Cabinet avocat Dreptul muncii

Format vechi nr.6227/2008

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.7242/R

Şedinţa publică de la 09 decembrie 2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - (...) (...)

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul D. E., împotriva sentinţei civile nr.3207 din data de 15 aprilie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.8239/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect -”contestaţie împotriva deciziei de pensionare.”

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul D. E., prin avocat N. D. în baza împuternicirii avocaţiale nr.(...) din 21.01.2009 depusă la dosar-fila 12, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului B.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Recurentul D. E., prin avocat N. D., interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susţinerea cererii de recurs.

Recurentul D. E., prin avocat N. D., având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, solicitând a se observa că hotărârea instanţei de fond nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.261 din C o d u l d e procedură civilă şi completat cu prevederile art.6 din jurisprudenţa CEDO prin care se stipulează, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda în mod efectiv la un examen al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa şi în acest sens invocă cauza Albina contra României.

De asemenea, recurentul, prin avocat, mai arată că în faţa primei instanţe, a suspus atenţiei două probleme esenţiale, în sensul că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000, întrucât aceste dispoziţii se referă la persoanele pensionate anticipat, or, instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, nu explică care este raţionamentul pentru care a considerat că acest text de lege ar avea aplicabilitate în cauză, atâta vreme cât recurentul a insistat asupra caracterului derogatoriu de la situaţia generală a sa.

Mai mult decât atât, solicită a se observa că prin contestaţia formulată, a invocat prevederile Anexei 9 a Ordinului N. nr.340/2001, întrucât această anexă adaugă nepermis la lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta a fost reglementată printr-un act administrativ şi aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a legii, recurentul, prin avocat, arată că acest aspect a fost dezvoltat pe larg în cererea de recurs şi singurul fapt pe care înţelege să îl menţioneze, se referă la decizia nr.231/R din 30.01.2008 a Curţii de A p e l B u c u r e ş t i, prin care în mod corect s-a apreciat că anexele ordinului 340/2001 nu pot fi aplicate cu prioritate.

Având în vedere cele susţinute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea sentinţei civile recurate, în funcţie de motivele pertinente, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în cazul în care se va reţine cauza spre rejudecare, solicită admiterea contestaţiei.

Cu cheltuieli de judecată, ce vor fi solicitate pe cale separată, depunând la dosar concluzii scrise însoţite de fotocopia deciziei civile nr.231/R din 30.01.2009 pronunţată de Curtea de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă nr.3207 din data de 15 aprilie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.8239/3/AS/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de contestatorul D. E., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin decizia nr.R-(...) emisă de Casa de Pensii Sector 6, s-a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei de limită de vârstă, reţinându-se că stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale şi deosebite de muncă nu permit reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.

S-a arătat că petentul este născut la data de 1.10.1948, aşa cum rezultă din decizia contestată şi că în conformitate cu art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000 pentru perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, în înţelesul art. 49 şi 50, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data naşterii. Rezultă din aceste dispoziţii că vârsta standard de pensionare se raportează la data naşterii unui asigurat, nicidecum la stagiile de cotizare în grupe de muncă sau în condiţii speciale ori deosebite sau la data depunerii cererii de pensionare.

S-a considerat că data atingerii vârstei standard de pensionare este data la care asiguratului i se deschide dreptul de pensie. Pentru ca un asigurat să beneficieze de pensie de limită de vârstă la o anumită dată trebuie ca vârsta lui fizică prezentă sau viitoare să corespundă cu vârsta standard de pensionare prevăzută de lege pentru acea dată. De exemplu, o persoană născută în ianuarie 1948 nu se poate pensiona în ianuarie 2011, pentru că ar avea vârsta de 63 de ani, care este mai mică decât vârsta standard de 64 de ani prevăzută de anexa 3 a Legii nr. 19/2000 pentru perioada decembrie 2010-martie 2011. Se poate pensiona însă în mai 2012 când împlineşte vârsta de 64 ani şi 4 luni, care corespunde cu vârsta standard de pensionare din perioada aprilie 2012 - iulie 2012 prevăzută de anexa 3 a Legii nr. 19/2000.

