Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 185

Şedinţa publică de la 01 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul formulat de T. O. împotriva sentinţei civile nr.2153 din 21.11.2007 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind SC D. SRL S.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul T. O., lipsă fiind reprezentantul intimatului SC D. SRL S. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.

Recurentul T. O. arată că nu are de formulat alte cereri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Recurentul T. O. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi obligarea intimatei la plata salariului, conform contractului individual de muncă, de la data concedierii E. la data pronunţării hotărârii. Arată că lasă celelalte cereri la aprecierea instanţei.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i, contestatorul T. O. a chemat în judecată pe intimata S.C. „D.” S.R.L. S solicitând anularea deciziei nr. 107/15.08.2007, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale şi a salariilor compensatorii, a ajutorului de şomaj şi a daunelor morale, precum şi reintegrarea în funcţia avută.

În motivarea contestaţiei, T. O. a arătat că, prin decizia contestată, datorită reorganizării, pârâta i-a propus schimbarea şi modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, prin trecerea de pe postul de gestionar pe postul de agent de pază, fără a aduce în discuţie condiţiile de salarizare şi acordul său pentru modificarea contractului individual de muncă.

A mai arătat contestatorul că intimata a invocat incorect şi abuziv reorganizarea societăţii în baza Legii nr. 31/1991; decizia nu are viza Oficiului juridic şi nici a sindicatului sau reprezentantului salariaţilor, nu se menţionează dreptul la contestaţie, termenul legal şi instanţa competentă.

A considerat contestatorul că modificarea abuzivă a contractului individual de muncă se datorează faptului că a solicitat plata orelor suplimentare, intimata neacordându-i nici zilele de recuperare pentru sărbătorile legale, sâmbăta şi duminica.

Contestatorul a depus copii de pe înscrisuri.

La termenul de judecată din 21.11.2007, contestatorul a declarat că nu mai solicită reintegrarea sa pe post.

Intimata S.C. „D.” S.R.L. S nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 2153 din 21.11.2007, T r i b u n a l u l I a ş i a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul T. O. în contradictoriu cu intimata S.C. „D.” S.R.L. S.

A anulat decizia nr. 107/15.08.2007 emisă de intimată, care a fost obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 6.09.2007 şi până la data de 21.11.2007.

A luat act că nu se mai solicită reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate şi a respins cererile contestatorului privind obligarea intimatei la plata salariilor compensatorii, a ajutorului de şomaj şi a daunelor morale în cuantum de 40.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatorul a fost angajatul societăţii intimate începând cu data de 1.05.2006, în calitate de gestionar, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. (...)/19.05.2006.

Din considerentele deciziei contestate rezultă, la art. 1, că, având în vedere reorganizarea societăţii, contestatorului, angajat gestionar, îi este propus postul de agent de pază, iar la art. 2, în cazul în care refuză postul propus, începând cu data de 15.08.2007, i se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare, în vederea concedierii, contractul de muncă expirând la data de 5.09.2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Or, în speţa dedusă judecăţii, nu a formulat nici o probă în apărare.

Faţă de dispoziţiile art. 154, 155, 156 Codul muncii, s-a constatat că acţiunea este întemeiată, urmând să se anuleze decizia nr. 107/5.08.2007 şi să fie aplicat art. 78 Codul muncii.

Se va lua act că nu se mai solicită reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate.

Cererile contestatorului de obligare a intimatei la plata salariilor compensatorii şi a ajutorului de şomaj vor fi respinse motivat de faptul că decizia se referă la o concediere individuală, nu colectivă.

De asemenea, se va respinge şi cererea privind obligarea intimatei la daune morale în sumă de 400 milioane lei, deoarece contestatorul nu a făcut nici o dovadă că prestigiul său profesional a avut de suferit.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul T. O..

În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susţine, în primul rând, că nu s-a precizat cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care hotărârea instanţei nu poate fi materializată.

Mai susţine recurentul că este O. motivarea instanţei că desfacerea contractului de muncă se referă la o concediere individuală şi nu colectivă, deoarece în această perioadă au fost concediaţi prin diverse moduri şi fără un motiv real 15 persoane, iar prin respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 40.000 lei, instanţa nu a ţinut cont de consistenţa motivelor şi actelor depuse în susţinerea cererii şi pârâta nu s-a opus.

Recurentul a depus copia unui bilet de ieşire din spital

Intimata S.C. „D.” S.R.L. S nu a depus întâmpinare.

Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispoziţiile art. 304¹ Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 78 alin. 1 Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. În condiţiile în care recurentul nu a mai solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. 2 Codul muncii, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii, în mod corect prima instanţă a stabilit despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul începând cu data concedierii, până la data pronunţării hotărârii. Determinarea cuantumului acestei despăgubiri, în cazul în care intimata nu îşi execută de bună voie obligaţia de plată, se va face de către organul de executare, în condiţiile art. 371² alin 2 şi 3 Cod proc. civilă.

De asemenea, nu se poate constata, doar pe baza susţinerilor recurentului, existenţa unei concedieri colective în condiţiile art. 68 Codul muncii. Este adevărat că, în conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului, însă în faţa primei instanţe recurentul nu a invocat concedierea colectivă, aşa încât, la examinarea legalităţii şi temeiniciei deciziei nr. 107 din 15.08.2007 emisă de intimată, nu au fost avute în vedere dispoziţiile din Codul muncii referitoare la informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective.

În ceea ce priveşte plata sumei de 40.000 lei, nu se poate stabili, din probatoriul administrat în cauză, că recurentul a suferit un prejudiciu nepatrimonial, din culpa intimatei, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Prejudiciul nepatrimonial poate privi sănătatea şi integritatea fizică a persoanei sau demnitatea şi reputaţia acesteia. Decizia nr. 107 din 25.08.2007 emisă de intimată, prin care recurentului i s-a propus postul de paznic, a fost anulată, iar între concedierea recurentului şi starea sănătăţii sale, aşa cum aceasta rezultă din cele două acte medicale depuse în copie, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul şi se va menţine sentinţa.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de contestatorul T. O. împotriva sentinţei civile nr.2153/21.11.2007 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1.04.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.C. M.N.C. B.C.

Grefier,

Red.B.C.

Tehnored.B.C./C.M.

T r i b u n a l u l I a ş i:

-U. E.

-E. T.

16.IV.2008.-

2 ex.-

Asupra recursului declarat împotriva ... constată următoarele

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Pronunţată în şedinţa publică de la 01 Aprilie 2008

I.P. 07 Aprilie 2008