Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 333/AS

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant S. B., domiciliat în C, şos. (...) nr. 3, (...) 8 C, . A, . 3, . 15, judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 147/AS/17.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, cu sediul în(...) C, judeţul C, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.11.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea în cauză la data de 24.11.2009 şi 2.12.2009, când a pronunţat următoarea hotărâre:

C U R T E A

Cu privire la recursul civil de faţă, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a la data de 10.12.2007, reclamantul S. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii C, anularea deciziei de pensionare nr. (...) din 9.10.2007, motivat pe faptul că punctajul ce trebuia reţinut în decizie este cel maxim cuvenit de 5 raportat la vechimea în muncă – 25 ani prestaţi la foraj sonde, din care 22 ani la bordul platformelor de foraj marin faţă de punctajul stabilit mai mic de trei.

Contestatorul a arătat că trebuia să beneficieze şi de prevederile Legii nr. 226/2006 pentru activitate prestată în condiţii speciale, în decizie singura recunoaştere fiind pentru perioada de 16 ani de muncă în grupa I potrivit cu care beneficiază de reducerea vârstei standard cu 9 ani şi 7 luni – conform tabelului 4 din Legea nr. 19/2000.

La termenul din 9.01.2008 pârâta a depus ultima decizie de pensionare emisă la 12.12.2007 şi documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Contestatorul a contestat şi această ultimă decizie întrucât ultimul angajator S.C. „S. T.” S.A. care după susţinerile sale l-a obligat să se pensioneze, producându-i diminuarea punctajului şi daune întrucât era îndreptăţit la obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, criticile aduse de contestator vizând luarea în calcul a altei vârste de pensionare decât 52 de ani şi 2 luni cum era corect precum şi sub aspectul stagiului complet de cotizare care este greşit stabilit – 24 ani în loc de 21 ani, de asemenea pentru faptul că beneficiază de majorarea suplimentară a punctajului pentru o perioadă de 6 ani şi 5 luni cu un procent de 0,03 %.

Prin sentinţa civilă nr. 147/AS/17.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S. B., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii C.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele aspecte:

Reclamantul a formulat cerere de pensionare la data de 6.09.2007 pentru vârstă şi munca depusă, pensionarea sa fiind admisă prin decizia nr. (...), de la data de 12.12.2007.

Vârsta standard de pensionare era pentru reclamantul născut la data de 19.01.1949, potrivit anexei 3, de 63 ani şi 2 luni, redusă în cazul său prin valorificarea perioadelor lucrate în condiţii speciale, cu 9 ani.

Datorită condiţiilor speciale de activitate, atestate de înscrierile din carnetul de muncă, reclamantul a beneficiat atât de reducerea vârstei standard de pensionare cu 9 ani şi de asemenea şi stagiul de cotizare este calculat conform acestor date aflate în dosarul administrativ, între care însă nu se regăseşte adeverinţa cu nr. 186/14.02.2007 invocată în contestaţie.

Potrivit prevederilor Legii nr. 226/2006 art. 3 determinarea punctajului mediu anul cuvenit asiguraţilor care au desfăşurat activitate în condiţii speciale mai mult de 25 de ani se face prin împărţirea punctajului total la 25.

Pentru asiguraţii care au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii mai puţin de 25 de ani urmează a se aplica prevederile anexei nr. 4 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit anexei asiguraţii, în funcţie de perioada de stagiu realizată în condiţii speciale, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, determinarea punctajului mediu anual fiind realizată prin raportare la stagiul de cotizare prevăzut de anexa 3 din lege.

În condiţiile în care ar fi acreditată susţinerea reclamantului, în sensul că punctajul mediu anual se determină prin împărţirea punctajului total la un stagiu mai mic de 25 de ani crează o inechitate faţă de restul asiguraţilor în sensul că se va ajunge la situaţia ca o persoană cu un stagiu mai mic în condiţii speciale să obţină un punctaj mediu anual mai mare decât asiguraţii care au desfăşurat peste 25 de ani în aceste condiţii.

În consecinţă, instanţa a apreciat că în mod corect pârâta a determinat punctajul mediu anual prin raportare la stagiul de cotizare prevăzut de anexa 3 din Legea nr. 19/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul reclamant care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie:

Instanţa învestită fiind cu o contestaţie privitoare la o decizie de pensionare, avea obligaţia, conform art. 129 alin. 5 din C o d u l d e procedură civilă, să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Expertiza efectuată în cauză, cu siguranţă a fost întocmită de un expert fără experienţă (sau chiar fără specializare, expert din 2007) în asigurări sociale. Astfel, nu se explică greşelile acestuia din cuprinsul raportului de expertiză.

La întocmirea raportului, expertul nu a avut în vedere adeverinţa nr. 186 din 14.02.2007 emisă de I.A.R. B, motivat de faptul că aceasta nu ar fi inclusă în dosarul administrativ.

Aceeaşi motivaţie a fost preluată şi de către instanţă.

