Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 155

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) N.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind contestaţia în anulare formulată de către E. D., intimată fiind Casa Judeţeană de Pensii I.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă contestatorul E. D. şi consilierul juridic H. E. pentru intimata Casa Judeţeană de Pensii I.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen şi că prin serviciul registratură s-au depus la dosar precizări de către contestatorul E. D., necomunicate intimatei. S-a solicitat judecata în lipsă.

Instanţa comunică un exemplar de pe precizările formulate de contestatorul E. D. reprezentantului intimatei.

Consilierul juridic H. E. pentru intimata Casa Judeţeană de Pensii I arată că nu solicită termen pentru studiul precizărilor.

Contestatorul E. D. arată că nu are de solicitat alte probe.

Consilierul juridic H. E. pentru intimata Casa Judeţeană de Pensii I arată că nu mai are de formulat alte cereri.

Instanţa constată contestaţia în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Contestatorul E. D. solicită admiterea contestaţiei pentru motivele indicate în scris. Arată că nu are recalculată pensia.

Consilierul juridic H. E. pentru intimata Casa Judeţeană de Pensii I solicită respingerea contestaţiei în anulare deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea acesteia

Declarând dezbaterile închise,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 273/45/16.12.2009, şi precizată la termenul din 19.01.2010, contestatorul E. D. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii I, contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr.1026/23.10.2009 pronunţată de Curtea de A P E L I A Ş I.

În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă şi vechime integrală la data de 01.03.2001, conform Legii 3/1977, cu o pensie de 343 RON. În urma indexărilor trimestriale acordate până în ianuarie 2005, s-a ajuns ca valoarea pensiei să crească în acest interval de timp, până la suma de 525 RON, deci 182 RON reprezentau indexările.

În luna noiembrie 2005, Casa Judeţeană de Pensii I, i-a recalculat pensia în conformitate cu Legea 19/2000 şi O.U.G. nr. 4/2005, şi i s-a stabilit o pensie recalculată în valoare de 373 RON, care ulterior, în urma adăugării unor adeverinţe cu sporuri, a ajuns la suma de 396 RON. La această pensie s-au adăugat majorările punctului de pensie începând de la recalculare şi până la zi, astfel că în luna septembrie 2007 s-au adăugat şi 153 RON ca majorări ale punctului de pensie, ajungând ca pensia recalculată să fie de 549 RON.

În acest interval, noiembrie 2005 - septembrie 2007, susţine contestatorul, a avut pensia aflată în plata de 525 RON, iar pensia recalculată a funcţionat în paralel cu cealaltă pensie, la aceasta adăugându-se majorările punctului de pensie în acest interval, fără ca el să beneficieze de aceste majorări.

De această pensie şi aceste indexări, el nu a beneficiat în acest interval de timp.

Aceste aspecte au făcut obiectul dosarului (...) al T r i b u n a l u l u i I a ş i, prin care i-a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

Începând cu luna septembrie 2007, a început să primească pensia stabilită conform Legii 19/2000, de 396 RON, plus indexările acordate pe intervalul de timp februarie 2005 – septembrie 2007, în sumă de 153 RON, dar de la această dată, a dispărut pensia pe Legea 3/1977, cu tot cu cei 182 RON, ce reprezentau indexările de care a beneficiat între martie 2001 – ianuarie 2005.

Or, aceste indexări de 182 RON, trebuiau cumulate la indexările şi pensia stabilită după Legea 19/2000, astfel: 549 RON + 182 RON indexări = 731 RON în septembrie 2007, şi nu 549 RON.

A arătat că astfel Casa Judeţeană de Pensii I a încălcat principiul dreptului câştigat referitor la data ieşirii sale la pensie, considerându-l din nou ieşit la pensie în luna noiembrie 2005, dată când i-a fost recalculată pensia conform Legii 19/2000. Tocmai de aceea i-au făcut 2 pensii în perioada noiembrie 2005 – septembrie 2007, iar indexările care reprezentau un drept câştigat, în loc să fie cumulate, au fost separate, creându-i acest prejudiciu de 182 RON pe lună, din septembrie 2007 şi până în prezent.

Cât timp a primit pensia conform Legii 3/1977 şi indexările de 182 RON, nu a primit celelalte indexări. Când a început să primească noua pensie stabilită prin Legea 19/2000 şi indexările de 153 RON, i-au fost luate celelalte indexări de 182 RON, câştigate până în 2005.

