Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 427/R-CM

Şedinţa publică din 20 Mai 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) J.

Grefier E. D.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de contestatorul H. G, împotriva sentinţei civile nr.68/CM din 29 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurentul-contestator H. G şi consilier juridic E. E. pentru intimata SC”D.”SA C, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici D.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că s-au depus la dosar din partea recurentului-contestator H. G răspuns la întâmpinarea formulată de intimata SC”D.”SA C şi note de şedinţă suplimentare.

Reprezentantul intimatei SC”D.”SA C precizează că a luat cunoştinţă de conţinutul răspunsului la întâmpinare şi de notele de şedinţă suplimentare, depuse la dosar de către recurentul-contestator H. G şi nu solicită termen în acest sens.

Recurentul-contestator H. G şi reprezentantul intimatei SC”D.”SA C, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Recurentul-contestator H. G, având cuvântul, susţine oral recursul aşa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecinţă.

Precizează că nici în prezent nu există o decizie intermediară dată pentru desfiinţarea postului pe care a lucrat el.

Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul intimatei SC”D.”SA C, având cuvântul, solicită respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond pentru motivele invocate în notele şi concluziile scrise depuse la prima instanţă.

Arată că desfiinţarea locului de muncă a fost hotărâtă de Consiliul de Administraţie.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

La data de 02.06.2007 contestatorul H. G a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.108/16.07.2007 emisă de intimata S.C.„D.”S.A. C, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante pe perioada februarie 2006 - iulie 2007 şi daune morale în cuantum de 30.000 lei.

În motivarea contestaţiei se arată că intimata a dispus încetarea activităţii dintr-o funcţie în care nu era numit definitiv, doar în data de 16.04.2007 i s-a întocmit fişa postului.

Apreciază contestatorul că desfiinţarea unor locuri de muncă ar trebui să fie rezultatul unor restrângeri de activitate şi în consecinţă a unor pierderi financiare, situaţie ce nu se regăseşte la intimată.

A mai susţinut că desfiinţarea postului nu este justificată în condiţiile în care, începând cu 01.06.2007 s-au făcut angajări de aproximativ 30 persoane, printre care şi ing.U. în funcţia de consilier tehnic, angajat în jurul datei de 10.06.2007.

Afirmă contestatorul că este O. afirmaţia din decizia contestată a cărei nulitate absolută o solicită să se constate, în sensul că nu mai exista un alt post corespunzător pregătirii sale, întrucât la data de 15.06.2007 existau posturi care prevăd atribuţii compatibile cu pregătirea sa profesională, respectiv: şef serviciu inspecţia calităţii - cod organigramă 1102, şef compartiment inspecţia calităţii - cod organigramă 1132, şef compartiment recepţie laboratoare - cod 1112.

Un alt motiv de nulitate absolută a deciziei este acela că decizia s-a emis la data de 16.07.2007, în condiţiile în care Hotărârea Consiliului de Administraţie a fost luată în 07.06.2007, trecând astfel mai mult de 5 zile de la momentul dispunerii concedierii şi mai mult, momentul de la care unitatea înţelege ca decizia să-şi producă efecte fiind retroactiv emiterii acesteia.

A mai solicitat contestatorul obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante pe perioada febr.2006 – iulie 2007, evaluate de contestator la 3000 lei.

În concluzie, se solicită admiterea contestaţiei, constatarea nulităţii absolute a deciziei 108/16.07.2007, reintegrarea în postul avut anterior concedierii, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrare în funcţie, plata sumei de 3000 lei reprezentând drepturi salariale restante, suma de 30.000 lei reprezentând daune morale, având în vedere prejudiciul de imagine produs contestatorului, fiind singurul şef de serviciu disponibilizat, cu cheltuieli de judecată.

Contestaţia a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.62 pct.2, art.74 lit.d, art.75, art.248 pct.3, art.269 pct.1 şi 2, art.287 Codul muncii.

Ulterior, contestatorul şi-a precizat contestaţia referitor la sumele restante în cuantum de 455 lei şi 3 tichete – bonuri valorice (f.166).

În urma probelor administrate în cauză, T r i b u n a l u l A r g e ş, prin sentinţa civilă nr.68/CM din 29 ianuarie 2008, a respins contestaţia formulată.

S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, că prin decizia nr.108/16.07.2007 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.

