Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 3879

Şedinţa publică de la 30 Mai 2008

Instanţa constituită din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)     

Pe rol, judecarea contestaţiei în anulare a deciziei nr. 223/29.01.2008, pronunţată de Curtea de A P E L C R A I O V A în dosarul nr(...) formulată de contestatoarea E. F. în contradictoriu cu intimata Apele Române – Direcţia Apelor J.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns contestatoarea E. F., personal şi asistată de avocat ales B. J., cu împuternicire la dosar (fila 10), şi pentru intimată – consilier juridic S. E., cu delegaţie la fila 11 a dosarului, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că pricina este la al III-lea termen de judecată acordat pentru a se cunoaşte întâmpinarea.

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat J. B. pentru contestatoare solicită admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei pronunţate în recurs şi rejudecarea acestuia, întrucât instanţa de recurs nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 167 ind. 2 din Legea nr. 19/2000 care conferă persoanei ce a împlinit vârsta de pensionare dreptul de a-şi desfăşura activitatea până la emiterea deciziei de pensionare.

Consilier juridic S. E. pentru intimată susţine că se impune respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, instanţa de recurs analizând corect ansamblu probator şi pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

CURTEA

Asupra contestatiei in anulare de G. ;

Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele :

Prin contestaţia formulata la data de 6 aprilie 2007, contestatoarea E. F. a solicitat anularea deciziei 34/20.03.2007, emisă de intimata A.N. APELE ROMANE-RA, DIRECTIA APELOR J C, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă, în baza art. 55 lit. c şi 61 lit. e Codul muncii, raportat la art. 41 alin.5 din Legea 19/2000, reintegrarea pe postul deţinut anterior, cu plata drepturilor băneşti, actualizate la data executării, plata celui de-al 13-lea salariu, prime şi alte drepturi ce i se cuveneau până la pensionarea sa, ce nu putea fi mai devreme de împlinirea a 90 de zile, începând cu 01.03.2007, când a îndeplinit condiţiile de pensionare, obligarea intimatei să facă rectificările cuvenite în carnetul de muncă ca urmare a anulării deciziei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, a arătat că a fost salariata intimatei în calitate de tehnician, iar la data de 26.03.2007, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. e Codul muncii, coroborat cu art. 41 alin.5 din legea 19/2000.

Că, intimata i-a propus începând cu 01.03.2007, un contract de muncă pe durată determinată de 90 de zile, pe care a refuzat să-l semneze întrucât pierdea o serie de drepturi salariale, respectiv: majorări, sporuri, prime, etc.

Contestatoarea a arătat că prin adresa nr. 1246/07.03.2007, intimata a înştiinţat-o că la data de 01.03.2007, a împlinit vârsta legală pentru pensionare şi că i s-a întocmit contract de muncă pe perioadă determinată, ce va rămâne valabil până la momentul primirii deciziei de pensionare.

Refuzul de a semna acest contract s-a datorat faptului că intimata a dispus unilateral încetarea contractului de muncă în condiţiile art. 614 lit. e Codul muncii, deşi contestatoarea, nu a solicitat pensionarea înăuntrul termenului de 90 zile prevăzut de art. 167² din Legea 19/2000.

La prima zi de înfăţişare, contestatoarea a formulat o completare la acţiune, prin care a solicitat obligarea intimatei la 10.000 lei RON, daune morale, ca urmare a concedierii abuzive, fapt ce i-a afectat grav sănătatea, suferind un preinfarct şi frecvente crize cardiace, afecţiuni pe care nu le-a avut anterior.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei cu completarea ulterioară.

În şedinţa publică din 27.06.2007, contestatoarea a declarat că a primit al 13-lea salariu pe anul 2006 şi a depus în copie decizia de pensionare nr. (...)/01.06.2007.

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 1391/29.06.2007, a respins acţiunea formulată de contestatoarea E. F. privind anularea deciziei de concediere nr. 34/20.03.2007, emisă de intimata A.N. „Apele Române” – Direcţia Apelor J C, cu completarea ulterioară privind daunele morale.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că, întrucât contestatoarea a îndeplinit cumulativ condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 19.02.2007, intimata a procedat la întocmirea dosarului de pensionare, înştiinţând-o pe contestatoare în acest sens cu adresa nr. 1246/07.03.2007.

Prin aceeaşi adresă intimata i-a făcut cunoscut contestatoarei că i s-a întocmit contract individual de muncă pe perioadă determinată, începând cu 01.03.2007, valabil până la momentul primirii deciziei de pensionare, de către societate.

Procedând în acest fel, intimata a respectat prevederile art. 61 lit. e Codul muncii, conform cărora „angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, în cazul în care, salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii”, precum şi dispoziţiile art. 41 alin.5 din Legea 19/2000, care prevăd că:”asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului”.

Aşa cum recunoaşte şi contestatoarea, precum şi din actele depuse la dosar, rezultă că intimata a întocmit un contract individual de muncă, pe numele contestatoarei, pe durată determinată, începând cu 01.03.2007, valabil până la comunicarea deciziei de pensionare, în care i se menţineau drepturile salariale şi sporul de vechime în procent de 30%, pe care însă, contestatoarea a refuzat să-l semneze, acest refuz reprezentând un abuz de drept.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 167² din Legea 19/2000, invocate de contestatoare, potrivit cărora „în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, cererea de pensionare pentru limită de vârstă… împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare…”, instanţa a considerat că acest termen de 90 de zile s-a prevăzut numai pentru perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, tocmai datorită faptului că persoana fizică poate fi în eroare cu privire la calculul vârstei şi a stagiului de cotizare.

