Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 294/R-CM

Şedinţa publică din 02 aprilie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de contestatorul T. E., domiciliat în P, cartier U., .62, .A, .5, judeţul A şi de intervenientul SINDICATUL SANITAS A, cu sediul în P,(...), judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.855/CM din 12 decembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns: recurentul-contestator T. E., consilier juridic K. B.-T., în baza delegaţiei nr.83/1.04.2008, pentru recurentul-intervenient Sindicatul Sanitas A şi consilier juridic E. B., în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr(...), emisă de Colegiul Consilierilor Juridici V, pentru intimatul Spitalul TBC P.

Procedura legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că, prin intermediul serviciului registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinarea la recurs.

Părţile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.

Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.

Recurentul-contestator T. E., având cuvântul, susţine oral recursul aşa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinţei, iar pe fond, admiterea contestaţiei, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior emiterii deciziei, cu obligarea intimatului la plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Consilier juridic K. B.-T., având cuvântul pentru recurentul-intervenient Sindicatul Sanitas A, susţine oral recursul aşa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecinţă. Precizează că, în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia de nulitate absolută a deciziei de concediere care a fost emisă fără consultarea organizaţiilor sindicale din unitate, dispoziţie impusă intimatului potrivit art. 51 lit.a şi art. 61 din C.C.M. la nivel de ramură sanitară. De asemenea, susţine că, în mod greşit, instanţa de fond reţine că propunerea de sancţiune disciplinară dată de membrii comisiei de cercetare a abaterilor ar fi fost de desfacerea a contractului de muncă, în realitate această comisie a propus reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.

Consilier juridic E. B., având cuvântul pentru intimatul Spitalul TBC P, consideră recursul ca fiind nefondat şi solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susţinut-o oral în şedinţă. Precizează că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale şi nu este lovită de nulitate absolută aşa cum se susţine. Consideră că instanţa de fond respingând excepţia invocată a reţinut corect situaţia de fapt şi dispoziţiile aplicabile speţei. Susţine că în atribuţiile comisiei de cercetare nu intră şi stabilirea sancţiunii disciplinare aplicabile celui în cauză.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că la data de 14 mai 2007, T. E. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.34/13 aprilie 2007 emisă de Spitalul TBC P şi a solicitat anularea acesteia şi reintegrarea pe postul deţinut anterior, cu plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

În motivarea contestaţiei a susţinut că prin decizia menţionată a fost concediat în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii de pe postul de agent de pază pe care l-a îndeplinit la intimat şi că măsura luată este nelegală şi netemeinică, deoarece nu a săvârşit abaterile ce i s-au reţinut în sarcină.

La data de 23 august 2007 a intervenit în interesul contestatorului, Sindicatul Sanitas A care a susţinut nulitatea absolută a deciziei de concediere pentru încălcarea art.51 lit.a şi art.61 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 – 2007.

T r i b u n a l u l A r g e ş prin sentinţa civilă nr.855/CM/12 decembrie 2007 a respins contestaţia reţinând următoarele:

Contestatorul a fost încadrat pe post de agent de pază la Dispensarul TBC aparţinând intimatului până la data de 13 aprilie 2007, când prin decizia analizată i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.

Ca să ia această măsură disciplinară, intimata a reţinut că în data de 16 martie 2005 contestatorul aflat în serviciul de pază a permis accesul în incinta dispensarului a unei tinere fugită dintr-un centru de plasament din M, care-şi depozitase anterior bagajele în podul clădirii, împrejurare pe care n-a adus-o la cunoştinţa şefilor săi ierarhici.

Mai mult, contestatorul a pus la dispoziţia acesteia cheile necesare pentru a-şi lua bagajele din spaţiul unde le depozitase şi nu a verificat conţinutul acestora.

Deosebit, în data de 18 martie 2007 a permis intrarea în unitate a colegului său E. D. care nu era de serviciu, complicele tinerei respective, care a pătruns de asemenea în spaţiul unde se aflau lucrurile acesteia pentru a le lua.

Conţinutul deciziei de sancţionare se coroborează cu recunoaşterea contestatorului cu prilejul cercetării disciplinare prealabile şi cu depoziţiile martorilor audiaţi cu acelaşi prilej, rezultând fără nici un dubiu că situaţia de fapt este corect reţinută.

Instanţa a remarcat că potrivit fişei postului contestatorul avea obligaţia să respecte consemnul dat de pază, să păstreze secretul de serviciu, să permită accesul salariaţilor în unitate în afara orelor de program numai pe bază de tabel aprobat de conducerea unităţii sau după caz cu aprobarea medicului de gardă şi să încunoştiinţeze de îndată pe şeful ierarhic şi conducerea unităţii despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului, precum şi măsurile luate.