La baza deciziei au stat: Hotărârea Consiliului de Administraţie din data de 07.06.2007 şi referatul Direcţiei de producţie nr.400/2089/07.06.2007 privind organizarea societăţii în sensul desfiinţării serviciului lansarea, urmărirea producţiei, ca urmare a faptului că la nivelul societăţii întreaga activitate de producţie se desfăşoară în cadrul unei singure secţii, sub directa îndrumare şi coordonare a direcţiei de producţie.

Prin raportul nr.4000/2098/13.06.2007 întocmit de directorul de producţie se propunea disponibilizarea contestatorului din funcţia de şef serviciu lansarea – urmărirea producţiei, din cauza desfiinţării serviciului respectiv, urmând ca C disponibilizat să-i înceteze activitatea după efectuarea preavizului de 20 zile lucrătoare, începând cu 15.06.2007.

S-a mai stipulat în decizia contestată că, în temeiul art.174 lit.a din contractul colectiv de muncă, în cazul desfiinţării unor posturi, societatea intimată nu poate oferi un alt post corespunzător pregătirii profesionale a contestatorului, singurele locuri de muncă disponibile fiind cele de M. presator şi sudor.

Instanţa de fond, analizând primul motiv de nulitate absolută invocat de contestator, îl constată neîntemeiat, având în vedere că prin conţinutul deciziei nr.108/16.07.2007 s-a arătat că societatea nu poate oferi un alt post corespunzător pregătirii profesionale a salariatului, singurele locuri de muncă disponibile în unitate fiind cele de M. presator şi sudor.

În ceea ce priveşte C de-al doilea motiv de nulitate absolută, tribunalul a apreciat că şi acesta este neîntemeiat deoarece termenul de 5 zile la care face trimitere contestatorul este unul de recomandare, aşa cum a statuat şi jurisprudenţa şi literatura de specialitate, iar data de la care decizia de concediere îşi produce efectele este data de 10.08.2007 faţă de 16.07.2007 data emiterii acestui înscris.

Referitor la fondul cauzei, s-a reţinut că desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea raportului juridic de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă asigurat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Cu privire la condiţiile în care operează concedierea, conform art.55 alin.1 Codul muncii, alin.2 al aceluiaşi articol, stipulează că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Desfacerea contractului individual de muncă este efectivă atunci când postul vizat de angajator este suprimat definitiv din organigrama acestuia, ca urmare a reorganizării din motive care nu ţin de persoana salariatului.

Concedierea este reală şi serioasă atunci când prin ea nu se maschează în fapt îndepărtarea persoanei care ocupă postul supus desfiinţării.

Din conţinutul hotărârii consiliului de administraţie din data de 07.05.2007 (f.15) se evidenţiază faptul că se impune desfiinţarea Serviciului lansare, urmărirea producţiei ca urmare a existenţei unei singure secţii de producţie coordonată de directorul de producţie.

Conform art.7 din aceeaşi hotărâre, ca urmare a modificărilor din structura organizatorică a societăţii urmează a fi desfiinţate posturile de şef serviciu desfacere, şef serviciu lansare, urmărirea producţiei, maistru formaţie, mecanici sudură, tehnician din cadrul serviciilor lansare, urmărirea producţiei şi vânzări, cumpărări, precum şi un post de gestionar din cadrul serviciului vânzări – cumpărări.

Situaţia economică dificilă a societăţii intimate este relevată de tabelul privind situaţia indicatorilor economico-financiari şi a indicatorilor de eficienţă întocmit de Compartimentul financiar-contabilitate (f.32), din care se constată existenţa unui profit negativ, în fapt o activitate desfăşurată în pierdere de către unitate.

În ceea ce priveşte încadrarea de personal în societate în perioada 01.06.2007 – 31.07.2007, din înscrisul depus la fila 54 de la dosar, instanţa a reţinut că posturile nou înfiinţate au cu totul alte atribuţii decât pregătirea pe care o avea contestatorul.

Intimata, în vederea desfăşurării propice a activităţii sale, în concordanţă cu principiile economiei de piaţă, poate înfiinţa orice post apreciază de cuviinţă în vederea realizării obiectului de activitate pentru care există.

Dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i impun doar restricţia angajării de personal pe un post recent desfiinţat, situaţie în care concedierea întemeiată pe dispoziţiile art.65 alin.1 Codul muncii nu ar mai fi efectivă şi reală.

Desfiinţarea Serviciului lansare şi urmărirea producţiei a fost propusă conducerii societăţii prin referatul nr.4000/1089/07.06.2007 (f.16) ca urmare a problemelor care persistă în activitatea de producţie privind respectarea angajamentelor către toţi clienţii.

