legiuitorul nu a înţeles să facă o asemenea distincţie, acesta referindu-se la toate locurile de muncă disponibile, iar nu numai la cele compatibile cu pregătirea profesională a persoanei concediate.

Cele deja consemnate permit a se conchide că decizia este lovită de nulitate absolută prev. de art. 76 Codul muncii, fiind emisă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, aşa cum s-a demonstrat, aceasta atrăgând la rândul ei incidenţa dispoziţiilor art. 78 din acelaşi act normativ, vizând consecinţele nulităţii absolute a deciziei.

Cum contestatoarea se află în situaţia de a fi suferit un prejudiciu moral din intimatei, urmare a deciziei de concediere, instanţa urmează a cuantifica acest u la nivelul sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective, 3 fiind speţei dispoziţiile art. 269 Codul muncii, în considerarea adeverinţei din 26 iunie 2008 din care rezultă că angajata contestatoare a suferit o tulburare expresivă cu elemente fobice, fiindu-i totodată afectată imaginea publică chiar şi mediul socio - profesional al colegilor de serviciu.

În temeiul art. 274 c.pr.civ., urmează a fi obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu fiind în culpă procesuală.”

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta şi pârâta.

În recursul său reclamanta critică sentinţa pentru a nu i se fi acordat daunele morale în cuantumul pe care l-a pretins, de 100.000 (unasutămii) lei, ci într-un cuantum nejustificat redus.

În recursul său, pârâta susţine că decizia de concediere a reclamantei întruneşte cerinţele legii, fiind eronată constatarea nulităţii ei prin sentinţa recurată;

cu privire la daunele morale, la plata cărora a fost obligată, pârâta arată că nu s-a pus în discuţia părţilor cuantumul acestora.

Analizând probele dosarului, instanţa de recurs apreciază că nu au fost încălcate de pârâtă dispoziţii legale la emiterea deciziei contestate, care să atragă nulitatea absolută a acesteia.

Astfel, în cauză, fiind vorba de o concediere pentru motive neimputabile reclamantei (art. 65 din Codul muncii), ca urmare a desfiinţării locului de muncă pe care îl ocupa, ceea ce se impunea să cerceteze prima instanţă era împrejurarea dacă a fost sau nu efectivă, reală şi serioasă, într-adevăr, desfiinţarea locului de muncă în discuţie. O astfel de cercetare instanţa nu a făcut, constatând că este nulă absolut decizia contestată, pentru neîndeplinirea condiţiilor de emitere a ei, potrivit cu dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. b şi d, art. 73 din Codul muncii.

Or, decizia contestată nu încalcă aceste dispoziţii, câtă vreme conţine în cuprinsul său durata preavizului, pe care l-a respectat, cât şi menţiunea că „în cadrul societăţii nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului/salariatei”; această formulare nu contravine art. 74 lit. d din Codul muncii, care se referă la „lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate” fiindcă nu lasă de înţeles că ar fi locuri de muncă libere, din care reclamanta ar putea să aleagă, fiind de la sine înţeles că atunci când o unitate îşi reduce posturile, pentru motive economice reale şi serioase, nu creează în acelaşi timp alte posturi în plus.

Apreciindu-se, deci, că decizia contestată nu este nulă absolut, recursurile vor fi admise şi casându-se sentinţa, cauza va fi trimisă pentru rejudecarea fondului.

Instanţa de rejudecare se va conforma considerentelor prezentei decizii şi va examina inclusiv celelalte critici aduse de părţi sentinţei recurate, potrivit dispoziţiilor art. 315 din Codul procedură civilă.

Luând în considerare şi prevederile art. 312 alineat 5 teza I din Codul procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile reclamantei E. D. şi al pârâtei SC „S.” SA T, împotriva sentinţei civile nr. 3403/PI/23.10.2008, a T r i b u n a l u l u i T i m i ş, dată în dosar nr(...), casează această sentinţă şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru judecarea fondului pricinii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 17.02.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. M.D./22.04.2009

Tehnored. D.I./2 ex/ 22.04.2009

Prima instanţă: T r i b u n a l u l T i m i ş

Jud. S. E. , jud.J. J.