Contestatorul a menţionat că el nu contestă modul în care intimata a recalculat pensia nudă, ci neacordarea tuturor indexărilor de care el a beneficiat de la data ieşirii la pensie 1.03.2001 şi până în prezent.

Acest aspect a făcut obiectul dosarului nr(...), în care s-au pronunţat sentinţa civilă nr. 658 din 15.04.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i şi decizia civilă nr. 1026/23.10.2009 a Curţii de A P E L I A Ş I.

Susţine contestatorul că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei admiterii de către prima instanţă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, deşi el a specificat că nu solicită recalcularea pensiei nude, ci solicită a i se plăti cei 182 RON ca fiind un drept câştigat.

Consideră că instanţa de recurs, invocând legislaţia prin care i s-a recalculat pensia, care nu are nici o legătură cu cererea de chemare în judecată, s-a pronunţat pe motive străine cauzei şi nu a soluţionat pe fond cererea.

Ca atare, solicită admiterea contestaţiei, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 alin.1 Cod proc.civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate.

În vederea soluţionării cauzei a fost ataşat dosarului nr(...) al T r i b u n a l u l u i I a ş i în care s-a pronunţat decizia contestată.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că prezenta contestaţie în anulare nu poate fi primită.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 658 din 15.04.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul E. D. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii I.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea formulată, E. D. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii I să-i acorde la pensie indexările care i-au fost atribuite în intervalul de timp 1.03.2001 – 1.01.2005, în cuantum de 182 lei pe lună, şi de care el a beneficiat până în luna septembrie 2007, obligarea pârâtei să îi plătească retroactiv sumele de bani ce reprezintă contravaloarea acestor indexări lunare şi, totodată, obligarea pârâtei să modifice procentele de indexare la sumele acordate ca indexări din septembrie 2007 şi până la zi şi plata acestor sume rezultate.

Cu privire la capătul de cerere referitor la plata sumelor de bani aferente perioadei anterioare datei de 01.12.2005, Casa Judeţeană de Pensii I a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţie pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind fondată.

Prescripţia dreptului la acţiune reprezintă mijlocul de stingere a dreptului la acţiune în sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege, făcând ca titularul dreptului care a rămas inactiv un anumit timp să-şi piardă ocrotirea dreptului său pe calea justiţiei. Termenul de prescripţie începe să curgă, de regulă, la data naşterii dreptului la acţiune. Conform dispoziţiilor art.1 din Decretul 167/1958 privind prescripţia, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de art. 3 din acest act normativ şi care este de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune. În speţă, instanţa a reţinut că E. D. poate solicita drepturile băneşti doar pe ultimii 3 ani anterior introducerii acţiunii.

Faţă de aceasta, instanţa a admis excepţia prescripţiei şi a respins cererea privind drepturile băneşti solicitate corespunzător perioadei 01.03.2001-01.12.2005.

Şi pe fondul cauzei, instanţa a constatat că cererea este neîntemeiată.

Anterior, E. D. a mai solicitat prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i sub nr. (...) obligarea Casei Judeţene de Pensii I să-i acorde la pensie indexările după recalcularea acesteia conform Legii nr. 19/2000 pentru intervalul noiembrie 2005 - septembrie 2007, cerere respinsă prin sentinţa civilă nr. 1985/03.12.2008.

Prin prezenta cerere reclamantul şi-a modificat parţial solicitările, dar esenţa a rămas aceeaşi. Astfel, începând cu data de 01.12.2005 pensia reclamantului a fost recalculată conform H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005 în baza elementelor şi informaţiilor aflate la dosarul de pensionare. Urmare a recalculării pensiei punctul mediu anual recalculat a fost 1,25960 puncte iar cuantumul pensiei aferent acestui punctaj – 373 lei.

Pensia aferentă punctajului mediu anual recalculat, în sumă de 373 lei, era mai mică decât pensia aflată în plată, în sumă de 525 lei, această din urmă menţinându-se până când pensia rezultată din înmulţirea punctajului mediu anual recalculat cu valoarea unui punct de pensie a depăşit valoarea pensiei în plată.

În mod corect prin decizia nr. (...)/30.11.2005 a fost menţinută în plata pensiei cea mai avantajoasă.

