Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ.NR.134/AS

Şedinţa publică din 16 septembrie 2008

Complet specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...)

Grefier – (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr.144/11.04.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant N. D., domiciliat în C,(...), .2B, .A, .42, judeţul C, având ca obiect contestaţie decizie pensie.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic T. I., în baza delegaţiei de reprezentare nr. 7718 din 15.09.2008, iar pentru intimatul reclamant, răspunde avocat E. J. D., în baza împuternicirii avocaţiale seria (...) nr. 50935 din 06 august 2008, depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 şi urm. Cod procedură civilă.

Recursul este declarat în termenul legal, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Grefierul de şedinţă referă oral asupra cauzei, evidenţiind părţile din proces, stadiul dosarului, moralitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Fiind întrebate, părţile declară că nu mai au alte cereri, excepţii de ridicat sau probe de formulat în cauză.

Instanţa, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepţii de ridicat sau probe de formulat, în baza art. 150 C.pr.civ.declară încheiate dezbaterile şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei recurate.

Arată consilier juridic T. I. că este o eroare materială strecurată în dispozitivul hotărârii tribunalului, având în vedere că s-a trecut ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II a de muncă : 6 ani, 1 lună şi 9 zile, în loc de 26 ani, 1 lună şi 9 zile.

Precizează reprezentantul recurentei – pârâte că în mod justificat Casa Judeţeană de Pensii C a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantului, motivat de faptul că vârsta standard de pensionare este de 64 ani şi 6 luni iar vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie era de 59 ani şi 2 luni.

Mai arată reprezentantul recurentei – pârâte că stagiul complet de cotizare prevăzut de legea nr.19/2000 este de 34 de ani iar stagiul de cotizare realizat de reclamant este de 45 ani 11 luni şi 7 zile. Deoarece reclamantul a prestat în grupa II de muncă 16 ani 10 luni şi 24 de zile, vârsta standard de pensionare a fost redusă cu 3 ani şi 6 luni.

Solicită reprezentantul recurentei – pârâte să se observe că nu sunt îndeplinite condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare prevăzute în Legea nr.19/2000.

Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, menţinerea hotărârii recurate, ca legală şi temeinică.

Precizează apărătorul intimatului că sub rezerva acelei erori materiale strecurată în dispozitivul sentinţei recurate, motivarea este corectă.

C U R T E A

Curtea, cu privire la recursul civil de faţă;

Casa Judeţeană de Pensii a declarat recurs la data de 4 iunie 2008 împotriva sentinţei civile144/11.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În fapt;

Reclamantul N. D. a formulat, în termen legal, contestaţie împotriva deciziei nr. 35694/22.01.2008 de respingere a cererii de pensionare înregistrate sub nr. 36594/31.10.2007, de către CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, solicitându-se anularea acestui act şi obligarea instituţiei pârâte la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În considerente s-a arătat că la data de 31 oct. 2007 a fost depusă de către reclamant o cerere la Casa Judeţeană de Pensii C, prin care s-a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 19/2000.

Reclamantul a susţinut că la data depunerii acestei cereri îndeplinea condiţiile legale pentru a beneficia de aceste drepturi, anume: asiguratul este născut la data de 03.08.1948, din care rezultă că vârsta standard de pensionare este de 64 de ani şi 6 luni, iar stagiul era complet.

S-a mai menţionat că perioada de activitate în grupa a II-a de muncă este de 26 de ani şi 29 de zile, conform adeverinţelor depuse în dosarul de pensionare, fapt care atrage reducerea vârstei de pensionare cu 6 ani – art. 42 alin. 1 tabelul 1 din lege.

A arătat reclamantul, că prin însumarea vârstei pe care o avea la data depunerii cererii de pensionare cu sporul grupei a II-a rezultă incontestabil faptul că se încadra în vârsta standard de pensionare la data de 03.02.2007.

A fost criticată sub acest aspect motivarea casei teritoriale referitoare la nefructificarea perioadei lucrate de către reclamant în calitate de şef de atelier, ca fiind inclusă în grupa a II-a, întrucât din documentele justificative prezentate odată cu cererea de pensionare este certificat integral acest stagiu.