Acest aspect a fost supus discuţiei Consiliului de administraţie şi aprobat prin Hotărârea din 07.06.2007.

Desfiinţarea locului de muncă deţinut de contestator reiese din organigramele depuse de intimată (f.36-37) din care rezultă suprimarea definitivă a acestui post.

În ceea ce priveşte capătul din acţiune referitor la restituirea sumei de 455 lei reprezentând drepturile salariale pentru zilele de 30 şi 31.03.2006 şi 05.05.2006, precum şi diferenţele rezultate din modificarea coeficienţilor reali de salarizare din lunile aprilie şi mai 2007, tribunalul a reţinut că pontajul petentului a fost modificat de unitate în mod legal deoarece în perioada respectivă contestatorul a fost în concediu fără plată.

Capetele de cerere privind acordarea diferenţelor de drepturi salariale, precum şi a daunelor morale, au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul H. G.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât:

1. În mod greşit instanţa de fond a respins contestaţia privind nulitatea deciziei emisă de intimată.

Nu s-a avut în vedere că la emiterea acestei decizii intimata nu a respectat procedurile legale prevăzute de Codul muncii şi contractul colectiv de muncă la data concedierii.

Astfel, decizia i-a fost comunicată pe data de 16 iulie 2007 şi produce efecte cu prima zi de preaviz, adică din 15 iunie 2007, stabilind astfel data începerii derulării perioadei de preaviz retroactiv.

Nu s-au avut în vedere prevederile art.187 (1) din contractul colectiv de muncă, potrivit cărora, anunţul reducerii postului trebuie făcut cu 30 de zile înaintea începerii perioadei de preaviz, iar contestatorul a fost anunţat la 15 iunie 2007, data începerii preavizului.

În adresa de comunicare a începerii preavizului nu s-a precizat perioada de preaviz, motivul desfacerii contractului de muncă, organul căruia i se adresează contestaţia şi dacă se oferă un alt loc de muncă, este prins într-un curs de recalificare.

Nu s-a avut în vedere că la data de 15 iunie 2007, data disponibilizării contestatorului, existau C puţin 3 posturi vacante în organigrama societăţii, de şef serviciu calitate, şef compartiment recepţie laboratoare şi şef compartiment inspecţie a calităţii.

În legătură cu acordul sindicatului, nu s-a avut în vedere că nu există un proces-verbal încheiat nici înainte şi nici după încetarea contractului de muncă al contestatorului.

2. Instanţa a reţinut în mod greşit că desfiinţarea postului contestatorului este reală şi serioasă şi nu a ascuns intenţia de îndepărtare a acestuia de pe postul deţinut în societate.

Încă din luna martie 2006, când i s-a modificat foaia colectivă de prezenţă a contestatorului, acesta a început să ceară explicaţii verbale cu privire la abuzurile care se fac asupra salariaţilor, după care şi intimata nu i-a întocmit fişele de evaluare, nu a întocmit fişa cu postul de sarcini, limita de competenţă, numai după ce a depus un memoriu la I.T.M.

3. În mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere privitor la respingerea sumei de 455 lei RON drepturi salariale pentru zilele de 30 şi 31 martie 2006 şi 5 mai 2006, motivând că pontajul a fost modificat deoarece în zilele respective contestatorul a fost în concediu fără plată.

Nu s-a avut în vedere că în zilele respective contestatorul a fost prezent la serviciu, a semnat condica de prezenţă şi alte documente, activitatea nefiind oprită în sectoarele pe care le-a condus în zilele respective.

În zilele respective toţi salariaţii au fost la serviciu, conform foilor colective de prezenţă avizate de contestator, activitatea nu a fost întreruptă, intimata neputând prezenta nici un document în acest sens.

Intimata nu a depus la dosar instrucţiunile şi grilele de salarizare anexe la contractul colectiv de muncă şi nici formularele fişelor de evaluare şi metodologia întocmirii acestora.

Faţă de motivele arătate se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii contestaţiei, constatării nulităţii deciziei emise, cu reîncadrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi plata sumei de 455 lei RON drepturi salariale restante şi daune morale.

Analizând actele dosarului, instanţa constată următoarele:

Primul motiv de recurs declarat de contestator este nefondat.