Art. 2 alin.6 din H.G. nr. 1456/2005 prevede că, potrivit prevederilor art. 6 alin.2 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, în situaţia în care cuantumul pensiei din sistemul public aferent punctajului mediu anual rezultat ca urmare a aplicării prevederilor alin. (5) este mai mic decât cel cuvenit pentru luna noiembrie 2005, se menţine cuantumul cuvenit pentru luna noiembrie 2005.

În mod greşit susţine contestatorul că în intervalul noiembrie 2005 - septembrie 2007 a avut două pensii. El nu a fost înscris din nou la pensie în noiembrie 2005 ci s-a recalculat potrivit principiilor Legii nr. 19/2000. Legiuitorul a avut în vedere această recalculare pentru respectarea principiului „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul E. D. considerând-o nelegală şi netemeinică.

A motivat recurentul că în mod nejustificat a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Prin acţiunea introductivă a solicitat acordarea, începând cu luna septembrie 2007, a indexărilor în sumă de 182 lei, de care a beneficiat în până la această dată. Astfel, în intervalul martie 2001 – ianuarie 2005, când a avut loc recalcularea, la pensia stabilită iniţial la suma de 343 lei s-au adăugat indexări în sumă de 183 lei, rezultând o pensie de 525 lei pe lună.

Prin recalcularea pensiei în luna noiembrie 2005, conform Legii 19/2000, OUG 4/2005 şi HG 1550/2004, cuantumul acesteia a fost stabilit la suma de 396 lei, la care i s-au adăugat toate indexările punctului de pensie astfel că, în luna decembrie 2007 pensia a ajuns la suma de 549 lei.

A mai motivat recurentul că, în mod greşit, ca urmare a recalculării s-a considerat echivalentul unei noi ieşiri la pensii. La pensia rezultată în urma recalculării în 2005 trebuiau adăugate, ca şi drepturi câştigate anterior, indexările în sumă de 182 lei, aşa cum de altfel i s-a plătit până în luna august 2007, inclusiv.

Prin decizia civilă nr. 1026/23.10.2009 a Curţii de A P E L I A Ş I a fost respins recursul declarat de contestatorul E. D. împotriva sentinţei civile nr.658 din 15.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Reclamantul E. D. a solicitat prin acţiunea introductivă calcularea şi plata, începând cu luna septembrie 2007 la zi a indexărilor în sumă de 182 lei (ce i-au fost aplicate la pensia stabilită iniţial de 343 lei).

Prin decizia nr.(...) din 20.02.2001 reclamantul E. D. a fost înscris la pensie, în temeiul Legii3/1977 începând cu data de 01.03.2001, cu o pensie de 343 lei. Pe măsură ce valoarea punctului de pensie a crescut, ca urmare a indexărilor aplicate, pensia reclamantului a ajuns în luna august 2007 la suma de 525 lei.

Prin decizia nr. (...) din 27.08.2007 intimata a recalculat pensia în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005. Cuantumul pensiei rezultate în urma aplicării procedurii de recalculare a fost de 396 de lei.

În atare situaţie, s-a menţinut corect, prin raportare la dispoziţiile art.6 alin.2 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, pensia aflată în plată de 525 lei. Această decizie de menţinere în plată a pensiei mai mare este o aplicaţie a principiului dreptului câştigat anterior, prin indexările pensiei stabilite iniţial de 343 lei.

J. ce au ajuns începând cu anul 2001 şi până în 2005 la suma de 182, nu pot profita decât pensiei astfel cum a fost stabilită în sistemul Legii 3/1977.

Recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităţilor reprezentate de diferenţele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice.

Din momentul în care s-a făcut recalcularea în noul sistem prevăzut de H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005, rezultă o nouă pensie, diferită de cea stabilită anterior şi ca atare, indexările vechi nu pot însoţi noua pensie. Acesteia i se aplică indexările legale survenite de la data recalculării.

Acesta este şi motivul pentru care, în condiţiile în care pensia recalculată este mai mică decât cea în plată, pentru a nu fi prejudiciat beneficiarul pensiei, aceasta rămâne neschimbată până la momentul în care, prin majorări legale ale punctului de pensie, pensia recalculată o depăşeşte pe cea în plată.

