Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1644

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2009

Preşedinte : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Judecător : Dr. (...) (...)

Grefier : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii C-S împotriva sentinţei civile nr. 526/19.05.2009 pronunţată de către Tribunalul C-S în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul E. J. J., având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă consilier juridic E. (...) în reprezentarea pârâtei recurente şi avocat T. M. F. în reprezentarea reclamantului intimat E. J. J..

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar factura nr. 130/2.09.2009 în cuantum de 1000 lei şi chitanţa nr. 133/2.09.2009, reprezentând onorariu avocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond asupra recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică şi solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.

Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca netemeinic şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr(...) la data de 8.01.2009, reclamantul E. J. J., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii C-S, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 1.230.500 din 26.11.2008, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins reclamantului cererea de acordare a pensiei parţial anticipate, conform Legii nr. 19/2000; obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii de pensie pentru limită de vârstă şi calcularea cuantumului pensiei de la data introducerii cererii, cu actualizarea drepturilor băneşti până la plata integrală a acestora, în baza menţiunilor înscrise în carnetul de muncă, întrucât reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru reducerea vârstei standard de pensionare.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că la începutul lunii septembrie 2008, a depus cerere de pensionare la sediul pârâtei, unde s-a constituit dosarul de pensionare înregistrat cu nr. 83789/2.09.2008, iar la data de 26.11.2008, reclamantului i-a fost comunicată decizia nr. 1.230.500 din 26.11.2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere la pensia anticipată parţială, întrucât reclamantul nu îndeplineşte prevederile art. 50 din Legea nr. 19/2000.

Se mai arată că pârâta a înţeles greşit faptul că reclamantul s-a înscris la pensie anticipată parţială, potrivit art. 50 din Legea nr. 19/2000, întrucât reclamantul a solicitat pensie cu reducerea vârstei standard cu 3 ani, beneficiu acordat cadrelor didactice de art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

În perioada august 2008 – noiembrie 2008, corespunzătoare lunii în care reclamantul a invocat dreptul şi a introdus cererea de pensionare – luna septembrie 2008, vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi, conform Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, este de 63 ani şi 5 luni, iar reclamantul are dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard, întrucât prin scăderea celor 3 ani din vârsta standard de 63 de ani şi 5 luni este vădit că vârsta minimă de pensionare este de 60 de ani şi 5 luni, vârstă pe care reclamantul o avea la data depunerii cererii de pensionare cu reducerea vârstei standard.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, art. 87, art. 155 lit. d şi f, art. 156 şi art. 158 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. 2 pct. 4, art. 109 alin. 1 şi art. 112 Cod procedură civilă, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 526/19.05.2009 pronunţată în dosar nr(...), Tribunalul C-S a admis acţiunea formulată de reclamantul E. J. J. împotriva Casa Judeţeană de Pensii C-S; a dispus anularea Deciziilor pârâtei nr. 1.230.500/26.11.2008 şi nr. 1.230.500/23.02.2009; a obligat pârâta să emită în beneficiul reclamantului o decizie de pensionare pentru munca depusă şi limită de vârstă, începând cu 1.09.2008 şi a obligat pârâta să plătească reclamantului 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reţinut:

Pârâta Casa judeţeană de pensii C-S a emis pentru reclamant două decizii de respingere a cererii de înscriere la pensie – atât la pensia anticipată parţială, cât şi la pensia pentru limită de vârstă (decizia nr. 1.230.500/26.11.2008 şi cea cu nr. 1.230.500/23.02.2009).

Ambele decizii sunt netemeinice şi nelegale şi se impune anularea acestora, şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de stabilire a pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă în beneficiul reclamantului, pentru următoarele motive:

Conform art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, nu sunt prevăzute condiţiile generale privind stagiul complet de cotizare de 35 de ani care este înscris în Legea nr. 19/2000, ci doar faptul că personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu trei ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbaţii, context în care este vădit faptul că reclamantul a îndeplinit cele două condiţii, respectiv de vechime în învăţământ şi de limită de vârstă, din care se scad 3 ani.

În parte, este corect calculul efectuat de pârâtă şi înscris în decizia contestată, în sensul că la data înscrierii la pensie reclamantul a avut vârsta de 60 de ani şi 5 luni, realizând un stagiu de cotizare de 33 ani, 3 luni şi 26 de zile, dar nu şi calculul anilor aferenţi reducerii vârstei standard de pensionare, iar stagiul de cotizare nu are relevanţă, în măsura în care nu este prevăzut ca o condiţie cumulativă de art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, chiar dacă şi această condiţie este îndeplinită pentru că, potrivit anexei 3 la Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare pentru perioada în care a fost introdusă cererea de pensionare, august 2008 – noiembrie 2008, este de 31 ani şi 10 luni (reclamantul depăşind condiţia de stagiu complet de cotizare cu aproape 2 ani).

În aceste condiţii, pârâta a încadrat greşit cererea reclamantului, ca fiind o cerere de înscriere la pensie anticipată parţială, potrivit art. 50 din Legea nr. 129/2000, întrucât reclamantul a solicitat pensie cu reducerea vârstei standard cu 3 ani, deoarece acest beneficiu este acordat cadrelor didactice de art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

De asemenea, în perioada august 2008 – noiembrie 2008, corespunzătoare lunii în care reclamantul a invocat dreptul şi a introdus cererea de pensionare (luna septembrie 2008), vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi, conform anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, este de 63 ani şi 5 luni, iar reclamantul E. J. J. are dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu recucerea vârstei standard, întrucât prin scăderea celor 3 ani din vârsta standard de 63 ani şi 5 luni, este vădit că vârsta minimă de pensionare este de 60 ani şi 5 luni.