Ori, în probatoriul încuviinţat de instanţă se includ şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar nu numai cele din dosarul administrativ. Instanţa nu este ţinută de pronunţarea organului jurisdicţional-administrativ (C.J.P.A.S.) asupra unui înscris pentru a-l considera act doveditor al dreptului la pensie, înscris aflat sau nu la dosarul administrativ. O interpretare contrară ar conduce la încălcarea art. 21 din Constituţia României, potrivit căruia jurisdicţiile administrative sunt facultative, orice persoană putându-se adresa direct justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime.

Pe de altă parte sentinţa nu este motivată referitor la temeiurile respingerii acţiunii, în condiţiile în care modalitatea de împărţire a punctului de pensie nu a fost singura problemă expusă de recurent, ci şi calculul vârstei de pensionare, al stagiului de cotizare, precum şi al stagiului suplimentar de cotizare.

Pentru aceste motive recurentul solicită admiterea recursului, în principal, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare, în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii, a anulării deciziilor contestate, a obligării intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, cu data acordării drepturilor 06.09.2007, vârsta standard de pensionare de 63 de ani şi două luni redusă cu 10 ani, corespunzător unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de 22 de ani şi 4 luni şi un stagiu suplimentar de 6 ani, 5 luni şi 21 de zile conform art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, obligarea intimatei la plata diferenţelor de drepturi dintre pensia plătită şi cea cuvenită conform drepturilor stabilite de instanţă.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Recurentul critică sentinţa pentru faptul că nici expertul şi nici instanţa de fond nu au luat în calcul adeverinţa nr. 186/14.02.2007, care deşi nu a fost depusă la dosarul administrativ, este un act doveditor al dreptului la pensie şi putea fi fructificat pentru că a fost depus la dosarul instanţei.

O asemenea critică nu poate fi reţinută deoarece atacând decizia de pensionare în condiţiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, reclamantul trebuie să se refere strict la elementele care au stat la baza emiterii acelei decizii iar instanţa este ţinută să verifice legalitatea şi temeinicia deciziei în raport de înscrisurile existente la dosarul administrativ şi nu în raport de cele depuse ulterior.

Orice înscris obţinut de asigurat după emiterea unei decizii de pensionare trebuie înregistrat la Casa Judeţeană de Pensii şi în baza unei cereri de recalculare instituţia procedează la refacerea punctajului urmând să emită o nouă decizie care va stabili drepturile de la data înregistrării noii cereri şi nu retroactiv.

Anularea unei decizii de pensionare reprezintă o sancţionare a instituţiei emitente pentru erorile strecurate în calculul punctajului şi a pensiei cuvenite şi are drept consecinţă obligarea acelei instituţii la emiterea unei noi decizii şi plata drepturilor începând cu data emiterii deciziei anulate.

Prin urmare nu se poate reţine culpa Casei Judeţene de Pensii C pentru nefructificarea unor adeverinţe de care nu a avut cunoştinţă iar instanţa nu poate de asemenea să ţină cont de aceste adeverinţe decât în măsura în care se face dovada că ele au fost depuse la dosarul administrativ.

În ce priveşte vârsta de pensionare, din anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, rezultă că vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului–în funcţie de data formulării cererii, este de 63 ani şi 2 luni, acesta având la data formulării cererii de pensionare vârsta de 59 ani şi 7 luni.

Din actele depuse la dosarul administrativ rezultă că reclamantul a lucrat în condiţii speciale 22 ani şi 4 luni. Conform anexei 4 din Legea nr. 19/2000, persoanele care au lucrat un număr de ani în locuri de muncă cu condiţii speciale beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale.

În raport de perioada lucrată de reclamant în condiţii speciale acesta poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare cu 9 ani precum şi a stagiului de cotizare.

Însă raportându-ne la stagiul de cotizare prevăzut în anexa 4, nu se poate aprecia că perioada lucrată peste acest stagiu reprezintă stagiu suplimentar deoarece legiuitorul nu a prevăzut acest lucru.

Potrivit art. 78 alin. 8 din Legea nr. 10/2000, „asiguraţii care după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se într-una din situaţiile prevăzute de art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

Folosind expresia „după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de prezenta lege” legiuitorul a înţeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de pensii.

Legea nr. 19/2000 stabileşte în art. 41 alin. 1 şi 2 care sunt acele condiţii cumulative: vârsta standard de pensionare determinată conform alin. 2 şi stagiul minim de cotizare.

Prin urmare, chiar dacă asiguratul s-a pensionat anterior împlinirii vârstei standard de pensionare prin valorificarea beneficiului oferit de art. 42 din lege, respectiv cu reducerea vârstei standard de pensionare, stagiul suplimentar se determină tot prin raportare la vârsta standard.

Pentru asiguraţii care au desfăşurat activitate în condiţii speciale de muncă, legiuitorul a stabilit că aceştia beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, fără a reglementa în favoarea acestora şi beneficiul majorării corespunzătoare a stagiului suplimentar.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, conform art. 312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant S. B., domiciliat în C, şos. (...) nr. 3, (...) 8 C, . A, . 3, . 15, judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 147/AS/17.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, cu sediul în(...) C, judeţul C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.

Jud.fond. S.T./A.D.

Red. Jud. M.(...)/ 23.12.2009

Gref.M.P./2 ex./ 14.01.2010.