Pentru aceste considerente, Curtea a reţinut că soluţia pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i este legală şi temeinică, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art.312 C.pr.civ a respins ca nefondat recursul.

În prezenta contestaţie în anulare, contestatorul E. D. a invocat dispoziţiile art. 318 Cod proc.civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod proc.civ., este acela ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greşeli materiale.

Textul are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite, nu însă şi greşelile de judecată, care nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

De asemenea, pentru a fi primită contestaţia în anulare pentru acest motiv este necesar să fie vorba de o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată.

Al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod proc.civ., este acela ca instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, să fi omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În speţă, nu sunt întrunite aceste cerinţe.

Contestatorul, prin contestaţia formulată, reia practic motivele de contestaţie care au făcut obiectul dosarului nr. nr(...), finalizat prin sentinţa civilă nr. 658 din 15.04.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i şi decizia civilă nr. 1026/23.10.2009 a Curţii de A P E L I A Ş I, prin care s-a respins recursul declarat de E. D..

Contestatorul a menţionat că el nu contestă modul în care intimata a recalculat pensia nudă, ci neacordarea tuturor indexărilor de care el a beneficiat de la data ieşirii la pensie, 01.03.2001 şi până în prezent.

Susţine contestatorul că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei admiterii de către prima instanţă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, deşi el a specificat că nu solicită recalcularea pensiei nude, ci solicită a i se plăti cei 182 RON ca fiind un drept câştigat.

Consideră că instanţa de recurs, invocând legislaţia prin care i s-a recalculat pensia, care nu are nici o legătură cu cererea de chemare în judecată, s-a pronunţat pe motive străine cauzei şi nu a soluţionat pe fond cererea.

Aceste motive au fost analizate de instanţa de recurs în decizia contestată, astfel că nu se poate reţine omisiunea instanţei de a cerceta vreunul din motivele de casare.

Instanţa de recurs a reţinut corect obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata sumei de 182 RON, reprezentând indexarea până în luna septembrie 2007 a pensiei stabilite la 01.03.2001, iar raportarea la dispoziţiile H.G. nr. 1550/2004 şi art.6 alin.2 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, s-a făcut în contextul motivării imposibilităţii de a cumula indexarea pensiei stabilite în baza legislaţiei anterioare, Legea 3/1977, cu pensia recalculată în sistemul legislaţiei noi. S-a reţinut că, in momentul în care s-a făcut recalcularea în noul sistem prevăzut de H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005, rezultă o nouă pensie, diferită de cea stabilită anterior şi ca atare, indexările vechi nu pot însoţi noua pensie. Acesteia i se aplică indexările legale survenite de la data recalculării. Acesta este şi motivul pentru care, în condiţiile în care pensia recalculată este mai mică decât cea în plată, pentru a nu fi prejudiciat beneficiarul pensiei, aceasta rămâne neschimbată până la momentul în care, prin majorări legale ale punctului de pensie, pensia recalculată o depăşeşte pe cea în plată.

Faptul că instanţa de recurs nu a motivat în mod distinct temeinicia şi legalitatea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune reţinute de prima instanţă nu este de natură a duce la schimbarea soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, având în vedere că însuşi recurentul-contestator a precizat că solicită a i se plăti cei 182 RON ca fiind un drept câştigat, începând cu luna septembrie 2007.

Ca atare, nu se poate reţine că instanţa de control judiciar s-a pronunţat pe motive străine cauzei şi nu a soluţionat pe fond cererea.

Este ştiut că pe calea contestaţiei în anulare nu se poate proceda la o nouă judecată a căii de atac, ci se poate cere instanţei hotărârea să retracteze hotărârea pronunţată, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art.317 şi 318 Cod proc.civ., şi să procedeze la rejudecarea cauzei. Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt ori a greşitei interpretări/aplicări a dispoziţiilor legale.

Ca atare, având în vedere că, practic, contestatorul invocă prin cererea sa greşeli de judecată care nu pot face obiectul căii de atac extraordinare prevăzute de art. 318 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul E. D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge contestaţia în anulare a deciziei civile nr.1026/23.10.2009 pronunţată de Curtea de A P E L I A Ş I formulată de contestatorul E. D. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii I.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 februarie 2010.

Red./Tehnored. M.N.C.

22.02.2010 – 02 ex.

Curtea de A P E L I A Ş I – E. H.

E. E.

E. T.