Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.780/CM

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC G. H. SRL, cu sediul în C,(...), împotriva sentinţei civile nr.611/20 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. N. B., domiciliat în C,(...), . 51, .C, apart.43, având ca obiect litigiu muncă - contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru recurenta pârâtă S.C. G. S.R.L., avocat U. D., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 48279/6.08.2008, depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant E. N. B. se prezintă d-na avocat S. S. în baza împuternicirii avocaţiale seria (...) nr.02076/16.10.2008, depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art.87 şi următoarele cod procedură civilă.

După referatul grefierului de şedinţă :

Întrebate fiind părţile, acestea declară că nu mai alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus.

Instanţa luând act de declaraţiile părţilor, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul în susţinerea recursului, solicită instanţei să analizeze interogatoriul luat martorului H. I. la instanţa de fond şi factura seria (...) 01 nr.03/14.01.2008. Pe factura respectivă este semnătura şi scrisul reclamantului – fapt ce dovedeşte că a lucrat în calitate de angajat la „H. J.”; deasemeni, factura respectivă neavând rubricile completate a servit la livrarea mărfii şi contrar acestui document martorul a declarat la instanţa de fond că factura a fost întocmită de el. Instanţa de fond bazându-se pe declaraţia martorului a socotit că în cauză nu există nici o infracţiune, mai ales că ştampila de pe factură aparţine societăţii ”G. H.”. Mai susţine apărătorul că factura respectivă şi comanda fermă – din care lipsea menţiunea furnizorului, au fost găsite pe biroul reclamantului, iar fapta sa constituie o abatere gravă întrucât s-a comportat neloial faţă de societatea unde era angajat, lucrând în serviciul concurenţei.

Pentru motivele menţionate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, respingerea contestaţiei formulată de reclamant ca nefondată, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul susţine că reclamantul nu avea calitatea de gestionar, fapta sa nu poate constitui abatere gravă din punctul de vedere al prevederilor C o d u l u i M u n c i i, într-adevăr a livrat marfa respectivă (10 perechi de bocanci) către „H. J.”, însă prin această faptă nu a prejudiciat societatea pârâtă. Mai susţine apărătorul, că simpla completare a unei facturi nu este motiv de defacere a contractului de muncă al reclamantului şi că altele au fost intenţiile societăţii pârâte.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă, menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune şi chitanţa nr.25/14.10.2008.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă;

Contestatorul E. N. B. a solicitat anularea deciziei nr. 56/25.01.2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a şi art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii, reintegrarea în funcţia ocupată anterior , plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada dintre momentul desfacerii contractului individual de muncă şi efectiva reintegrare şi plata cheltuielilor de judecată .

A precizat că decizia a fost emisă deoarece i s-a imputat livrarea către S.C. H. J. S.R.L. , la data de 14.01.2008 , a unui număr de 10 perechi de bocanci cu bombeu metalic, pentru care a încasat preţul de 43,91 lei /bucată .

I s-a imputat că în numele şi pentru această societate a întocmit şi semnat o comandă fermă din partea S.C. O. Internaţional S.R.L. , pentru 10 perechi bocanci şi 15 salopete , iar ulterior a întocmit factura seria (...) -01 nr. 03 prin care S.C. H. J. S.R.L. a livrat cumpărătorului S.C. O. Internaţional S.R.L. cele 10 perechi de bocanci , pe factură fiind semnătura contestatorului în numele furnizorului.

Prin sentinţa civilă nr. 611 din 20.05.2008 T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a admis contestaţia formulată de reclamantul E. N. B. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. H. S.R.L.

A anulat decizia nr.56/25.01.2008 emisă de către intimată şi a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior.