Aşadar, vârstele standard de pensionare din anexa 3 a Legii nr. 19/2000 sunt vârstele la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data naşterii, aşa cum prevede art.167 alin.2 din Legea nr.19/2000.

S-a apreciat că în perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014, vârsta standard de pensionare este aceiaşi doar pentru asiguraţii născuţi într-un anumit interval de timp. Drept urmare, un asigurat nu îşi poate alege vârsta standard de pensionare specifică unei perioade dintre cele cuprinse de anexa 3 a Legii nr. 19/2000, la care să se aplice reducerile de care beneficiază ca urmare a activităţii în grupe de muncă sau în condiţii speciale ori deosebite.

Prin prisma consideraţiilor de mai sus şi în consens cu anexa 9 din Ordin nr. 340 din 4 mai 2001, care detaliază şi explicitează anexa 3 a Legii nr.19/2000, tribunalul a reţinut că vârsta standard de pensionare în cazul contestatorului este de 64 de ani şi 7 luni şi se împlineşte la data de 1.05.2013.

Din cuprinsul deciziei contestate a rezultat că 21 ani, 1 lună şi 12 zile, contestatorul a lucrat în grupa a II de muncă (asimilată condiţiilor deosebite) şi ar beneficia de o reducere de 4 ani şi 6 luni a vârstei standard de pensionare conform art.42 din Legea nr.19/2000.

Este evident că pe baza reducerii de 4 ani şi 6 luni a vârstei standard de pensionare, contestatorul nu se putea primi pensie de limită de vârstă înainte de data de 1.11.208 (64 de ani şi 7 luni vârsta standard în funcţie de data naşterii - 4 ani şi 6 luni reducerea - 60 de ani şi o lună vârsta minimă de pensionare).

S-a menţionat că petentul nu poate primi nici pensie anticipată înainte de data de 1.05.2008, reducerea de 5 ani din vârsta standard prevăzută de lege, impunând acordarea acestui tip de pensie la data respectivă.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către contestatorul D. E., care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

După o prezentare a considerentelor instanţei de fond, recurentul – contestator a invocat următoarele motive de recurs:

1. În mod greşit instanţa nu a dispus ataşarea dosarului care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare (art. 304 pct. 5 C.proc.civ.).

Potrivit art. 129 al. 5 c.proc.civ. , "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc" . Ori în prezenta cauză instanţa a stabilit situaţia de fapt doar pe datele înscrise în decizia contestată, considerând că acest înscris este o probă suficientă în raport de obiectul acţiunii, fără a mai solicita şi dosarul care a stat la baza emiterii deciziei si nici măcar copie de pe actul de identitate al reclamantului. Astfel, instanţa nu a avut nici cea mai mică posibilitate de a verifica corectitudinea celor cuprinse în actul contestat şi nici legalitatea emiterii deciziei atacate. Ea s-a pronunţat doar asupra unor probleme de drept interpretate de părţi în mod contradictoriu, dar nu a putut verifica dacă respectiva decizie este nelegală sub alte aspecte.

În plus, deşi contestatorul a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 19/2000 care prevăd vârste standard de pensionare diferite pentru femei şi bărbaţi încalcă prevederile art. 16 şi 43 din Constituţia României, această excepţie nu a fost pusă în discuţia părţilor.

2. Hotărârea pronunţată este în esenţă nemotivată(art. 304 pct. 7 C.proc.civ.).

Deşi pare a motiva hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu face referire decât la dispoziţiile art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 şi face trimitere la anexa 3 din această Lege şi anexa nr. 9 din Ordinul N. 340/2001. Plecând de la dispoziţiile acestor texte aşa-zisa motivare a instanţei nu cuprinde decât exemple cu privire la modul de calcul al vârstei standard de pensionare.

În schimb, deşi art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 arată că "pentru perioada aprilie 2001- noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, în înţelesul art. 49 şi 50 (care se referă la pensia anticipată şi pensia anticipată parţială), sunt cele prevăzute la anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vâr st în raport de data naşterii", instanţa nu explică de ce acest text de lege ar avea aplicabilitate în cauză, din moment ce noi considerăm că este de strictă interpretare şi se aplică decât celor care solicită pensionarea anticipată sau pensionarea anticipată parţială.

