Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A OPERATOR 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 540

Şedinţa publică din 18 martie 2009

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : DR.(...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta S.C. D. D. SRL T împotriva sentinţei civile nr. 3665 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată S. S., având ca obiect contestaţie la decizia de concediere.

La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă S.C. D. D. SRL T, avocat P. D., şi reclamanta intimată S. S. personal şi asistată de avocat J. B..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar fotocopiile confirmării de primire, susţinând că cele două înscrisuri reprezintă recomandata faţă verso xeroxat pe două file.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru greşita reţinere a excepţiei nulităţii deciziei de concediere, câtă vreme aceasta conţine toate elementele care au dus la emiterea ei, iar în ce priveşte comunicarea deciziei, susţine că nu este culpa societăţii recurente, fiind comunicată la adresa indicată chiar de către contestatoare. Susţine în continuare tardivitatea contestaţiei şi solicită respingerea acţiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată, cerând a se avea în vedere procesul-verbal încheiat şi plicul care s-a întors la societate cu menţiunea că adresa este incorectă, decizia fiindu-i comunicată intimatei doar în faţa instanţă.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată :

Prin sentinţa civilă nr.3665/PI din 10 noiembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş s-a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei S. S., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. D. SRL T, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei c/v indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă cuvenită acesteia pentru luna decembrie 2007, constatându-se nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.52/28.02.2008 emisă de pârâtă şi dispunând reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinută anterior concedierii.

Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu celelalte drepturi salariale de care a beneficiat aceasta, începând cu data concedierii, şi până la reintegrarea efectivă.

Prin aceeaşi hotărâre, s-au respins capetele de cerere având ca obiect comunicarea deciziei de concediere, plata drepturilor salariale pentru lunile noiembrie 2007 şi ianuarie – februarie 2008 şi plata daunelor morale, precum şi excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, iar pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 433 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că decizia de concediere nr.52/28.02.2008 a fost încheiată cu ignorarea condiţiilor de formă, la care se referă art.62 alin.2 şi art.268 alin.2 din Codul muncii, nefiind indicate motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă şi nici temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică.

Ca o consecinţă firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere, potrivit art.78 din Codul muncii, instanţa a dispus reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinută anterior concomitent cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu s-ar fi emis decizia nelegală.

Pretenţiile reclamantei privind plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă pentru luna decembrie 2007 prin efectul art.12 şi următoarele din OUG nr.158/2005 precum şi cererea de acordare a daunelor morale au fost respinse ca fiind nedovedite.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, considerând că adresa unde poate fi găsită a fost indicată de aceasta, aşa cum reiese din adresa din 31.10.2007 a contestatorului către societate, precum şi certificatul de concediu medical din 12 decembrie 2007, sens în care unitatea s-a conformat dispoziţiei nr.268 alin.4 din Codul muncii.

Un alt motiv de recurs l-a constituit greşita reţinere a excepţiei nulităţii deciziei de concediere, pentru lipsa menţiunilor privind prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, şi a motivelor pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, având în vedere că în decizia de concediere se menţionează în preambul că prin adresa nr.43/22 februarie 2008 i s-a comunicat angajatei să se prezinte la sediul societăţii pentru clarificarea situaţiei în data de 28 februarie 2008 şi aceasta nu s-a prezentat, făcând astfel imposibilă efectuarea cercetării prealabile.

De asemenea s-a reţinut eronat şi temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată angajatei sancţiunea desfacerii contractului de muncă.

În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat.

Astfel, conform art.62 alin1¹ Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art.61 lit.a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art.263 – 268.

Articolul 62 instituie obligaţia angajatorului de a dispune concedierea printr-o decizie scrisă, motivată în fapt şi în drept, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă, căci referirea generică doar la emiterea deciziei de concediere în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, nu poate acoperi menţiunile concrete, stipulate în art.62 din acelaşi act normativ, în mod corect tribunalul reţinând că această decizie nu este motivată în drept, necuprinzând care dispoziţii din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate.

Pe de altă parte, reţinându-se ca motiv al concedierii, absentarea nemotivată a reclamantei din data de 01.02.2008, până la data de 28.02.2008, şi încadrarea dată de unitate (art.61 lit.a din Codul muncii), în temeiul disp.art.63(1) din acelaşi cod, această concediere poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile, procedură prevăzută şi de Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional(art.76).

Ori, prin probele depuse la dosar, pârâta – recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute la art.63 alin.1 din Codul muncii.

Articolul 62 din Codul muncii prevede că decizia se emite în scris, motivată în fapt şi în drept şi trebuie să cuprindă precizări cu privire la termenul şi instanţa la care poate fi contestată.

Lipsa din decizie a uneia din menţiunile enumerate de text se sancţionează cu nulitatea absolută a acesteia, aşa cum corect a sancţionat-o tribunalul, potrivit art.268 alin.2 din Codul muncii, pârâta fiind nevoită să suporte consecinţele ce decurg din reţinerea acestei excepţii, referitoare la drepturile salariatului, reglementate de art.78 din Codul muncii.

Apărările recurentei în sensul greşitei respingeri a excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, ca urmare a faptului că această decizie a fost comunicată la adresa indicată, nu pot fi reţinute, observând că pe scrisoarea recomandată nu se atestă confirmarea primirii acesteia, de către reclamantă.

Faţă de cele ce preced, cum sentinţa atacată este legală şi temeinică, sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei S.C. D. D. SRL, declarat împotriva sentinţei civile nr. 3665/PI/10 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată S. S..

Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei-intimate suma de 595 lei cheltuieli de judecată din recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18 martie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) DR.(...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red.V.S./23.04.2009

Thred.M.L./23.04.2009

Ex.2

Prima inst. – S. E. – S. D. - Trib. T