A obligat intimata către contestator la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada de la desfacerea contractului individual de muncă şi până la efectiva reintegrare şi la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :

Contestatorul a fost angajatul intimatei de la data de 01.05.2005 în funcţia de responsabil marketing. Se susţine că la data de 14.01.2008 contestatorul a întocmit o comandă de achiziţie cu număr rectificat 14 din ziua respectivă, livrând 10 perechi bocanci cu bombeu metalic către S.C. H. J. S.R.L. pentru care a încasat suma de 43,91 lei.

Instanţa a apreciat că intimata nu a fost prejudiciată sub nici un aspect, deoarece s-a demonstrat că nu contestatorul a fost autorul comenzii ferme şi al facturii pentru cele 10 perechi de bocanci, nu le-a întocmit şi nici nu le-a semnat, fapte care au fost considerate drept abateri disciplinare de o asemenea gravitate încât să conducă la desfacerea contractului de muncă. În răspunsul la interogatoriu întrebarea nr.1, intimata relevă faptul că în timpul serviciului şi cu mijloacele acestei societăţi, contestatorul a prestat o activitate similară în interesul unei societăţi concurente, încălcându-şi obligaţiile sale profesionale.

În actul adiţional la contractul individual de muncă a fost inserată clauza de confidenţialitate, dar fără a fi înserată şi o clauză de neconcurenţă.

Decizia contestată este emisă pentru o faptă care nici nu a fost demonstrată ca fiind comisă efectiv de salariat, dar, dacă ar fi fost săvârşită , nu a cauzat nici un prejudiciu intimatei , astfel încât fapta reţinută drept abatere nu întruneşte elementele constitutive , cumulative cerute de Codul muncii pentru a fi calificată drept abatere.

Răspunderea disciplinară este antrenată în condiţiile în care salariatul comite în această calitate, în legătură cu munca sa o faptă care să aibă întrunite elementele constitutive asemănătoare ca structură cu cele ale infracţiunii: obiect, latură obiectivă, subiect şi latură subiectivă. În situaţia de faţă nici unul dintre aceste elemente nu sunt regăsite pentru ca intimata să procedeze la reţinerea unei abateri disciplinare şi la desfacerea pe acest motiv a contractului individual de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta pârâtă care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Susţine recurenta pârâtă că neregulile grave din 14.01.2008, care au determinat măsura desfacerii contractului individual de muncă, se referă la folosirea de către reclamant, salariatul pârâtei, în timpul programului de lucru, a atribuţiilor specifice funcţiei sale în folosul S.C. H. J..

Reclamantul este cel care a întocmit (scris) factura cu care marfa livrată acestui beneficiar a fost revândută celui de-al doilea beneficiar O. Internaţional şi s-a trecut pe această factură ca delegat al furnizorului H. J., a aplicat parafa confecţionată de pârâtă cu numele lui pe documentul respectiv şi s-a semnat ca şi cum era salariatul furnizorului H. J..

Prin urmare, nu este vorba numai de simplul „incident” de a transporta o marfă la rugămintea unui bun prieten.

Ca responsabil de marketing, reclamantul avea datoria să găsească pentru angajatorul său noi clienţi, să promoveze mărfurile oferite de angajatorul său spre vânzare, să prezinte potenţialilor cumpărători cataloagele de produse, cu preţurile lor şi nu să promoveze aceleaşi produse cu preţuri mai mari în profitul unei societăţi concurente.

Prima instanţă nu a analizat cu atenţie factura prin care H. J. a vândut marfa către O. Internaţional şi nu a observat că cel care a întocmit şi a semnat factura respectivă a fost reclamantul.

Prima instanţă nu a luat în analiză neconcordanţa între declaraţia reclamantului ( confirmată cu răspunsul la interogatoriu) şi procesul-verbal de predare-primire a autoturismului (fila 30 din dosar) raportat la mijlocul de transport auto menţionat în factura de la fila 37.