Ori prin faptele sale aşa cum au fost prezentate, contestatorul a încălcat această obligaţie de serviciu, săvârşind o abatere disciplinară gravă care aduce o atingere deosebită relaţiilor de muncă şi disciplinei muncii, astfel că sancţiunea aplicată se justifică.

În legătură cu motivul de nulitate a actului unilateral al angajatorului invocat de intervenient, instanţa de fond prin încheierea din data de 10 octombrie 2007 a apreciat că nu se susţine, motivat de faptul că prevederile art.51 din contractul colectiv de muncă care instituie sancţiunea nulităţii absolute a concedierii în lipsa consultării sindicatului nu fac parte din procedura instituită de art.267 Codul muncii şi art.52 şi 61 din contractul colectiv de muncă.

În această ordine de idei a motivat că posibilitatea de a fi consultat sindicatul pentru abaterile disciplinare săvârşite de salariaţi este prevăzută chiar de Codul muncii care este legea generală, însă aceasta nu reprezintă procedura de efectuare a cercetării disciplinare în sine, iar prevederile art.61 din contractul colectiv de muncă trebuie coroborate cu cele din art.267 Codul muncii privind procedura disciplinară prealabilă pentru a cărei neîndeplinire se prevede nulitatea absolută.

Contestatorul şi intervenientul au declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus pe care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă şi art.304¹ Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că a fost pronunţată cu încălcarea art.51 şi art.61 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, nu a ţinut cont de propunerea comisiei de cercetare disciplinară de a i se aplica contestatorului sancţiunea reducerii salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni şi sancţiunea aplicată este prea aspră faţă de gravitatea faptei care nu a prejudiciat în nici un mod unitatea.

Faţă de criticile prezentate corect recursul se încadrează în drept în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi art.304¹ Cod procedură civilă, care permite verificarea unei sentinţe pronunţate fără drept de apel sub toate aspectele, inclusiv din punct de vedere al netemeiniciei prin prisma aprecierii şi interpretării probelor, art.304 pct.8 Cod procedură civilă nefiind incident.

Recursul este fondat, fiind real că soluţia adoptată de tribunal a încălcat dispoziţiile art.51 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care dispune că: angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului cu consultarea organizaţiilor sindicale din unitate în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori cele stabilite prin contractul individual şi contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară.

Pe de altă parte a încălcat şi dispoziţiile art.61 din acelaşi contract care arată: concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege şi de prevederile contractului colectiv de muncă este lovită de nulitate absolută.

Prin urmare, chiar dacă art.51 a instituit o obligaţie dispozitivă şi nu imperativă prin formularea „angajatorul poate …”, art.61 nu lasă nici un dubiu că prin nerespectarea acesteia, concedierea este nulă, menţionând rituos că încălcarea procedurii din contractul colectiv de muncă conduce la această sancţiune.

Apoi, nu se poate susţine că trebuie respectate doar dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i care este cadrul general, respectiv art.267, în privinţa procedurii disciplinare prealabile, părţile fiind deopotrivă obligate să-şi respecte şi propriile convenţii conform art.998-999 Cod civil, care au putere de lege între ele.

Ori, este bine ştiut că acest caracter îl are şi contractul colectiv de muncă indiferent de nivelul la care este încheiat, el constituie un act normativ special prin care cocontractanţii şi-au prevăzut în plus anumite dispoziţii ori au întărit pe cele existente deja în dreptul comun, ca în cazul de faţă.

În consecinţă, menţionarea în cadrul cercetării disciplinare prealabile conform C o d u l u i m u n c i i a obligativităţii asistării salariatului de un reprezentant al sindicatului nu exclude consultarea organizaţiei sindicale în legătură cu sancţionarea disciplinară, prevăzută de contractul colectiv de muncă, care fiind legea părţilor trebuie deopotrivă aplicat şi respectat.

Ignorând aceste dispoziţii legale instanţa de fond a încălcat legea pronunţând o hotărâre nelegală ce se impune a fi modificată prin admiterea recursului, iar pe fond admisă contestaţia şi anulată decizia de concediere disciplinară, dispunând reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data luării măsurii şi până la reintegrarea efectivă.

Urmarea aprecierii că măsura angajatorului concretizată prin decizia de concediere este nulă, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul T. E., şi de intervenientul SINDICATUL SANITAS A, împotriva sentinţei civile nr.855/CM din data de 12 decembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş.

Modifică sentinţa, iar pe fond admite contestaţia formulată de contestatorul T. E. împotriva deciziei nr.34/13 aprilie 2007 emisă de intimatul Spitalul TBC P şi dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatului la plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 aprilie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

C.D., F.R., L.I.,

Grefier,

Red.C.D.

Tehnored.V.S.

Ex.4/07.04.2008.

Jud.fond: N.D..

I.E..