Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1984

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2009

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) S.

GREFIER : E. N.

S-a luat în examinare judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Banca Transilvania S.A C-N – Sucursala T împotriva sentinţei civile nr. 1608/19.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta E. T. – N., având ca obiect conflict de muncă.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamanta-intimată personal şi asistată de avocat E. N. G. şi consilier juridic H. H. pentru pârâta-recurentă.

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că prin registratura instanţei, la data de 4 noiembrie 2009, intimata a depus întâmpinare.

Reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar delegaţia de reprezentare şi chitanţa nr. 0176/28.10.2009, în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Instanţa procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentantul pârâtei-recurente.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.

Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea a hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată pentru motivele expuse în cererea de recurs: arată că decizia de concediere cuprinde toate elementele cerute de Codul civil, iar reclamanta a recunoscut fapta prin nota explicativă.

Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 1608/19.06.2009, pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l T i m i ş a admis acţiunea formulată de reclamanta E. T.-N. în contradictoriu cu pârâta Banca Transilvania SA C-N – Sucursala T şi a dispus anularea deciziei de concediere nr. 9/27.01.2008 a pârâtei şi reîncadrarea reclamantei în funcţia avută anterior concedierii, aceea de şef agenţie (Agenţia Calea Ş.).

A obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, art. 75, şi prin art. 267 şi 268 din Codul muncii s-a stabilit că nici o sancţiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar pentru cercetarea abaterii disciplinare şi propunerea sancţiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărei membru este salariatul cercetat. Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puţin motivul, data, ora şi locul întrevederii. În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existenţa sau inexistenţa vinovăţiei. B. şi verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (4) al art. 75 din contractul colectiv de muncă fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că sub sancţiunea nulităţii absolute trebuie cuprinse în decizie în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.

Prima instanţă a constatat că pârâta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor arătate, convocarea reclamantei la cercetarea disciplinara nu s-a făcut conform dispoziţiilor contractului colectiv de muncă, iar decizia de concediere nr. 9/27.01.2009 nu a inserat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Conform C o d u l u i m u n c i i, la art. 76, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, iar prin art. 78 alin. 1 stabileşte că „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.

Împotriva sentinţei civile nr. 1608/19.06.2009 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş a declarat recurs în termenul legal pârâta Banca Transilvania S.A C-N – Sucursala T.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că termenul de convocare a salariatului cu cel puţin 5 zile înainte de efectuarea cercetării prealabile, termen prevăzut de Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010, este un termen de recomandare, iar nerespectarea lui atrage nulitatea sancţiunii disciplinare.

În plus, reclamantei i s-a asigurat dreptul de a se apăra; s-a prezentat în faţa comisiei atunci când a fost convocată şi a dat o notă explicativă din care rezultă că a transmis în afara băncii, prin poşta electronică, o serie de documente cu caracter confidenţial, încălcând astfel normele interne ale băncii; pârâta consideră că prin această notă explicativă şi prin semnarea procesului-verbal din data de 26.01.2009, reclamanta a recunoscut săvârşirea faptelor care i se impută, iar această recunoaştere este precizată în preambulul deciziei de sancţionare, care a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 55 lit. c, art. 61 lit. a, art. 62, art. 264 alin. 1 lit. f şi art. 268 alin. 1 din Codul muncii.

În drept, pârâta a invocat în susţinerea recursului art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

Reclamanta E. T.-N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe, cu motivarea că prima instanţă a argumentat atât în fapt cât şi în drept soluţia pronunţată, iar decizia de concediere este nulă prin raportare la art. 268 alin. 2 lit. a, b, c, d din Codul muncii.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, faţă de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Nu se poate reţine, în baza art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, că hotărârea primei instanţe nu este motivată sau că ar conţine motive contradictorii sau străine pricinii. De altfel, acest motiv de recurs nu este susţinut de reclamantă, care se rezumă la a-l indica drept temei juridic.

Pe de altă parte, hotărârea primei instanţe este motivată, principalele argumente ale anulării deciziei de concediere fiind nerespectarea cu rigurozitate a procedurii cercetării prealabile, prevăzută în D., şi încălcarea art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii, nefiind indicate în decizie motivele pentru care apărările reclamantei au fost înlăturate.

Nu se poate reţine ca motiv de recurs nici art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

În mod corect a reţinut prima instanţă că decizia de concediere nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei.

Art. 268 alin. 2 din Codul muncii prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, elementele pe care trebuie să le cuprindă o decizie de aplicare a unei sancţiuni disciplinare, la lit. c fiind indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.

Pârâta se rezumă ea a spune în cuprinsul deciziei că reclamanta a recunoscut faptele pentru care a fost sancţionată prin nota explicativă.

Aceeaşi susţinere o reiterează şi în recurs.

Din nota explicativă a reclamantei (filele 17 şi 18 din dosarul de fond) rezultă însă că aceasta nu recunoaşte vreo faptă prin care să fi încălcat confidenţialitatea informaţiilor băncii sau regulamentul intern, dând mai multe explicaţii cu privire la ceea ce i se imputa.

Pârâta nu face în cuprinsul deciziei nicio referire la apărările reclamantei, omisiune ce atrage nulitatea deciziei în baza art. 76 şi 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Banca Transilvania S.A C-N – Sucursala T împotriva sentinţei civile nr. 1608/19.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta E. T. – N..

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Banca Transilvania S.A C-N – Sucursala T împotriva sentinţei civile nr. 1608/19.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta E. T. – N..

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 4 decembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

N. B. E. G. E. S. S.

în concediu, pentru care

semnează

VICEPREŞEDINTE

(...)-(...) (...)

Grefier,

E. N.

Red. R. S./11.12. 2009

Tehnored.: V.M/ 2 ex./14.12. 2009

Prim inst.: E. I. şi S. E.