Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B A C Ă U

SECŢIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 659

Şedinţa publică de la 12 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

Judecător : (...) (...) (...)

Judecător : (...) S.

Grefier : F. H.

**********************************************

La ordine a venit spre soluţionare pronunţarea în recursurile promovate de reclamanta E. F. şi pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, împotriva sentinţei civile nr.844 din 21.10. 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...).-

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea din acea zi.

C U R T E A

- deliberând –

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 844/21.X.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosar nr(...), s-a admis în parte contestaţia împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2801/10.12/2007, formulată de contestatoarea E. F. în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română S.A. B şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea Deciziei 2801/10.12.2007. S-a respins capătul de cerere privind plata despăgubirilor materiale şi morale ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatoarea a fost încadrată la BCR Sucursala B pe postul de consilier juridic, iar prin decizia 2801/10.12.2007 i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 65-66 din Codul muncii ca urmare a desfiinţării postului.

Potrivit art. 74 al. 1 lit. d din Codul muncii decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu listat tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condiţiile art. 64 .

Analizând conţinutul deciziei de concediere s-a observat că aceasta nu cuprinde situaţia posturilor vacante cu toate că în unitate existau astfel de posturi fapt ce nu a fost contestat de către intimată.

Intimata a arătat că aceste dispoziţii sunt obligatorii doar în condiţiile art. 64 din c o d u l m u n c i i (inaptitudinile fizică/psihică, necorespundere profesională şi reintegrarea în funcţie a salariatului concediat nelegal – 56 lit. f) nu şi în cazul concedierii în temeiul art. 65-66 din c o d u l m u n c i i ca urmare a reorganizării activităţii.

Aceste susţineri nu au fost reţinute de către instanţă întrucât nu ar fi logic ca, la concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului (inaptitudinile fizică sau necorespundere profesională) să se ofere alt loc de muncă, iar pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului (desfiinţarea locului de muncă) să nu se procedeze la fel. O asemenea soluţie ar fi contrară spiritului dispoziţiei legislaţiei muncii.

Pentru aceste motive instanţa a constatat nulitatea deciziei nr. 2801/10.12.2007.

Despăgubirile materiale solicitate de reclamantă în baza programului „Retragerea de aur” au fost respinse pentru următoarele motive:

Conform programului „Retragerea de aur” salariaţii care în cursul anului 2007 mai au între 5-7 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limita de vârstă şi care nu se încadrează în condiţiile pentru pensionare anticipată primesc salarii compensatorii dacă solicită încetarea raporturilor de muncă.

Acest program a fost modificat începând cu 11.04.2007 8 (fl. 68 ds) în sensul că pentru salariaţii ce nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate în cursul anului 2007 dar au o situaţie deosebită justificată de motive medicale bine întemeiate şi dovedite cu documente se va acorda o derogare de la caz la caz.

Potrivit adresei nr. 1805/24.04.2007 (fl. 167 ds) documentele acceptate pentru dovedirea situaţiei medicale deosebite au fost stabilite ca fiind: act medical eliberat de un medic specialist care să recomande pensionarea, minim 90 de zile concediu medical în ultimele 12 luni şi certificate medicale care să ateste boala pentru care s-a făcut recomandarea pentru pensionare.

Având în vedere că acordarea acestor plăţi compensatorii nu izvorăsc dintr-o dispoziţie legală ci din voinţa angajatorului atunci stabilirea criteriilor de selecţie este un atribut exclusiv al său.

Astfel pe bună dreptate a fost respinsă cererea contestatoarei de înscriere în acest program formulată la 06.07.2007 (fl. 54-65 ds) întrucât nu a depus nici un document medical acceptat de angajator care să ateste situaţia medicală deosebită în situaţia în care mai avea 3 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

Discriminarea invocată de reclamantă în raport de salariaţii care au fost incluşi în acest program cu toate că nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate nu a fost reţinută de instanţă, întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de situaţii şi că reclamanta s-ar afla în situaţii similare.

