Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1

Şedinţa publică de la 06 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de SC B. I SA împotriva sentinţei civile nr. 910 din 18 VI 2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, intimaţi fiind M. V. D. şi SINDICATUL INDEPENDENT ÎNCREDEREA- PRIN PREŞEDINTE E. E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat I. Ţ. pentru recurentă şi E. B., procuratorul intimatei M. D.. Lipsă reprezentantul intimatului Sindicatului Independent „Încrederea”.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecată.

Părţile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Avocat Ţ., având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi respingerea contestaţiei. Consideră că au fost respectate dispoziţiile legale la momentul concedierii contestatoarei. Postul nu mai există, modificarea schemei şi organigramei a intervenit în noiembrie 2008. Atribuţiile de modificare a statelor de funcţiuni şi organigramei societăţii revine Adunării Generale a Acţionarilor care în noiembrie 2008 le-a aprobat.Ca urmare solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Procuratorul intimatei precizează că la dosar s-au depus copii de pe statul de funcţiuni şi de pe organigrama societăţii care au fost aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor din 19 martie 2007. Aceste documente au fost valabile după data de 14 noiembrie 2008.Dacă recent, la 14 XI 2008 AGA a aprobat alte documente acestea încep să producă efecte juridice de la data validării lor dar nu retroactiv. Pentru perioada 19 martie 2007 – 14 noiembrie 2008 au fost valabile organigrama şi statul de funcţiuni validate la 19 martie 2007, ceea ce înseamnă că după concedierea intimatei, la 31 decembrie 2007 recurenta nu a făcut dovada desfiinţării efective a locurilor de muncă, potrivit organigramei în vigoare pe anul 2008. Situaţia a fost confirmată chiar de directorul general al societăţii care în răspunsul la interogatoriu a precizat că nu a desfiinţat locuri de muncă. Solicită să se constate nulitatea deciziei de concediere, concedierea s-a făcut cu încălcarea art.166 şi 175 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2007 – 2008 în sensul că organizaţia de sindicat din unitate nu a fost consultată cu privire la disponibilizarea salariaţilor. Deasemeni, din conţinutul decizie de concediere lipseşte atât menţiunea cu privire la data de desfacerii contractului individual de muncă, menţiunile referitoare la lista locurilor de muncă vacante în unitate şi termenul în care salariata putea să opteze pentru a ocupa un lod de muncă vacant. Solicită respingerea recursului ca nefundat, depune concluzii scrise.

În replică, avocat Ţ. ţine să precizeze că instanţa a fost investită cu un recurs formulat de unitate iar prima instanţă a admis contestaţia intimatei pe motive că nu s-a făcu dovada scoaterii locului de muncă.

Declarând dezbaterile încheiate, instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i cu nr(...), contestatoarea M. D. a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 287/31.12.2007 emisă de SC B. I SA solicitând anularea acestei decizii, reintegrarea în muncă pe o funcţie corespunzătoare şi plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a beneficiat până la concediere.

În motivarea acţiunii, s-a susţinut că desfiinţarea locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă, ci a fost fictivă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. A arătat intimata că, la data de 31.12.2007, având în vedere procesul verbal al Consiliului de Administraţie şi hotărârea nr. 14 din 17.12.2007, a fost emisă decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activităţi, precum şi ca urmare a desfiinţării locului de muncă. Măsurile dispuse au fost prezentate şi Sindicatului Independent Încrederea, în cadrul şedinţei Comitetului Director din 11.01.2008, la care au participat şi reprezentanţii D. B.. La data de 28.01.2008, în urma unei sesizări, SC B. I SA a fost supusă unui control din partea Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă I, care nu a constatat încălcarea prevederilor Legii nr. 53/2003.

Contestatoarea a invocat excepţia nulităţii deciziei de concediere, ca urmare a nulităţii de drept a hotărârilor Consiliului de Administraţie, care nu avea atribuţii cu privire la încadrarea salariaţilor sau desfacerea contractelor lor individuale de muncă.