În speţă, contestatoarei i s-a făcut cunoscut, cu adresa nr. 1246/07.03.2007, de către intimată că îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu 01.03.2007, astfel încât contestatoarea nu mai putea continua activitatea fără acordul angajatorului, în situaţia în care a refuzat să semneze cererea de pensionare.

Acest termen de 90 de zile prevăzut de art.167² din Legea 19/2000, nu dădea posibilitatea stabilirea pensiei anticipate, de la data îndeplinirii condiţiilor, drepturile de pensie stabilindu-se în condiţiile prevăzute de art. 83 din Legea 19/2000.

Astfel, contestatoarea a fost defavorizată la stabilirea pensiei, ca urmare a depunerii cererii la data de 10.05.2007.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea E. F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece a împlinit vârsta de pensionare pentru limită de vârstă la data de 19 febr.2007 şi de la această dată, aşa cum dispune art. 167² din Legea 19/2000, avea dreptul şi libertatea să depună cererea de pensionare în termen de 90 de zile împreună cu dosarul întocmit pentru aceasta.

De asemenea conform art. 56 lit. d Codul muncii contractul individual de muncă al salariatului care a solicitat pensionarea pentru limita de vârstă va înceta de drept la data comunicării deciziei de pensionare.

În aceste condiţii în mod nelegal intimata a procedat la încetarea contractului de muncă la data de 26.03.2007 înăuntrul termenului de 90 de zile.

De asemenea, art. 61 prevede că angajatorul poate concedia un salariat în cazul în care acesta îndeplinind condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii, adică în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 167² din Legea 19/2000.

Prin decizia nr. 223 din 29 ianuarie 2008, Curtea de A P E L C R A I O V A a respins ca nefondat recursul formulat de contestatoarea E. F..

Pentru a se pronunta astfel, insta de recurs a retinut ca, potrivit art. 61 lit. e Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.

De asemenea art. 56 lit. d prevede că, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parţial, precum şi pentru invaliditate.

Această încetare de drept însă operează în situaţia în care urmare a împlinirii vârstei de pensionare salariatul a formulat cerere de pensionare.

Cererea astfel formulată împreună cu dosarul de pensionare se depun , aşa cum arată art. 167² la casa teritorială de pensii în termen de 90 de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare caz în care pensia se plăteşte de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.

Dispozitiile art. 167² nu reglementează termenul până la care salariatul trebuie să formuleze cererea de pensionare pentru a nu-i aplicabilă disp. art. 61 lit. e Codul muncii, ci termenul în care se poate depune cererea şi dosarul respectiv la casa teritorială de pensii pentru ca acesta să-şi primească drepturile de pensie de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.

În speţă recurenta – contestatoare , aşa cum susţine şi ea, a îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă la data de 19.02.2007 şi nu a formulat o cerere de pensionare, iar potrivit art. 41 alin.5 din legea 19/2000 asiguraţii care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.

Impotriva acestei decizii, la data de 11 februarie 2008, contestatoarea a formulat contestatie in anulare, invocand in drept prevederile art. 318 C.p.civ., respectiv omisiunea instantei de a analiza prevederile art. 41 alin. 5 si 6 din Legea nr. 19/2000, in sensul ca un contract de munca nu poate fi desfacut inainte de pensionare prin vointa unilaterala a angajatorului, iar un contract de munca nou pe durata determinata poate fi incheiat cu un salariat deja pensionat.

Prin intampinarea formulata la data de 21 mai 2008, intimata Administratia Nationala Apele Romane – Directia Apelor J a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei, apreciind ca nu subzista niciunul din motivele expres prevazute de lege pentru admisibilitatea contestatiei in anulare.

Contestatia in anulare este nefondata.

Potrivit legii, contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ aratate de art. 317 C.p.civ. (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318 C.p.civ. (cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale si omiterea din eroare de a cerceta vreunul din motivele de casare), textele legale fiind de stricta interpretare.

Ea tinde la anularea unei hotarari definitive, nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta in fond , ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale.

G. de motivarea in fapt a cererii, criticile formulate de contestatoare ar putea fi incluse in cea de-a doua ipoteza a art. 318 C.p.civ., vizand omisiunea instantei de a examina unul din motivele de modificare sau casare invocate in cererea de recurs.

Observand considerentele deciziei nr. 223 din 29 ianuarie 2008 a Curtii de A P E L C R A I O V A, se constata ca instanta de recurs a avut in vedere toate motivele formulate de contestatoare, raspunzand criticilor acesteia vizand interpretarea de catre judecatorii fondului a prevederilor art. 61 lit.e si art. 56 lit.d din Codul muncii, art. 41 alin. 5 si art. 167/2 din Legea nr. 19/2000 .

Contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318 C.p.civ. izvoraste din obligatia pe care o are instanta de recurs de a examina toate aspectele de nelegalitate si netemeinicie invocate prin recursul declarat impotriva hotararilor atacate, ceea ce in cauza s-a realizat.

Pe de alta parte, instanta de recurs nu are obligatia de a raspunde si argumentor de fapt si de drept indicate de parte care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt intotdeauna subsumate motivului de casare pe care il sprijina, fiind in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a raspunde printr-un considerent comun.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 320 C.p.civ., Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata contestatia in anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare a deciziei nr. 223/29.01.2008, pronunţată de Curtea de A P E L C R A I O V A în dosarul nr(...), formulată de contestatoarea E. F. în contradictoriu cu intimata Apele Române – Direcţia Apelor J.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 30 mai 2008.

Red. D.(...)

Ex.2/12.06.2008

Jud.fond E.U.

M.E.T.

Jud.recurs I.N.

M M.

M.E.