Reclamantul avea la data depunerii cererii vârsta de 60 de ani şi 5 luni, cum rezultă şi din decizia contestată, astfel încât solicitarea sa de pensionare cu reducerea vârstei standard este întemeiată.

Pentru aceste motive, Tribunalul a admis acţiunea formulată de către reclamantul E. J. J., a dispus anularea deciziilor pârâtei cu nr. 1.230.500/26.11.2008 şi cu nr. 1.230.500/23.02.2009 şi a obligat pârâta să emită în beneficiul reclamantului o decizie de pensionare pentru munca depusă şi limită de vârstă, începând cu 1.09.2008.

În baza dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii C-S solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului s-a susţinut că perioada 1984-1990, conform adeverinţei nr. 136/23.01.2006 şi carnetului de muncă nu reprezintă perioada lucrată în învăţământ, ci la J. E. în funcţia de inginer, astfel că reclamantul neavând vechimea necesară nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 128/1997 şi nu se putea dispune pensionarea.

S-a mai invocat că adeverinţa nr. 109/16.12.2008 nu a fost depusă la dosarul de pensionare şi prin urmare, nefiind îndeplinită procedura prevăzută de art. 169 din Legea nr. 19/2000, nu putea fi valorificată.

S-a mai invocat că nici adeverinţa nr. 10/11.03.2009 nu a fost depusă la dosarul de pensie şi nici nu dovedeşte calitatea de profesor în perioada 1984-1990.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a invocat şi încălcarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 19/2000 şi ale Ordinului nr. 340/2001, capitolul B sect. II pct. 3, potrivit cărora pentru reclamantul intimat născut la 4.03.1948, vârsta standard de pensionare este de 64 ani şi 4 luni astfel că, nici dacă s-ar fi redus cu 3 ani vârsta nu se putea pensiona la data solicitării pensiei, când avea doar 60 ani şi 5 luni.

Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi a reluat argumentele din acţiunea introdusă.

Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, şi având în vedere motivele de recurs şi susţinerile părţilor, Curtea constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Reclamantul E. J. J. este născut la 4.03.1948 şi a solicitat înscrierea la pensie la data de 4.03.1948 pentru limită de vârstă având un stagiu de cotizare de 33 ani, 3 luni şi 26 de zile şi un stagiu asimilat de 5 ani şi 5 luni (rezultând un stagiu total de 38 ani şi 9 luni).

Reclamantul s-a prevalat de dispoziţiile anexei 3 la Legea nr. 19/2000 şi susţine că, potrivit acesteia, vârsta standard de pensionare este pentru el de 63 ani şi 5 luni şi că beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani, conform art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 – statutul personalului didactic, îndeplineşte condiţia de vârstă pentru a se pensiona.

Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 – bărbaţi, prevede într-adevăr că pentru perioada august-noiembrie 2008 vârsta asiguratului la ieşirea la pensie este de 63 ani şi 5 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 31 ani şi 10 luni.

Vârsta de 63 ani şi 5 luni o îndeplinesc însă persoanele născute în anul 1945, anexa 3 neraportându-se la data naşterii asiguratului.

Reclamantului, născut la 4.03.1948, evident nu se poate pensiona şi interpretează greşit dispoziţiile anexei 3, aceeaşi interpretare greşită fiind dată şi de instanţa de judecată.

Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 trebuie coroborată cu anexa 9 la Ordinul nr. 340/2001 care detaliază vârstele standard de pensionare şi stagiile complete de cotizare în funcţie de data naşterii.

Potrivit anexei 9 – bărbaţi, pentru reclamantul născut la 4.03.1948, luna şi anul pensionării sunt iulie 2012, la vârsta de 64 ani şi 4 luni iar stagiul complet este de 33 ani şi 8 luni, aşa cum corect susţine pârâta.

La data de 2.09.2008 când reclamantul a formulat cererea de pensionare acesta avea vârsta de 60 de ani şi 5 luni şi chiar dacă i s-ar aplica prevederile art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 şi s-ar reduce vârsta de pensionare cu 3 ani, nu avea vârsta de 61 ani şi 4 luni, necesară pentru a se putea pensiona la limita de vârstă aşa cum a solicitat.

Pârâta, care iniţial a emis o decizie de respingere a cererii pentru pensie anticipată, a rectificat-o şi a stabilit că s-a solicitat pensie pentru limită de vârstă.

Chiar dacă motivul respingerii menţionat în decizia de rectificare (din 23.02.2009) este nedovedirea vechimii de 30 de ani în învăţământ, această decizie va fi menţinută întrucât nefiind îndeplinită condiţia de vârstă a se dispune pensionarea ar însemna încălcarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 19/2000.

Curtea nu va examina şi îndeplinirea condiţiei de vechime în învăţământ întrucât neîndeplinirea condiţiei de vârstă este suficientă pentru respingerea cererii de pensionare pentru limită de vârstă pe de o parte, iar pe de altă parte, adeverinţele nr. 10/11.03.2009 şi nr. 109/16.12.2008 şi de care se prevalează reclamantul nu s-au depus la dosarul de pensie, conform art. 82 şi 169 din Legea nr. 19/2000.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul şi modificată în tot sentinţa, respingându-se acţiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii C-S împotriva sentinţei civile nr. 526/19.05.2009 pronunţată de Tribunalul C-S în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul E. J. J..

Modifică în tot sentinţa în sensul că respinge contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei de respingere nr. (...)/26.11.2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. I.(...)/30.(...)

Tehnored. N.B.

2 ex./2.12.2009

Prim inst.: Tribunalul C-S – E. S. B., D. E. E. D.