Prin încheierea din 6 iunie 2008, excepţia nulităţii absolute a fost respinsă, întrucât nu s-a făcut dovada contestării hotărârii Consiliului de Administraţiei şi constatării nulităţii acesteia.

Părţile au depus copii de pe înscrisuri şi au solicitat proba cu interogatoriul.

Prin sentinţa civilă nr. 910 din 18 iunie 2008, T r i b u n a l u l I a ş i a admis contestaţia formulată de contestatoarea M. V. D. în contradictoriu cu intimata DC B. I SA.

A anulat decizia de concediere nr. 287 din 31.12.2007 emisă de intimată, care a fost obligată să o reintegreze pe contestatoare în funcţia avută anterior emiterii deciziei şi să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data emiterii deciziei de concediere, până la reintegrarea efectivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 287 din 31.12.2007, SC B. I SA a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activităţi, precum şi ca urmare a desfiinţării locului de muncă.

La emiterea deciziei, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 55 lit. c, art. 58, art. 65, art. 73 şi următoarele Codul muncii, prevederile art. 43, art. 44 şi următoarele din Contractul colectiv de muncă 2007/2008, statutului societăţii, regulamentului intern şi Legii nr. 31/1990.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Angajatorul nu a dovedit că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei este efectivă şi că postul nu se mai regăseşte în organigrama societăţii ori în statul de funcţii.

Deşi are sarcina probei, unitatea nu a depus dovezi privind transformările tehnologice invocate în decizia contestată şi în Hotărârea nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administraţie.

Mai mult, din decizia contestată nu rezultă data la care încetează contractul individual de muncă al salariatei şi dacă salariata a beneficiat efectiv de preaviz. În decizia contestată, la art. 2, se menţionează că durata preavizului este de 15 zile lucrătoare, fără a se preciza în ce perioadă contestatoarea a beneficiat de dreptul prevăzut de art. 73 Codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, intimata SC B. I SA.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ Cod proc. civilă, recurenta susţine, citând dispoziţiile art. 75 Codul muncii, că în decizie este menţionată durata preavizului, de 15 zile lucrătoare, şi că aceasta produce efecte de la data comunicării. T. a primit decizia la data de 12.01.2008, dată de la care curge termenul de preaviz, astfel că, în perioada 12.01-1.02.2008 a beneficiat de toate drepturile cuvenite.

A mai susţinut recurenta că măsurile dispuse au fost prezentate şi Sindicatului Independent Încrederea, în cadrul şedinţei Comitetului Director din 11.01.2008, la care au participat şi reprezentanţii D. B.. În cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie a fost prezentată situaţia economică, precum şi transformările tehnologice ce vor avea loc în perioada următoare, în condiţiile în care societatea se confruntă cu greutăţi financiare importante. Trebuie avut în vedere întregul activ şi pasiv al societăţii, rezultând că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă, având cauze reale şi serioase.

Mai mult, dispoziţiile art. 65 Codul muncii oferă agenţilor economici posibilitatea de a-şi organiza activitatea şi de a dimensiona numărul de angajaţi potrivit nevoilor lor.

Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.

Intimata nu a formulat întâmpinare. Părţile au depus copii de pe înscrisuri.

În conformitate cu prevederile art. 163 Cod proc. civilă, primind excepţia de litispendenţă, T r i b u n a l u l I a ş i a trimis Curţii de Apel contestaţia formulată de Sindicatul Independent „Încrederea” I, în numele şi pentru M. D., împotriva aceleiaşi decizii de concediere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 74 lit. b Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu „durata preavizului”.

Din examinarea deciziei nr. 287 din 31.12.2007, care este o decizie de concediere, se constată, aşa cum susţine recurenta, că aceasta conţine durata preavizului, de 15 zile lucrătoare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 75 Codul muncii, decizia de concediere şi-a produs efectele de la data comunicării ei către salariat, respectiv 12.01.2008.