Referitor la nulitatea deciziei de concediere nr.108/16 iulie 2007 emisă de intimată, în mod corect instanţa de fond a reţinut că această decizie nu este lovită de nulitate absolută.

Decizia de concediere sus arătată cuprinde toate elemente obligatorii prevăzute de Codul muncii, iar efectele acestei decizii s-au produs ulterior emiterii, după îndeplinirea termenului de preaviz.

Prin adresa nr.1103/291/15 iunie 2007, hotărârea consiliului de administraţie din 07 iunie 2007 privind desfiinţarea locului de muncă al contestatorului şi acordarea termenului de preaviz începând cu data de 15 iunie 2007 a fost comunicată acestuia. Întrucât ulterior comunicării preavizului şi emiterii deciziei de concediere contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat de drept potrivit art.73 din Codul muncii, situaţie în care raporturile de muncă dintre societate şi contestator au încetat la data de 4 septembrie 2007.

De asemenea, nici una din susţinerile contestatorului referitoare la nulitatea deciziei de concediere nu este întemeiată, întrucât, la emiterea acesteia, s-au avut în vedere prevederile C o d u l u i m u n c i i.

Celelalte două motive de recurs formulate de contestator sunt întemeiate, ceea ce duce la admiterea recursului formulat.

C de-al doilea motiv de recurs vizează faptul că din actele dosarului nu rezultă că desfiinţarea postului contestatorului este reală şi serioasă.

Analizând aceasta, se constată că prin decizia nr.108/16 iulie 2007, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, reţinându-se că din hotărârea consiliului de administraţie din 07 iunie 2007 şi referatul nr.4000/2098/13.06.2007, întocmit de directorul de producţie, rezultă că se impune disponibilizarea contestatorului din funcţia de şef serviciu lansarea urmărirea producţiei din cauza desfiinţării serviciului respectiv, urmând ca acesta să-şi înceteze activitatea după efectuarea preavizului de 20 de zile lucrătoare calculate începând cu data de 15 iunie 2007.

S-a precizat, de asemenea, că unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi deţinute de contestator şi nu poate oferi acestuia un alt post corespunzător, singurele locuri de muncă disponibile în unitate fiind cele de M. presator şi sudor.

Potrivit art.65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Rezultă astfel că, potrivit textului de lege sus arătat, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului şi exterior acestuia, nefiind vorba astfel de abateri disciplinare, inaptitudine fizică sau psihică, etc.

O astfel de concediere nu presupune culpa salariatului, ci este independentă de ea, condiţia de legalitate fiind ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Se constată astfel că desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii.

Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţile economice sau transformări economice, etc. şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, contestatorul a lucrat la societatea intimată ca şef serviciu lansare urmărirea producţiei din data de 5 iunie 2006.

Prin hotărârea consiliului de administraţie din 7 iunie 2007 s-a hotărât desfiinţarea serviciului lansare urmărirea producţiei ca urmarea faptului că la ora respectivă exista o singură secţie de producţie, coordonarea făcându-se direct de directorul de producţie.

Prin adresa nr.1103/291/15.06.2007 s-a comunicat contestatorului că începând cu această dată urmează să fie concediat pentru motivul menţionat, cu un preaviz de 20 de zile calendaristice.

Societatea intimată arată că, urmare desfiinţării unor posturi, ocupanţii acestora sunt puşi la dispoziţia societăţii în vederea redistribuirii lor pe alte posturi corespunzătoare cu pregătirea lor profesională, însă. Ţinând cont că în cadrul societăţii nu au existat astfel de posturi, singura măsură posibilă a fost încetarea contractului de muncă care s-a făcut şi cu acordul sindicatului.

Instanţa constată însă că, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de S.C.„D.”S.A C, art.187¹, în situaţia în care organele competente din unităţi au aprobat măsuri de reducere a activităţii ori de reorganizare a procesului de producţie care ar determina desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să comunice în scris organizaţiei sindicale numărul posturilor ce ar urma să fie reduse, natura acestora, precum şi cauzele concrete ce au dus la necesitatea acestor măsuri.

La alin.2 se prevede că anunţul trebuie făcut cu 30 de zile calendaristice înainte de scurgerea termenului de preaviz.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârea consiliului de administraţie din 07 iunie 2007, intimata a hotărât desfiinţarea postului contestatorului, iar la art.8 din această hotărâre, se prevede angajarea în cadrul societăţii a domnului U. H. pe postul de consilier tehnic în cadrul direcţiei generale.

