Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 2062

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009

PREŞEDINTE : Dr. (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta SC „E.” SA împotriva sentinţei civile nr. 1112/09.12.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul intimat E. D., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat E. H. pentru recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat E. D..

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la 16 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la 3 februarie 2009, instanţa, în baza art.137 şi art.103 alin.1 Cod de procedură civilă raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, invocă, din oficiu, excepţia de tardivitate a declarării recursului şi acordă cuvântul asupra acestei excepţii.

Reprezentantul pârâtei-recurente arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei de tardivitate a declarării recursului.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată :

Prin sentinţa civilă nr. 1112 din 9 decembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i A r a d s-a admis acţiunea formulată de reclamantul E. D., formulată împotriva pârâtei S.C. E. SA înmatriculată la ORC B sub nr. J(...), având CUI RO (...), fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 10.702 lei RON reprezentând despăgubiri civile şi dobânda legală aferentă, precum şi suma de 100 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că unitatea pârâtă şi-a reorganizat activitatea, iar reclamantul a fost concediat în temeiul art.65-66 din Codul muncii, astfel că, potrivit pct.4 al Planului Social, anexă la Contractul colectiv de muncă al societăţii, angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţii de concediere stabilite în funcţie de vechimea în muncă, iar plăţile compensatorii de care a beneficiat reclamantul au fost calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2004, fără a se lua în considerare indexarea de la 1.01.2005 şi cele ulterioare, concluzionând că reclamantului i se cuvine diferenţa menţionată, precum şi dobânda legală în condiţiile prevăzute de art.1088 Cod civil şi O.G. nr. 9/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. E. S.A., solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca tardiv introdusă, ori ca prescrisă, iar în subsidiar, ca nefondată.

A invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, având în vedere faptul că modul de compensare faţă de concediere şi suma efectivă ce urmează a fi plătită celui concediat a fost comunicată acestuia odată cu decizia de concediere, şi acesta avea obligaţia de a contesta decizia, în măsura în care ar fi considerat-o incorectă în termenul de 30 de zile stipulat de art.283 alin. alin.1 din Codul muncii, precum şi încălcarea principiului dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, jurisprudenţa Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale fiind în sensul că litigiul aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti trebuind să se desfăşoare cu respectarea reală nu doar formală a dreptului la apărare.

În ce priveşte fondul cauzei, s-a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând că obligaţia de plată a indemnizaţiei de concediere are un singur izvor -

Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, modificat prin adoptarea Planului Social ( anexă la Contractul colectiv de muncă ) şi a B. la acesta, iar susţinerea reclamanţilor că indemnizaţia de concediere, ca drept de creanţă îşi are izvorul în Contractul colectiv de muncă, pe când sumele acordate în baza Planului Social, îşi au izvorul în acest din urmă act, este eronată, voinţa părţilor semnatare ale Contractului colectiv de muncă, Planul Social a B. la acesta, fiind aceea de a modifica prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă, în sensul instituirii unor condiţii mult mai avantajoase de concediere.

De asemenea, modificarea cuantumului indemnizaţiei de concediere s-a impus ca o necesitate în raport de prevederile art.50 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, care instituie un cuantum al acesteia mai mic decât cel prevăzut prin O.U.G. nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, însă ceea ce nu s-a înţeles în mod corect de către instanţa de judecată este faptul că baza de calcul la care se raportează reclamanţii nu este cea corectă, venitul de referinţă fiind salariul mediu brut pe anul anterior celui la care reclamanţii au fost disponibilizaţi, fapt pentru care suma solicitată de către aceştia nu îşi găseşte justificarea în calculul prezentat în acţiunea introductivă.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susţinerile părţilor şi, totodată, sub toate aspectele conform art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat.

Referitor la excepţia tardivităţii invocată, având în vedere faptul că suma pretinsă cu titlul de indemnizaţie de concediere îşi are izvorul în Contractul colectiv de muncă, reprezentând drepturi salariale, acţiunea poate fi promovată în termenul de prescripţie prevăzut la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, nefiind incidente dispoziţiile prevăzute la lit. e) al aceluiaşi articol, respectiv termenul de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune.

Pe fond, obiectul acţiunii îl constituie plata sumei de 10702 lei, reprezentând despăgubiri civile şi dobânda legală aferentă, în conformitate cu punctul 4 din Planul Social E. încheiat între conducerea S.C. E. S.A. împreună cu G. E. – anexă la Contractul colectiv de muncă al E., precum şi art. 243 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.

Tribunalul, constatând că plăţile compensatorii de care a beneficiat reclamantul au fost calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2004, fără a se lua în considerare indexarea de la 1.01.2005 şi cele ulterioare, a admis acţiunea.

Prevederile art.4 alin.2 din Planul Social E. stabileau că pentru anul 2005 se ia în calcul salariul mediu brut din E. pe baza celui din 2004, majorat în anul următor, direct proporţional cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul colectiv de muncă.

Din considerentele sentinţei nu rezultă cum a ajuns instanţa la concluzia că suma pretinsă este cea corectă, care este cuantumul salariului mediu brut la care se raportează indemnizaţia, care este indexarea cuvenită, care sunt dispoziţiile din Planul Social şi Contractul colectiv de muncă care impun această concluzie.

Aspectele semnalate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, aşa încât, în temeiul art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă se va admite recursul, casându-se sentinţa civilă atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care se vor analiza pretenţiile celui de-al II-lea capăt de cerere raportat la temeiul juridic invocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtei SC „E.” SA, declarat împotriva sentinţei civile nr. 1112/2008, pronunţată de T r i b u n a l u l u i A r a d în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul intimat E. D..

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.12.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr. D. E. J. K. E. T.

Grefier,

E. N.

Red.V.S./03.02. 2009

Thred.M.L./03.02..2009

Ex.2

Prima inst. – M. P. - B. D. - Trib. A