De asemenea, nu a analizat fişa postului cu obligaţiile de serviciu ale reclamantului şi raportarea lor la incidentul din 14.01.2008. Fişa postului implica obligaţia pentru reclamant de a furniza marfa către O. Internaţional nu din partea lui H. J., ci din partea societăţii G. H., mai ales că promovarea produselor respective se făcea şi prin oferta unui preţ mai mic.Ori, afacerea ticluită de reclamant împreună cu H. J., care pentru G. H. este un concurent, reprezintă o încălcare gravă a obligaţiilor sale de serviciu.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece s-a făcut dovada că acesta nu şi-a încălcat T. de serviciu din fişa postului, în special clauza de confidenţialitate în sensul că, nu a folosit în interes propriu sau în interesul altora datele şi informaţiile privind activitatea comercială desfăşurată în cadrul societăţii recurente.

Analizând sentinţa recurată în raport de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat.

Ceea ce s-a imputat reclamantului este faptul că, profitând de funcţia deţinută în cadrul societăţii respectiv de „responsabil marketing”, acesta a întocmit la data de 14.01.2008 o comandă de achiziţie şi a livrat unei societăţi concurente 10 perechi bocanci şi 15 perechi salopete, întocmind şi factura prin care acea societate, respectiv „ H. J. „ S.R.L. livra cele 10 perechi de bocanci către o altă firmă.

Întocmind factura în numele furnizorului, reclamantul a aplicat ştampila angajatorului său şi s-a deplasat cu autoturismul pus la dispoziţie de angajator, pentru livrarea mărfii.

Chiar dacă prin această faptă, reclamantul nu a cauzat societăţii pârâte nici un prejudiciu, aceasta nu înseamnă că nu a săvârşit nicio abatere, deoarece în calitatea sa de angajat, avea obligaţia de a acţiona pe tot parcursul programului de lucru, în interesul angajatorului său iar aceasta nu presupunea în nici un caz efectuarea unor acţiuni în beneficiul altor societăţi, mai ales că acestea desfăşoară aceeaşi activitate ca pârâta.

Una din obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă este şi aceea de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu ( art. M pct. 2), ori „fidelitate” nu înseamnă executarea unor prestaţii în favoarea altor societăţi.

Astfel, întocmirea facturii, transportarea mărfii cu autoturismul societăţii pârâte, sunt acte de natură să conducă la concluzia că reclamantul nu şi-a respectat obligaţia de fidelitate faţă de pârâtă, iar această abatere nu este condiţionată de crearea unui prejudiciu de ordin material. T. de serviciu sunt prevăzute în fişa postului, iar ele sunt strâns legate de raportul de muncă dintre părţi, nefigurând printre aceste sarcini şi aceea de a acţiona în beneficiul unei alte firme sau de a acorda vreun sprijin firmelor concurente indiferent dacă are relaţii de prietenie cu angajaţii acestora.

În mod greşit instanţa de fond a analizat fapta reclamantului prin prisma elementelor care antrenează răspunderea patrimonială a angajatului, deoarece în speţă nu a fost antrenată o astfel de răspundere, ci una disciplinară.

Cum pârâta a făcut dovada că reclamantul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a acţionat în interesul unei firme concurente, folosind în acest scop bunurile puse la dispoziţie de angajator, Curtea constată că decizia este legală şi temeinică, această decizie urmând a fi menţinută ca urmare a admiterii recursului şi modificării în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii contestaţiei.

Potrivit art. 274 Cod pr. civilă, partea care cade în pretenţii este datoare a suporta cheltuielile de judecată suportate de cealaltă parte, astfel că, urmează a fi obligat intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către recurenta pârâtă, în valoare de 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul civil declarat de recurenta - pârâtă S.C. G. H. S.R.L., cu sediul în C,(...), împotriva sentinţei civile nr.611/20 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. N. B., domiciliat în C,(...), . 51, .C, apart.43.

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că respinge cererea ca nefondată.

Obligă intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs în valoare de 2.000 lei.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 4 noiembrie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

Grefier, (...) (...)

(...) (...)

Jud.fond S.T.; R.B.

Red.dec.jud. M.B./2.12.2008

Dact.gref.M.C.

4 ex./3.12.2008