Instanţa de fond a reţinut că încadrarea de personal la societatea intimată în perioada 01 iunie – 31 iulie 2007 s-a făcut pentru posturi nou înfiinţate, cu alte atribuţii decât pregătirea pe care o avea contestatorul. La fila 54 se precizează că au fost încadraţi un număr de 32 salariaţi, dar pe posturile de galvanizatori, sudori, M.i, muncitori calitate şi un singur salariat consilier tehnic în cadrul direcţiei generale.

Şi în întâmpinarea formulată intimata arată că la data concedierii contestatorului, în organigrama societăţii mai erau prevăzute nişte funcţii pe care acesta le considera corespunzătoare pregătirii sale profesionale, dar dificultăţile financiare prin care trecea societatea au determinat amânarea scoaterii al concurs a acestor posturi.

Instanţa constată astfel că, într-adevăr, prin hotărârea consiliului de administraţie s-a dispus desfiinţarea serviciului al cărui şef era contestatorul, fără a se preciza în mod concret cauzele care au dus la desfiinţarea acestui serviciu, cât şi faptul dacă odată cu aceasta s-au desfiinţat şi posturile altor salariaţi, iar în aceeaşi perioadă şi ulterior au fost angajaţi alţi salariaţi în societate, de unde rezultă că nu existau dificultăţi financiare pentru angajare, prin aceeaşi hotărâre fiind angajat un consilier tehnic.

Din situaţia producţiei marfă realizată pe primele patru luni ale anului 2007 depusă de contestator şi semnată de directorul de producţie, rezultă că producţia planificată a fost de 3.680.000 RON, iar cea realizată de 3.794.584 RON.

Constatându-se astfel că unitatea intimată a mai angajat după desfacerea contratului de muncă şi o altă persoană pe un post care i se putea oferi acestuia, că nu a dovedit dificultăţile financiare intervenite care să ducă la desfiinţarea postului de muncă al contestatorului, nu a dovedit că desfiinţarea locului de muncă al acestuia ar fi avut o cauză reală şi serioasă.

Nefiind îndeplinite condiţiile pentru concedierea prevăzută de art.65 alin.1 din Codul muncii, instanţa de fond trebuia să admită contestaţia formulată, să dispună anularea deciziei astfel emise.

C de-al treilea motiv de recurs se referă la respingerea capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru zilele de 30 şi 31 martie 2006 şi 5 mai 2006.

Instanţa de fond a apreciat că pentru aceste zile pontajul petentului a fost modificat de unitate în mod legal, deoarece în perioada respectivă contestatorul a fost în concediu fără plată.

Nu rezultă însă din actele dosarului că în perioada respectivă contestatorul ar fi fost în concediu fără plată şi din foile colective de prezenţă depuse pentru lunile martie şi mai 2006 rezultă că, iniţial, contestatorul a fost trecut pe datele respective ca prezent pe timp de 8 ore peste care s-a trecut învoit.

Nu s-au depus la dosar cererile pentru învoire şi simpla modificare a foilor colective de prezenţă, nesemnate de C care a efectuat modificările, nu duce la concluzia lipsei acestuia de la serviciu.

În această situaţie, nejustificat i s-au reţinut contestatorului drepturile salariale datorate pentru aceste zile.

Faţă de cele arătate, recursul declarat de către contestator este întemeiat şi în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă urmează a fi admis, a se dispune modificarea sentinţei civile atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate, anulării deciziei nr.108/16 iulie 2007 emisă de intimată şi reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior.

Faţă de prevederile art.78 alin.1 din Codul muncii, va fi obligată intimata la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

De asemenea, va fi obligată intimata la plata către contestator şi a drepturilor salariale cuvenite pentru zilele de muncă din 30-31 martie 2006, precum şi din 5 mai 2006.

Se vor menţine în rest prevederile sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul H. G, împotriva sentinţei civile nr.68/CM din 29 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Modifică sentinţa în sensul că admite contestaţia formulată şi anulează decizia nr.108 din 16 iulie 2007 emisă de intimata S.C.„D.”S.A C. Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii şi obligă pe intimată la plata către acesta a despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Obligă intimata la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite pentru zilele de muncă din 30 şi 31 martie 2006, precum şi din 5 mai 2006.

Menţine în rest sentinţa de mai sus.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

N.S.P., P.G., L.I.,

Grefier,

Red.P.G.

Tehnored.G.T.

4 ex./05.06.2008

Jud.fond: F.V./N.D.