Mai mult, a arătat reclamantul, în carnetul de muncă la poziţia 59 este consemnat în mod expres faptul că ,,în perioada de la 02.04.1981 la 01.05.1996 a lucrat în grupa a II-a de muncă conform O.G. nr. 50/1990 republicat, punctul 30, cu program 100%, în total 15 ani şi 29 zile’’, menţiunea fiind certificată de referentul Camerei de muncă.

CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Instituţia pârâtă a arătat că vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie a fost de 59 ani şi 2 luni, în timp ce vârsta standard de pensionare era de 64 ani şi 6 luni. Reducerea vârstei standard de pensionare datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă este de 3 ani şi 6 luni, potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.

Pârâta a apreciat că perioada lucrată ca şef de atelier nu a fost fructificată în grupa a II-a de muncă întrucât nu se regăseşte temeiul legal indicat de angajator în carnetul de muncă ( Ordinul nr. 50/1990 anexa 2 pct. 30 ).

Prin sentinţa civilă nr.144/11.04/2008 T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C.

A fost anulată decizia nr. 35694/22.01.2008 emisă de intimată.

A fost obligată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C să emită, în favoarea contestatorului, o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor 01.11.2007, avându-se în vedere o vârstă standard de pensionare de 63 ani şi 2 luni, o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani şi un stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă de 6 ani, 1 lună şi 9 zile.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a soluţiona astfel instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Textul art. 42 alin. 1 din lege dispune, la rândul său, că asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.

În speţă, reclamantului i-a fost emisă decizia nr. 35694/22.01.2008 de respingere a cererii de stabilire a drepturilor corespunzătoare pensie pentru limită de vârstă, cu motivarea că ,,perioada lucrată ca şef de atelier nu s-a fructificat în grupa superioară de muncă întrucât nu se regăseşte în temeiul legal indicat, iar din documentele depuse nu rezultă îndeplinirea activităţilor enumerate la punctul 30 din Ordinul 50’’.

A fost, aşadar, recunoscut reclamantului un stagiu total de cotizare de 45 de ani, 11 luni şi 7 zile, din care în grupa a II-a 16 ani, 10 luni şi 24 de zile, iar în condiţii normale – 23 ani, 9 luni şi 10 zile, cu un stagiu asimilat de 1 an, 2 luni şi 22 de zile.

Practica judiciară se fundamentează pe înseşi dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale actelor normative emise ulterior acesteia şi care dau, fără excepţie, în sarcina angajatorului obligaţia de a înscrie în carnetul de muncă ori de a elibera pe proprie răspundere adeverinţe care să ateste stagiul de cotizare, în cond. art. 37 din lege.

Dimpotrivă, nici o prevedere legală nu îndreptăţeşte casa de pensii să exercite un control de legalitate asupra acestor acte şi să le cenzureze.

Ori, în cauză, cu toate că la poziţia 59 din carnetul de muncă s-a menţionat că în perioada de la 02.04.1981 la 01.05.1996 fostul salariat a lucrat în condiţii de grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990 republicat, Anexa 2, pct. 30, cu program 100% , perioadă care însumează astfel 15 ani şi 29 de zile ( fila 36 ), iar angajatorul – prin adresa nr. 2482/31.10.2007 – comunică instituţiei pârâte aceleaşi date ( fila 7 ), intimata emite o decizie de respingere a cererii, apreciind arbitrar şi neîntemeiat că asiguratul nu poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare în condiţiile reglementate prin art. 42 alin. 1 din lege.

Concluzionând, se va reţine că, la data depunerii cererii de pensionare – 31.10.2007 – reclamantul avea vârsta de 59 ani şi 2 luni ( fiind născut la 3 august 1948 ), iar vârsta standard de pensionare era de 63 ani şi 2 luni, conform Anexei 3 a Legii nr. 19/2000.

Perioada de activitate a asiguratului în grupa a II-a de muncă era, la aceeaşi dată, de 26 ani, 1 lună şi 9 zile, rezultată din adiţionarea perioadei de 16 ani, 10 luni şi 24 de zile confirmată de către intimată cu cea cuprinsă între 16.02.1987 şi 01.05.1996 ( anume, de 9 ani, 2 luni şi 9 zile ) nerecunoscută de către C.J.P.C, dar atestată în modalitatea arătată prin documentaţia depusă.