Deşi reclamantul a arătat pe larg motivele pentru care consideră că acest text legal este de strictă interpretare, instanţa nu a înţeles să le combată, ba, mai mult, şi-a motivat soluţia chiar pe acest text pe care noi îl considerăm o excepţie de la regulă, fără a arăta raţiunea acestei soluţii.

În plus, deşi prin concluziile orale am invocat faptul că prin anexa nr. 9 din Ordinul N. 340/2001 se adaugă la lege, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i nu a înţeles să explice de ce raţionamentul meu este greşit şi de ce anexa 3 din lege ar trebui aplicata conform prevederilor anexei 9 din Ordin.

Toată motivarea instanţei de fond are la bază dispoziţiile art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 text care considerăm că nu are incidenţă în prezenta cauză, conform principiului "specialia generalibus derogant", acesta făcând strictă referire la calculul vârstei standard de pensionare pentru persoanele care solicită pensionarea anticipata sau pensionarea anticipată parţială.

3. Hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii(art. 304 pct. 9 c.proc.civ.)

În mod greşit T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a interpretat dispoziţiile Legii nr. 19/2000 în sensul că vârstele la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă sunt cele prevăzute în anexa 3 şi se calculează în raport de data naşterii, conform art. 167 al. 2 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu anexa nr. 9 din Ordinul 340/2001.

Aşa cum a arătat în cererea de chemare în judecată precum şi în concluziile orale, consideră că nu acesta a fost raţionamentul avut în vedere de legiuitor. Faptul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 a fost adoptat Ordinul M i n i s t e r u l u i M u n c i i şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001 care la secţiunea II pct. 3 care arată: "vârstele standard de pensionare şi stagiile minime de cotizare pentru femei şi bărbaţi sunt cele prevăzute în anexa 3 la lege, detaliată în funcţie de data naşterii în anexa nr. 9 la prezentele norme" nu poate duce la altă concluzie deoarece printr-un ordin nu se poate adăuga la lege sau nu se poate modifica legea.

Deşi instanţa de fond reţine că aceste dispoziţii "detaliază şi explicitează" anexa 3 din Lg. 19/2000, ele nu fac altceva decât să schimbe înţelesul clar şi neîndoielnic al acesteia, raportat la prevederile legale.

Singurele categorii de persoane la care vârsta standard de pensionare se calculează în raport de data naşterii sunt cele care solicită pensionarea anticipată sau pensionarea anticipată parţială, aşa cum rezultă din dispoziţiile al. 2 al art. 167 care prevede că " pentru perioada aprilie 2001- noiembrie 2014 vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, în înţelesul art. 49 şi 50 (care se referă la pensia anticipată şi pensia anticipată parţială), sunt cele prevăzute la anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârst în raport de data naşterii".

Pentru toţi ceilalţi solicitanţi, inclusiv cei care cer pensionarea pentru limită de vârstă, vârsta standard de pensionare este cea prevăzută în anexa nr. 3 şi se calculează în raport de data depunerii cererii de pensionare.

Acest lucru rezultă din coroborarea dispoziţiilor al. 2 al art. 167 cu cele ale art. 167 al. 1 lit a) din Legea 19/2000, care prevede că "persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin prezenta lege în condiţii deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 42, în raport de vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3".

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile aduse hotărârii fondului, prin cererea de recurs formulată şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Legea nr. 19/2000 reprezintă legea cadru în materia stabilirii, calcului şi plăţii drepturilor de pensie cuvenite persoanelor asigurate în sistemul public, cum este şi cazul intimatului – contestator.

În dispoziţiile art. 40 din Capitolul IV al legii susmenţionate sunt definite categoriile de pensii ce se acordă în sistemul public, printre care şi pensia pentru limită de vârstă (art. 40 alin. 1 lit.a).

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 ”pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public” iar, în alineatul 3 al articolului se prevede că, stagiul minim de cotizare este de 15 ani, creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 la 15 ani este prevăzut pentru un termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (conform Anexei 3).

