Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 72/2010

Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

Pe rol se află pronunţarea asupra recursului promovat de pârâta S.C. „B. SERV E. E.” SA P împotriva sentinţei civile nr. 745/LM din 19.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).

Procedura este completă, fiind îndeplinită fără citarea părţilor.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 7 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Constată că, prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a sub nr(...), reclamanta G. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. SERV E. K. S.A. P, solicitând

- anularea deciziei de concediere nr.255/6.10.2008, emisă pârâtă;

- reintegrarea sa pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere atacate, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări M.;

- să fie obligată pârâta la plata retroactivă, actualizată, a tuturor drepturilor salariale de care reclamanta ar fi trebuit să beneficieze, dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere atacată, respectiv de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

S-au cerut şi cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că temeiul invocat de pârâtă, pentru desfacerea contractului de muncă şi anume desfiinţarea locului de muncă ocupat, nu este în conformitate cu starea de fapt, întrucât la Centrul de încasări de la M. şi în prezent sunt tot 6 angajaţi comerciali, cât erau şi înainte de a i se desface contractul de muncă.

De asemenea mai arată că pârâta nu i-a oferit un alt loc de muncă, iar concursul organizat pentru ocuparea locurilor de muncă vacante din unitate s-a desfăşurat în perioada în care se afla în concediu medical, iar contractul său de muncă era suspendat şi că nu au fost respectate nici criteriile stabilite în cazul concedierii şi nici obligaţiile prevăzute de art.69 – 72 din Codul muncii.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât au fost concediaţi 30 de salariaţi, astfel că nu erau aplicabile prev.art.69 şi 72 din Codul muncii, fiind modificată organigrama şi statul de funcţii al unităţii.

Cu privire la modificările intervenite arată că s-a desfiinţat Centrul de încasări B. şi s-a redus numărul de agenţi comerciali, fiind desfiinţate 9 posturi.

Mai arată, că la Centrul de încasări din M. s-a redus numărul posturilor de agenţi comerciali, de la 8 la 6 şi că într-adevăr agenta comercială E. S. înainte de reducerea posturilor, ocupa funcţia de agent comercial la Centrul din E., iar după reducerea postului aceasta a rămas în funcţia de agent comercial şi a fost repartizată la Centrul de încasări din M., iar salariata D. N., aceasta ocupa funcţia de casier încă din anul 2007, dar atribuţiile din fişa postului erau cele specifice unui agent comercial, astfel că s-au efectuat modificările corespunzătoare contractului său individual de muncă.

Prin sentinţa civilă nr.745/LM//2009, T r i b u n a l u l H u n e d o a r a a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia de concediere nr. 255/ 6.10. 2008 emisă de conducerea pârâtei şi a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut înaintea emiterii deciziei de concediere, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări M..

A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate la data plăţii efective, precum şi suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs pârâta S.C. B. SERV E. E. S.A., solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că prin modificările aduse organigramei şi statului de funcţii a fost desfiinţat Serviciul Comercial şi Serviciul Contencios, înfiinţându-se un nou serviciu Facturare Recuperare Creanţe. Criteriile pentru reducerea personalului au fost stabilite în conformitate cu art. 42 alin 1 din Codul muncii, reclamanta fiind notificată cu privire la desfiinţarea postului.

Reclamanta a fost notificată să opteze pentru unul dintre locurile vacante în unitate la data de 1.09.2008, fiind înştiinţată cu privire la data concursului organizat pentru ocuparea locului respectiv.

Desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamantă este certă, din organigramă şi statul de funcţii reieşind desfiinţarea a 16 posturi de agenţi comerciali.

Arată recurenta că, în mod greşit instanţa a apreciat că desfiinţarea nu a fost efectivă. Astfel, salariata D. N. îşi desfăşura activitatea în cadrul Centrului M., în funcţia de casier şi cu atribuţii de agent comercial. Întrucât atribuţiile erau specifice unui agent comercial, la data de 1.09.2008 s-a schimbat doar denumirea funcţiei.

În ceea ce priveşte angajata E. S., înainte de modificarea organigramei aceasta îndeplinea funcţia de agent comercial la centrul E.. După aplicarea criteriilor de reducere a personalului, agentele comerciale ale căror posturi nu au fost desfiinţate au fost repartizate la centrele de încasări din cadrul Serviciului Facturare Recuperare Creanţe.

Societatea este singura abilitată să selecteze personalul în situaţia reducerii posturilor, respectând prevederile Contractului Colectiv de Muncă.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299-303, art.304 pct.7 şi 9 Cod pr.civilă, art. 65 Codul muncii, art.80,81,82 din Legea nr.168/1999 art. 42 din CCM.

Reclamanta a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia.

A arătat că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile legale privind concedierea.

Mai arată că, postul ocupat de reclamantă nu a fost desfiinţat efectiv, pe acelaşi post fiind angajate ulterior alte persoane. Recurenta nu i-a oferit un loc de muncă vacant, ci unul care a fost scos la concurs, procedura de ocupare a acelui loc de muncă s-a desfăşurat în perioada în care reclamanta era în concediu medical. La data organizării concursului, contractul individual de muncă al reclamantei era suspendat.

Mai invocă că nu au fost respectate criteriile stabilite în cazul concedierii, pe aceeaşi funcţie rămânând persoane care trebuiau să fie concediate anterior reclamantei.

Mai arată recurenta că, după desfacerea contractului de muncă pârâta a dispus ocuparea unor posturi prin numire directă, fără concurs.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reţinut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Totodată alin 2 al aceluiaşi articol, condiţionează legalitatea unei astfel de concedieri de efectivitatea desfiinţării şi de existenţa unei cauze reale şi serioase care să fi determinat luarea unei astfel de măsuri.

În cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, instanţa poate să verifice doar dacă desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală şi serioasă şi dacă selectarea personalului s-a făcut după criterii prestabilite.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că desfiinţarea postului ocupat de reclamantă nu este efectivă şi în consecinţă a anulat măsura concedierii.

Din conţinutul deciziei contestate rezultă că la baza concedierii reclamantei a stat Hotărârea AGA nr.12/2008, privind aprobarea modificării organigramei şi a statutului de funcţii a S.C. B. SERV E. K. S.A. P, prin care s-au desfiinţat 16 posturi de agent comercial din cadrul societăţii, unul din aceste posturi fiind ocupat de reclamantă.

Reclamanta, anterior emiterii deciziei de concediere, a fost încadrată în muncă la Centrul de încasări M., în funcţia de agent comercial iar prin notificarea comunicată de pârâtă reclamantei, rezultă că postul de agent comercial din cadrul Centrului de încasări M. s-a desfiinţat.

Instanţa de fond, reţine că din examinarea organigramei, anterioară reducerii de personal, rezultă că la Centrul de încasări M. erau angajate 10 persoane iar din cea ulterioară, rezultă că au mai rămas încadrate 8 persoane prin urmare s-au redus două posturi. Mai reţine că, pârâta desfiinţează postul ocupat de reclamantă şi de o altă salariată, care lucrau la acest Centrul din M., dar totodată încadrează alte două persoane pe aceleaşi funcţii de agenţi comerciali, respectiv pe D. N. şi E. S..

La formarea convingerii instanţei cu privire la faptul că desfiinţarea nu este una efectivă a stat şi faptul că în prezent angajata D. N. este agent comercial la centrul M., însă anterior concedierii reclamantei aceasta era casier, concluzionând că în realitate acest post a fost desfiinţat.

Curtea reţine că, desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală atunci când se întemeiază pe împrejurările obiective stipulate de art.65 alin.(1) Codul muncii, adică dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activităţii , aşa cum este şi cazul pârâtei, aspecte ce sunt evidenţiate în Nota De Fundamentare ce a stat la baza emiterii Hot. Nr.12/2008.

Dificultăţile economice sau reorganizarea activităţii reprezintă prin ele însele cauze reale şi serioase de desfiinţare a locurilor de muncă.

De asemenea, desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii.

Prin Hotărârea nr.12/2008, precum şi nota de fundamentare privind modificarea organigramei şi a statului de funcţii ale S.C. B. SERV E. K. S.A. P se prevede la pct. 24 din Nota de fundamentare, comasarea Centrului de încasări E. cu Centrul de încasări B., desfiinţarea prostului de şef Centru încasări B. şi desfiinţarea a 16 posturi de agent comercial şi a 4 posturi de casier.

Din organigramă şi din statul de funcţii rezultă că, s-a desfiinţat Serviciul Comercial, care avea 6 centre de încasări cu 46 de posturi de agenţi comerciali, noul serviciu înfiinţat, respectiv Serviciul Facturare Recuperare Creanţe, are doar 5 centre de încasări şi 27 posturi de agenţi comerciali, rezultând că în mod cert au fost desfiinţate 16 posturi de agenţi comerciali.

Pe de altă parte, concedierea colectivă întemeiată pe dispoziţiile art.65 alin.(1) raportat la art.68 Codul muncii, are la bază reorganizarea activităţii la nivel de societate şi nu la nivelul centrelor sau formaţiilor de muncă, cum greşit s-a raportat instanţa de fond când a analizat condiţiile de legalitate a măsurii dispusă de pârâtă.

Reorganizarea activităţii prin desfiinţarea unor posturi se analizează în raport cu personalul întregii societăţi şi nu doar în raport cu acela al centrului de lucru unde reclamanta şi-a desfăşurat activitatea.

Or, din analiza organigramei şi a statului de funcţii, rezultă că societatea pârâtă, din numărul total de 667 salariaţi a rămas cu un număr de 604 salariaţi urmare a concedierilor, 16 posturi de agenţi comerciali fiind desfiinţate.

Referitor la criteriile care stau la baza selecţiei personalului constituie un atribut exclusiv al angajatorului, angajatorul fiind îndreptăţit să-şi păstreze cei mai buni lucrători.

Nu se poate reţine că salariata D. N. a fost încadrată pe postul reclamantei, cum greşit a reţinut instanţa de fond, deoarece aceasta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul centrului M. în funcţia de casier cu atribuţii de agent comercial confirm fişei postului, iar la data de 1.09.2008 deci anterior desfiinţării posturilor, s-a schimbat şi denumirea postului din casier în agent comercial .

Greşit reţine instanţa şi faptul că după desfiinţarea postului ocupat de reclamanta pârâta încadrează alte persoane, respectiv pe salariata E. S., care a fost angajată pe postul de agent comercial la Centrul M. deşi anterior concedierii nu figura printre cele 10 angajate a centrului. Aşa cum am arătat anterior, reducerea posturilor poate fi urmată de o redistribuire a personalului, deoarece desfiinţarea posturilor s-a realizat la nivelul întregii societăţi şi nu a vizat doar centrul M..

Având în vedere considerentele expuse, Curtea în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.(1) Cod pr.civilă va admite ca fondat recursul pârâtei şi pe cale de consecinţă rejudecând pe fond modifică în tot hotărârea atacată şi respinge ca nefondată acţiunea reclamantei Fonta D..

Pentru aceste motive,

În numele legii

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă S.C. „B. Serv E. K.” S.A. P împotriva sentinţei nr. 745/LM/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei Fonta D. formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. Serv E. K.” S.A. P.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14.01.2010.

Red.C.F./Thred.C.F./I.M.

4 ex./26.01.2010

Jud.fond-H. A, N. M