Având în vedere dispoziţiile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, se va reţine că în aceste condiţii reclamantul N. D. avea dreptul de a beneficia de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani, fapt pentru care la data depunerii cererii îndeplinea condiţiile pensionării pentru limită de vârstă.

Critica sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele:

În mod greşit a obligat instanţa de fond emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor 1.11.2007, avându-se în vedere vârsta standard de pensionare de 63 ani şi 2 luni, o reducere a vârstei standard de pensionare cu 6 ani şi un stagiu de cotizare realizat în grupa II de muncă de 6 ani, 1 lună şi 9 zile, cu ignorarea dispoziţiilor Ordinului 340/2001 anexa nr.9, în conformitate cu care vârsta standard de pensionare este de 64 ani şi 6 luni iar reclamantul avea la data cererii vârsta de 59 ani şi 2 luni.

A susţinut că pentru o vechime de 16 ani, 10 luni şi 24 zile în grupa II vârsta standard de pensionare se poate reduce cu 3 ani şi 6 luni, reducere care s-a şi aplicat în cazul reclamantului şi tot nu s-a ajuns la vârsta de pensionare de 59 ani şi 2 luni pe care o avea reclamantul la data înscrierii la pensie.

Recursul nu este fondat.

Curtea, analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefundat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.

Tribunalul a statuat în mod corect că perioada de activitate a asiguratului în grupa a II-a de muncă era de 26 ani, 1 lună şi 9 zile, rezultată din adiţionarea perioadei de 16 ani, 10 luni şi 24 zile (confirmată de recurentă) şi perioada de 9 ani, 2 luni şi 9 zile, nerecunoscută de Casa Judeţeană de Pensii, dar dovedită cu adeverinţa 2482 din 31.10.2007, eliberată de S.C. E. S.A. (fila 7 dosar fond).

Art. 42(1) din legea 19/2000 ne arată că la un stagiu de cotizare de 26 ani realizaţi în condiţii deosebite de muncă, reducerea vârstei standard de pensionare se face cu un număr de 6 ani.

Drept urmare, dacă din vârsta standard de pensionare prevăzută de anexa 3 din legea 19/2000, corespunzătoare asiguraţilor bărbaţi, care au formulat cerere de pensionare în perioada august – noiembrie 2007, respectiv 63 ani şi 2 luni aplicăm reducerea de 6 ani prevăzută de art.42(1) rezultă o vârstă de pensionare de 57 ani şi 2 luni şi deci reclamantul ce avea vârsta de 59 ani şi 2 luni era îndreptăţit la pensionare astfel cum a statuat instanţa de fond.

Cea de-a doua critică vizează greşita aplicare a anexei 3 din legea 19/2000 dându-se prevalenţă Ordinului 340/2001 care în anexa 9 detaliază vârstele standard de pensionare în funcţie de data naşterii asiguratului.

Şi această critică este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:

Ordinul M.M.S.S. nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 are natura juridică a unui act normativ dat în executarea legii şi prin urmare el trebuia emis în limitele acestei legi.

Tot astfel, art.76 din Legea nr.24/2000 dispune : ”Ordinele şi instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora”.

Recurenta încearcă să acrediteze ideea că instanţa de fond a dat în mod greşit prevalenţă dispoziţiilor din Legea nr.19/2000, anexa 3, în ceea ce priveşte determinarea vârstei standard de pensionare şi stagiului de cotizare.

Critica este nefondată, iar hotărârea pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale mai sus evocate, reţinându-se în mod justificat că prioritate are legea în raport cu ordinul ministrului care a fost emis în baza şi executarea acesteia, ordin care a depăşit în mod nepermis dispoziţiile legislative cuprinse în actul normativ superior.

Drept urmare, în baza art.312 cod procedură civilă, Curtea găsind critica neîntemeiată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr.144/11.04.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant N. D., domiciliat în C,(...), .2B, .A, .42, judeţul C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.09.2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud.fond: G.M.; M.H.

Red.jud.-M.(...)/26.09.2008

U. – gref. C.(...)

2 ex./29.09.2008