Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/R/11.01.2010

Şedinţa publică din data de 11 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. G.

JUDECĂTOR N. O.

JUDECĂTOR B. T.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul T. T., domiciliat în G,(...), (...) 9D, . 191, jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 921/05.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ G, cu sediul în G,(...), jud. G, având ca obiect „CONTESTAŢIE DISPOZIŢIE CONCEDIERE” împotriva dispoziţiei numărul 17/18.03.2009 emisă de instituţia intimată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit: recurentul-contestator T. T. şi intimata CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ G.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al treilea termen de judecată, legal motivată şi scutită de taxă judiciară de timbru; apărătorul instituţiei intimate, prin cererea transmisă prin fax la dosarul cauzei, solicită apelarea cauzei după ora 10.00; prin cererea de recurs contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă; cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 23.11.2009 pentru a fi pusă în discuţie excepţia de nulitate a dispoziţiei nr. 17/2009, după care:

Curtea, faţă de cererea apărătorului instituţiei intimate prin care solicită apelarea cauzei după ora 10.00, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, a răspuns: pentru intimata CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ G avocat N. H.-D., lipsă fiind recurentul-contestator T. T..

Apărătorul intimatei depune la dosar un set de acte reprezentând declaraţii fiscale aferente lunilor februarie – aprilie 2009 privind stabilirea comisionului, cu precizarea că aceste înscrisuri au fost comunicate Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă G. Din acte rezultă că în intervalul 1 – 3 luni, în care a fost emisă dispoziţia de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului, în cadrul instituţiei au avut loc 3 disponibilizări.

Curtea acordă cuvântul părţilor prezente în dezbaterea excepţiei de nulitate a dispoziţiei nr. 17 din 2009, motiv ce a condus la repunerea cauzei pe rol prin încheierea din 23.11.2009.

Apărătorul instituţiei intimate apreciază că dispoziţia nr. 17 din 18.03.2009 nu este lovită de nulitate fiind respectate dispoziţiile art. 74 lit. a şi d din Codul muncii, iar literele b şi c ale aceluiaşi articol nu au aplicabilitate în speţa de faţă. De asemenea, susţine că au fost îndeplinite şi condiţiile termenului de preaviz acordat de instituţie, astfel că, în opinia sa, excepţia de nulitate a dispoziţiei poate fi pusă în discuţie pe literele a şi d ale articolului 74 din Codul muncii.

Solicită respingerea excepţiei privind nulitatea dispoziţiei nr. 17 întrucât au fost respectate dispoziţiile art. 74 din Codul muncii iar, faţă de încheierea din data de 08.04.2009 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i în care a fost consemnat punctul de vedere al contestatorului în sensul de renunţare la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 15, apreciază că nu se mai impunea repunerea pe rol a cauzei.

Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă şi reţine cauza în pronunţare pe excepţie.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 921/05.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei.

A fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul T. T. în contradictoriu cu intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul 1484/121/19.03.2009 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatorul T. T. a solicitat în contradictoriu cu intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G anularea dispoziţiei numărul 17/2009 prin care s-a dispus încetarea contractul individual de muncă conform art. 65 alin. 1 Codul muncii, reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei şi plata drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că temeiurile avute în vedere la emiterea deciziei, respectiv dificultăţile economice, reorganizarea activităţii şi transformările tehnologice în realitate nu au existat şi că în mod nelegal a fost emisă decizia întrucât la data emiterii se afla în concediu medical.

În drept contestatorul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile articolelor 281, 61, 63, 67 şi 267 din Legea nr. 53/2003.

În dovedirea acţiunii s-a folosit de proba cu acte.

Prin întâmpinare intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Potrivit art. 137 Cod de procedură civilă instanţa a analizat cu precădere excepţia tardivităţii invocată de către intimată, excepţie pe care o găseşte nefondată întrucât contestaţia a fost introdusă la data de 18.03.2009 (conform ştampilei aplicată pe plicul cu care a fost expediată fila 2 din dosar), adică în aceeaşi zi cu cea în care a fost emisă decizia, fiind deci de prisos a mai stabili data la care a fost comunicată decizia.

A fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei.

Pe fondul cauzei instanţa a constatat că decizia emisă de către intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G este legală şi temeinică, prin actele depuse la dosar la filele 15 – 61 realizându-se dovada faptului că postul ocupat de către contestator a fost în mod efectiv desfiinţat pe fondul problemelor economice întâmpinate de către intimată.

Cu privire la susţinerea că măsura a fost luată în perioada în care contestatorul era în concediu medical s-a constatat că în cuprinsul deciziei s-a arătat că activitatea urma să înceteze la data de 19.03.2009, după epuizarea concediului medical al contestatorului.

Faţă de cele mai sus expuse a fost respinsă contestaţia ca fiind nefondată.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs contestatorul T. T. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

Prin concedierea juristului intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G nu-şi mai poate realiza obiectivele privind asigurarea consultanţei juridice pentru comercianţii aflaţi în raza teritorială.

Managementul camerei este defectuos, aceasta nereuşind să îşi promoveze produsele, în speţă consultanţa şi reprezentarea juridică, nu au ştiut să atragă sumele necesare desfiinţării activităţii numai prin virarea în contul acesteia a 2 % din impozitele datorate de societăţile comerciale.

Nu pot fi invocate temeiurile avute în vedere la emiterea deciziei, respectiv dificultăţile economice, reorganizarea activităţii şi transformările tehnologice.

Decizia de concediere nu arată referatul, actul administrativ care a stat la baza emiterii sale, rezultând că motivarea s-a făcut ulterior şi numai pentru justificarea în faţa instanţei.

A mai arătat că decizia de concediere este nefondată, nelegală şi s-a emis fără respectarea procedurii legale în materie.

A solicitat desfiinţarea sentinţei civile, reîncadrarea în funcţie şi cu atribuţiile avute înainte de concediere, precum şi plata sumelor reprezentând salariile pe perioada încetării contractului de muncă.

În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile Legii nr. 335/2008, art. 299 Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G a solicitat respingerea recursului.

Cu privire la excepţia nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 17/2009, a invocat faptul că dispoziţiile art. 62 Codul muncii fac trimitere expresă la motivele de concediere prevăzute de art. 61 care nu acoperă situaţia încetării raporturilor de muncă prin concediere pentru motive neimputabile salariatului determinate de restrângerea unităţii angajatoare, situaţie în care se aplică prevederile art. 74 Codul muncii.

Contestatorul T. T. a formulat mai multe cereri privind încetarea raporturilor de muncă şi de modificare a termenului de preaviz, dispoziţia nr. 17/2009 modifică dispoziţia nr. 15/2009 de încetare a contractului de muncă numai în ceea ce priveşte data încetării raporturilor de muncă.

Nu se mai impune reangajarea pe postul deţinut anterior şi acordarea drepturilor salariale corespunzătoare până la reangajare întrucât repunerea părţilor în situaţia anterioară ar duce la producerea efectelor dispoziţiei nr. 15/2009.

Cauza desfiinţării postului ocupat de contestator este reală şi serioasă, iar restructurarea posturilor efectivă, astfel încât dispoziţia de încetare a contractului individual de muncă este temeinică şi legală.

Examinând recursul declarat pe baza motivelor invocate de contestator cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea reţine următoarele:

Referitor la excepţia de nulitate absolută a dispoziţiei contestate sub nr. 17/18.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G, prin raportare la prevederile art. 62 Codul muncii, prin încheierea de şedinţă din data de 23.11.2009 aceasta a fost respinsă ca nefondată pentru considerentele arătate în conţinutul încheierii menţionate.

Cauza a fost repusă pe rol pentru a fi pusă în discuţia părţilor excepţia de nulitate a dispoziţiei nr. 17/2009 emisă de intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G prin raportare la elementele obligatorii prevăzute de art. 74 lit. a – c Codul muncii.