Vârsta standard de pensionare este, conform dispoziţiilor alineatului 2 din acelaşi articol, de 60 ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi, atingerea acestei vârste standard fiind realizată tot în termenul de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii cadru, prin creşterea vârstelor de pensionare pornindu-se de la 57 ani pentru femei şi 62 ani pentru bărbaţi, astfel cum sunt eşalonate în Anexa 3 din lege.

Sintetizând, Curtea apreciază că în mod nejustificat instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 167 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, întrucât aceste dispoziţii se referă la persoanele pensionate anticipat, or, în cazul recurentului-contestator care a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă sunt incidente dispoziţiile art. 167 alin. 1 lit.a din Legea nr. 19/2000 care prevăd că în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate de Legea nr. 19/2000 în condiţii deosebite muncă, beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condiţiilor prevăzute în articolul 42 şi în raport de vârstele standard de pensionare prevăzute în Anexa 3.

Curtea reţine că, întrucât cererea de pensionare pentru limită de vârstă, formulată de recurentul D. E., a fost înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Sector 6 B la 06.11.2007 sub numărul (...)/2007, dată la care acesta avea vârsta de 59 ani conform menţiunilor din decizie, potrivit Anexei 3 din Legea nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă la data cererii sale, în perioada august 2007 - noiembrie 2007 în cazul bărbaţilor, este de 63 ani şi 2 luni, iar stagiul complet de cotizare de 31 ani şi 4 luni.

Totodată, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că recurentul- contestator potrivit dispoziţiilor din Anexa 9 a P. nr. 340/2001 îndeplineşte vârsta standard de 64 ani şi 7 luni la data de 01.05.2013.

În Anexa 3 a Legii nr. 19/2000 şi Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001 sunt cuprinse reglementări care privesc vârsta standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare însă conţinutul acestor prevederi este contradictoriu situaţie în care se ia în considerare actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv legea, şi nu ordinul ministrului edictat în aplicarea acestei legi, cum greşit a interpretat instanţa de fond.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, recurentul D. E. a desfăşurat activitate la grupa a II-a de muncă, o perioadă de 21 ani, 6 luni şi 12 zile, iar conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 19/2000, acesta beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 4 ani şi 6 luni. În atare condiţii, pe baza reducerii vârstei standard de pensionare recurentul este îndreptăţit să se pensioneze pentru limită de vârstă la 58 ani şi 6 luni, vârstă pe care o îndeplinea la data depunerii cererii de pensionare( 06.11.2007, recurentul fiind născut la 01.10.1948 conform menţiunilor din decizia de pensionare nr. R-(...), fila 5 dosar fond).

Referitor la criticile recurentului privind acordarea daunelor morale, Curtea le apreciază ca neîntemeiate întrucât acesta nu a dovedit prejudiciul suferit, cuantumul acestuia, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă, iar prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii până la achitarea debitului, se îndreaptă eroarea Casei Judeţene de Pensii a Sectorului 6 B.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 C.pr.civ, Curtea va admite recursul reclamantului-contestator D. E., va modifica, sentinţa civilă recurată în sensul că, va anula decizia nr. R-(...)/2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 6 B, va obliga pârâta să emită contestatorului o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă începând cu 06.11.2007, va obliga pârâta la plata pensiei neachitată de la 06.11.2007 până la emiterea deciziei, cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii, 22.02.2008 până la achitarea debitului şi va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul D. E., împotriva sentinţei civile nr.3207 din data de 15 aprilie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.8239/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B.

Modifică sentinţa civilă recurată, în sensul că:

Anulează decizia nr.R(...).

Obligă pârâta să emită contestatorului o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 6.11.2007.

Obligă pârâta la plata pensiei neachitate de la 6.11.2007, până la emiterea deciziei, cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii, 22.02.2008, până la achitarea debitului.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind plata daunelor morale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 09.12.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red.: F.D.

Dact.: A.C./2ex.

18.12.2009

Jud. fond.: G. E.; S. E.