Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.43/R

Şedinţa publică din 16 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanţii E. J., D. G., H. E., M. E., N. G, N. E., T. H., T. T. T. cu domiciliul ales la Cabinet av.B. H.,cu sediul în F, str.(...).(...), nr.15, Bl.15, .9, jud.V împotriva sentinţei civile nr.689/24.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., cauza având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata pârâtă S.C. E. S.A. reprezentată de avocat H. F. în substituirea d-lui avocat E. D. cu delegaţie de substituire la dosar, lipsă fiind recurenţii - reclamanţi E. J., D. G., H. E., M. E., N. G, N. E., T. H., T. T. T..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenţii reclamanţi prin reprezentant au depus la dosar concluzii scrise;după care:

Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar împuternicire avocaţială şi delegaţie de substituire,învederând că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat,instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul reprezentantului intimatei pârâte în dezbateri.

Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamanţi ca fiind nefondat şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei civile pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a ,considerând că instanţa de fond corect a interpretat dispoziţiile legale. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Solicită amânarea pronunţării pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise. După strigarea cauzei,spre sfârşitul şedinţei de judecată s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimata pârâtă prin reprezentant.

CURTEA

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrata sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i V r a n c e a reclamanţii E. J., D. G., H. E., M. E., N. G, N. E., T. H. şi T. T. T. au chemat in judecata pe parata SC E. SA pentru ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună obligarea paratei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligaţiei de acordare a plaţilor compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflaţie.

In motivare au arătat ca au fost salariaţi ai paratei SC E. SA B, punctul de lucru E. V, având o vechime intre 5-15 ani, iar unii dintre reclamanţi de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.

Disponibilizarea s-a făcut in conformitate cu Planul social- anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administraţie al paratei in anul 2005.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt indreptatiti sa beneficieze, in funcţie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.

Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanţii, ca parata ar avea de achitat o diferenţa de suma la plăţile compensatorii efectuate.

A precizat ca platile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut , aşa cum prevede Planul social anexa la CCM.

Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condiţiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.

Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 parata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata, arătând, in esenţa, ca sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute in contratul colectiv de munca.

Aceasta împrejurare rezulta din Amendamentul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca partile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voinţa comuna a partilor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere.

A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voinţa partilor si aceasta vointa nu poate fi modificata pe cale judiciara.

O dovada in plus pentru cele susţinute este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Prin Sentinţa Civilă nr. 689/2008 T r i b u n a l u l V r a n c e a a respins acţiunea ca neîntemeiată.

A reţinut în motivare că reclamanţii E. J., D. G., H. E., M. E., N. G, N. E., T. H. şi T. T. T. au fost salariaţi ai paratei, iar prin deciziile aflate la dosar aceştia au disponibilizaţi, cu acordarea unei indemnizaţii de concediere stabilite in baza art. 50 din contractul colectiv de munca , completate cu prevederile Planului social, ţinând cont de vechimea in cadrul E. a salariatului.

Reclamanţii au susţinut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi sa beneficieze, in funcţie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.

În contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariatilor, angajatorul plăteste salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Din Amendamentul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca parţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voinţa comuna a parţilor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula îndemnizaţiile de concediere rezulta ca voinţa comuna a parţilor contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parţi, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de cate ori părţile convin acest lucru.

Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, aşa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din acelaşi act normativ.

Modificările aduse la contractul colectiv de munca au fost înregistrate in condiţiile legii.

Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiaşi articol aceste convenţii se pot revoca doar cu consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Este evident ca părţile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de munca cuprinse în art. 50 cu privire la indemnizaţiile de concediere, astfel ca acţiunea formulata apare ca neîntemeiata.

O dovada în plus este faptul ca în C.C.M. pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii, solicitând modificarea ei şi admiterea acţiunii.

În motivare au arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este criticabilă sub aceste aspecte:

1. Stabilirea unei situaţii de fapt eronate. Consideră că în mod greşit a interpretat instanţa că Planul social este o variantă opţională la art.50 din contractul colectiv de muncă, având în vedere un aşa-zis „amendament”, care nu a fost înregistrat la ITM şi nu a fost notificat celor în drept. În realitate planul social trebuia să completeze drepturile salariaţilor prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă.

2. Caracterul formal al înscrisului numit „amendament”, care are data de 13.09.2006, dar nu au fost înregistrate la ITM.

3. Încălcarea dispoziţiile art. 30, 31 din Legea nr. 130/1996, în sensul că orice modificare a contractului colectiv de muncă trebuie înregistrată, iar modificările devin aplicabile doar de la data înregistrării, neputându-se face aplicarea art. 969 Cod civil, ci doar a legii speciale. Pârâta nu a făcut dovada modificării contractului colectiv de muncă prin amendamentul din septembrie 2006.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prevederile Planului Social instituie măsuri compensatorii mai avantajoase pentru salariaţi, fără ca acestea să fie cumulate cu prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă. Pentru a nu exista dubii părţile au inserat o clauză interpretativă prin amendamentul din 13.09.2006.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu disp. art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

In mod corect a interpretat instanţa de fond că reclamanţilor nu li se cuvin în completarea drepturilor obţinute prin aplicarea prevederilor Planului Social şi drepturile prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă, respectiv o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Interpretând dispoziţiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanţa constată că sumele invocate se referă strict la situaţia concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu G. E., plecând de la formula utilizată în situaţia precedentă, care stabileşte indemnizaţia minimă ce va fi acordată de societate.

În consecinţă, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabileşte doar nişte valori minime de la care se începe negocierea. În speţă, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reţinute toate contribuţiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanţi.

Referitor la „Amendamentul” din 13.09. 2006, instanţa constată că acesta nu modifică contractul colectiv de muncă, ci doar interpretează dispoziţiile acestuia, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, aşa cum invocă recurenţii.

Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamanţilor sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, iar reclamanţii nu au contestat aceste decizii în termenul legal.

În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii E. J., D. G., H. E., M. E., N. G, N. E., T. H., T. T. T. cu domiciliul ales la Cabinet av.B. H., cu sediul în F, str.(...).(...), nr.15, Bl.15, .9, jud.V împotriva sentinţei civile nr.689/24.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...).

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 Ianuarie 2009.

S. dec.jud.M.(...)/16.02.2009

Tehnored.S.C./2 ex./ 19 Februarie 2009

Fond:V.N. - S.S.

Asistenţi jud.S.C.T. - A.E.T.