În ceea ce priveşte afirmaţia că „Hotărârea Consiliului de Administraţie este nulă de drept întrucât a fost luată fără participarea organizaţiei sindicale, iar desfiinţarea locului de muncă nu are o cauză reală şi serioasă, ci este o desfiinţare fictivă, întrucât nu a fost dovedită desfiinţarea locului de muncă”, se constată că o atare „afirmaţie” nu aparţine instanţei de fond. Prima instanţă a reţinut că recurenta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit că desfiinţarea locului de muncă al intimatei contestatoare este efectivă şi că postul nu se mai regăseşte în organigrama societăţii ori în statul de funcţii.

Sub acest aspect examinat de prima instanţă, al desfiinţării efective a locului de muncă al intimatei, sunt irelevante susţinerile recurentei privind situaţia economică, transformările tehnologice ce vor avea loc în următoarea perioadă, creditele neachitate, datoriile neonorate sau posibilitatea oferită agenţilor economici de a-şi organiza activitatea în conformitate cu cerinţele unei funcţionări eficiente.

Astfel, conform Hotărârii nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administraţie de la SC B. I SA, menţionată în decizia de concediere, s-a aprobat „sistarea activităţii şi trecerea în conservare a capacităţilor de producţie, a mijloacelor fixe din cele trei sectoare, respectiv Ferma nr. 3, 5 şi 7-8”, precum şi „concedierea individuală a unui număr de 20 salariaţi din cadrul Fermei nr. 3, ca urmare a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activităţi şi ca urmare a desfiinţării unor locuri de muncă”.

În decizie, ca temei de drept, sunt menţionate prevederile art. 65 Codul muncii, care presupun desfiinţarea locului de muncă ocupat de intimată, desfiinţare care trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Or, recurenta nu a dovedit, în primul rând, că postul ocupat de intimată a fost desfiinţat efectiv. Intimata M. D. a ocupat postul de crescător îngrijitor de animale pentru producţia de carne, conform actului adiţional nr. 1/17.10.2005 la contractul individual de muncă nr. 87 din 1.05.2005, desfăşurându-şi activitatea la Ferma nr. 3. Statul de funcţiuni aplicabil în cadrul SC B. I SA, aprobat în B. din 19.03.2007, a prevăzut, la Ferma nr. 3, un număr de 32 posturi, dintre care 28 crescători de păsări.

Reţinând că Hotărârea nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administraţie are în vedere, generic, concedierea a 20 de salariaţi din cadrul Fermei nr. 3, a cărei activitate ar fi trebuit să fie sistată, în condiţiile în care existau un post de şef de fermă, un post de contabil fermă, 2 posturi de tehnicieni zootehnişti exploatare şi 28 posturi de crescători de păsări, rezultă că nu se poate stabili că locul de muncă ocupat de intimată a fost desfiinţat efectiv, la data la care recurenta a dispus unilateral încetarea contractului individual de muncă.

Constatarea nulităţii concedierii dispuse fără respectarea prevederilor legale este susţinută şi prin înscrisurile depuse de către recurentă, din care rezultă că sistarea activităţii la punctul de lucru Ferma nr. 3, până la accesarea fondurilor în vederea modernizării, a fost aprobată prin Hotărârea nr. 6/14.11.2008 a B. SC B. I SA. Recurenta a depus şi un nou stat de funcţiuni aplicabil în cadrul SC B. I SA, în care nu este menţionată şi Ferma nr. 3, însă schema de funcţionare a recurentei şi numărul maxim de posturi au fost aprobate prin Hotărârea nr. 5 din 14.11.2008 a B. de la SC B. I SA.

Cele două hotărâri sunt ulterioare deciziei de concediere nr. 287 din 31.12.2007, iar art. 77 Codul muncii prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt decât cele precizate în decizia de concediere.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul şi se va menţine sentinţa.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC B. I SA împotriva sentinţei civile nr.910/18.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 06.01.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B.C. M.C. P.S.

Grefier,

Red.B.C.

Tehnored.B.C./C.M.

T r i b u n a l u l I a ş i:

-E. T.

-U. E.

19.I.2009.-

2 ex.-