Întrucât nu s-a probat existenţa nici unui prejudiciu moral în baza art. 1169 Cod civil instanţa a respins şi acest capăt de cerere ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal, motivat şi legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurs ambele părţi, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de A p e l B a c ă u sub nr(...).

Criticile formulate de contestatoare ( fl. 5 ) au vizat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul soluţiei de respingere a despăgubirii materiale şi morale solicitate, susţinându-se în esenţă următoarele:

- daunele materiale prevăzute de art. 78 alin.1 din Codul muncii trebuiau să i se acorde de drept, ca urmare a admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de concediere, indiferent de petitul acţiunii;

- prejudiciul moral suferit a existat şi a constat în trauma suferită, iar probarea sa nu trebuia făcută în mod direct, fiind prezumată.

Recurenta pârâtă a invocat nelegalitatea soluţiei de anulare a deciziei de concediere în contextul motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ.; însă a dezvoltat şi susţinut ( oral prin consilier juridic ) numai lipsa de temei legal şi aplicarea greşită a legii, apreciind că instanţa de fond a extins nepermis de mult aplicarea dispoziţiilor art. 64 din C.muncii şi la alte situaţii ce nu au fost avute în vede de legiuitor la edictarea lor. A mai susţinut şi că ar fi fost practic imposibil să se menţioneze în fiecare din cele 801 de decizii de încetare a raporturilor de muncă - emise în etapa de reorganizare ce a vizat-o şi pe contestatoare - locurile de muncă disponibile în unitate în perioada oct.-dec.2007 şi totodată lipsit de efect. Mai mult, contestatoarea nici măcar nu a dorit să participe la selecţiile interne din perioada reorganizării pe motiv fie că locurile de muncă erau la mare distanţă de domiciliul său, fie că se impunea cunoaşterea limbii engleze;

Părţile au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului celeilalte părţi.

Examinând recursurile în raport de motivele invocate şi din oficiu conform art.304¹ Cod procedură civilă, precum şi faţă de actele şi lucrările dosarului, prezenta instanţă constată următoarele:

* Referitor la recursul pârâtei Banca Comercială Română

Instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 74 alin.1 lit.”d” din Legea 53/2003 modif. ( C.muncii ) reţinând că acestea sunt incidente situaţiei în care s-a aflat contestatoarea ( desfacerea contractului de muncă ca urmare a desfiinţării postului în cadrul procedurilor concedierii colective ).

Astfel, pornind de la natura măsurii contestate ( menţionată anterior ), instanţa trebuia să verifice legalitatea sa şi a actului administrativ prin care s-a dispus prin raportare strictă la dispoziţiile exprese ale legislaţiei muncii ce o reglementează.

Ori, dacă s-ar fi respectat regulile interpretării sistematice şi teleologice s-ar fi constatat că dispoziţiile art. 74 alin.1 lit.”d” din C.muncii, referitoare la obligaţia menţionării în decizia de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi a termenului în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64, nu sunt obligatorii decât în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), ceea ce nu este cazul în speţă; a extinde obligaţiile angajatorului şi pentru altele decât cele avute în vedere de legiuitor are semnificaţia unei adăugări la lege.

În aceste împrejurări, soluţia de admitere a contestaţiei apare ca neîntemeiată, iar în condiţiile în care alte motive de nulitate ori anulare nu s-au invocat şi nici reţinut, contestaţia nu poate fi decât respinsă.

* În aceste împrejurări, recursul contestatoarei - vizând despăgubirile cuvenite ca urmare a admiterii contestaţiei - nu se mai impune a fi analizat, apărând ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamanta E. F. împotriva sentinţei civile nr.844 din 21.10. 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...).-

Admite recursul declarat de pârâta Banca Comercială Română SA, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Modifică în parte sentinţa recurată.

Respinge contestaţia ca nefondată.

Menţine dispoziţiile privind respingerea capătului de cerere privind plata despăgubirilor materiale şi morale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 12 iunie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...) (...) (...) (...) (...) F. H.

(...) S.

Pentru judecător (...) S.

plecată în concediu de odihnă

PREŞEDINTE INSTANŢĂ

Red.sent.N. , D.

Red.dec.E../12.06.2009

Tehn.red.EG/24.06.2009