Cu ocazia dezbaterilor, intimata prin reprezentant a invocat faptul că nu poate fi reţinută excepţia nulităţii absolute a deciziei de încetare a raporturilor de muncă întrucât nu a avut loc o concediere colectivă care să impună aplicarea prevederilor specifice unei asemenea concedieri.

A depus la dosarul cauzei declaraţia fiscală privind stabilirea comisionului pe perioada februarie – aprilie 2009.

Examinând excepţia nulităţii absolute astfel cum a fost invocată, curtea o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţia contestată cu nr. 17/19.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G, s-a dispus încetarea activităţii contestatorului T. T. începând cu data de 19.03.2009.

Temeiul de drept al măsurii reţinut în conţinutul dispoziţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 65 alin. 1 Codul muncii, care se referă la situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Dispoziţiile art. 74 Codul muncii prevăd elementele obligatorii ale unei asemenea decizii de concediere, respectiv:

a) – motivele care determină concedierea;

b) – durata preavizului;

c) – criteriul de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. 2 lit. d, numai în cazul concedierilor colective;

d) – lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 Codul muncii.

Din punct de vedere al domeniului de reglementare, dispoziţiile art. 74 Codul muncii sunt înscrise în Secţiunea a 6-a: Dreptul la preaviz, în cadrul Capitolului: Încetarea contractului individual de muncă.

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii rezultă că sunt aplicabile în cazurile de încetare a contractului individual de muncă, cum este şi concedierea, şi aceasta indiferent de caracterul colectiv sau individual al acesteia.

O asemenea interpretare este în concordanţă şi cu principiile bunei credinţe, aflată la baza relaţiilor de muncă, şi al garantării dreptului la protecţie împotriva şomajului, cât şi al nediscriminării în raporturile de muncă.

În consecinţă, întrucât dispoziţia nr. 17/18.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G nu cuprinde elementele prevăzute în mod obligatoriu de dispoziţiile art. 74 alin. 1 Codul muncii, urmează a se constata nulitatea absolută a acesteia, prin raportare şi la prevederile art. 76 şi art. 78 Codul muncii.

În cazul concedierii nelegale, curtea va dispune, la solicitarea recurentului-contestator T. T., repunerea în situaţia anterioară prin obligarea intimatei la reîncadrarea acestuia pe postul avut anterior concedierii şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Nu vor fi reţinute apărările invocate de intimată privitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară din perspectiva dispoziţiei nr. 15/12.02.2009, din conţinutul acesteia rezultând că reprezintă înştiinţarea contestatorului cu privire la acordarea dreptului de preaviz pe perioada 12.02.2009 – 10.03.2009.

Altfel nu s-ar mai justifica emiterea de către intimată a dispoziţiei nr. 17/18.03.2009 de încetare propriu-zisă a activităţii începând cu data de 19.03.2009 şi având ca temei precizat în conţinut dispoziţiile art. 65 alin. 1 Codul muncii.

În consecinţă, pentru toate considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de recurentul-contestator T. T. împotriva sentinţei civile nr. 921/05.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i.

Va fi modificată în parte sentinţa civilă nr. 921/05.06.2009 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi, în rejudecare:

Va fi constatată nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 17 din 18.03.2009 emisă de intimata Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură G.

Va fi dispusă reîncadrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii şi va fi obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

A D M I T E recursul declarat de recurentul-contestator T. T., domiciliat în G,(...), (...) 9D, . 191, jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 921/05.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i.

M o d i f i c ă în p a r t e sentinţa civilă nr. 921/05.06.2009 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi, în rejudecare:

C O N S T A T Ă nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 17 din 18.03.2009 emisă de intimata CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ G, cu sediul în G,(...), jud. G.

D i s p u n e reîncadrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii şi o b l i g ă pe intimată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

M e n ţ i n e celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.

S.: (...) (...)/26.01.2010

U.: 4 ex./V.L./15 Februarie 2010

Fond: A.E./V.E.

Asistenţi judiciari: C.J./A.E.

Comunicat: 2 ex./V.L./17.02.2010