R O M Â N I A CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE DOSAR NR(...) DECIZIA NR. 910/R-CM Şedinţa publică din 08 Mai 2009 Curtea compusă din: Preşedinte: (...) (...), judecător Judecător: (...) (...) Judecător: (...) (...) Grefier: (...) (...) S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de intimata SC P. SA, Rm.V,(...), judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.128 din 09 februarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a în dosarul nr(...). La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns: consilier juridic E. J. T. pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii nr.4729/07.05.2009 şi avocat B D. pentru intimata-contestatoare D. D.(...)a, în baza împuternicirii avocaţiale nr.32/02.05.2009 emisă de B a r o u l V â l c e a – Cabinet individual. Procedura este legal îndeplinită. Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care: Reprezentantul recurentei-intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare. Apărătorul intimatei-contestatoare depune la dosar delegaţie de reprezentare şi concluzii scrise. Părţile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză. Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestuia. Reprezentantul recurentei-intimate solicită admiterea recursului aşa cum a fost motivat în scris şi modificarea sentinţei de fond în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii disciplinare aplicată contestatoarei. Apărătorul intimatei-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele susţinute oral în şedinţă publică şi menţionate în scris în concluziile depuse la dosar. C U R T E A: Deliberând, asupra recursului civil de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2008, contestatoarea D. D.(...)a a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.1220/4.08.2008 emisă de intimata S.C. „P.” S.A., solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatei la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită. În motivarea contestaţiei s-a susţinut de către contestatoare că a fost salariata intimatei în funcţia de E. – istă la serviciul de vânzări polieteri (marca 24019 ). Prin decizia contestată intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul dispoziţiilor art.264 lit f Codul muncii şi ale art.22 alin.2 lit.f din Regulamentul de ordine interioară, având în vedere că nu a verificat cantitatea de poliol din autovehiculele cu nr.B.76.E. şi B.82.E. înainte de întocmirea avizului de însoţire a mărfii şi a certificatului de calitate şi a creat condiţii de sustragere de bunuri din gestiunea unităţii, fapt constatat mai târziu la punctul vamal, după ce marfa părăsise incinta societăţii. Contestatoarea a invocat netemeinicia şi nelegalitatea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă pentru considerentul că nu a săvârşit abaterea disciplinară reţinută în actul sancţionator. De asemenea, s-a invocat nerespectarea de către intimată a dispoziţiilor art.266 Codul muncii privind individualizarea sancţiunii disciplinare în condiţiile în care nu au fost avute în vedere împrejurările confuze referitoare la fapta săvârşită, consecinţele aplicării sancţiunii, comportarea generală în serviciu a contestatoarei şi situaţia materială şi familială a acesteia. S-a precizat şi faptul că toţi ceilalţi salariaţi implicaţi în aceleaşi împrejurări în virtutea cărora a fost sancţionată contestatoarea au fost sancţionaţi doar cu diminuarea drepturilor salariale pe timp de o lună. Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări: La data de 09.07.2008 a avut loc incidentul privind încărcarea în plus cu petol PZ 480-4 G a autovehiculelor cu nr.B.76 E. şi B.82 E. faţă de solicitarea clientului. Potrivit dispoziţiilor art.267 Codul muncii, angajatorul a procedat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile a contestatoarei care a fost convocată în faţa comisiei de disciplină pentru a-şi susţine apărările cu privire la încărcarea cu cantitatea de 18,06 tone petol PZ 480-4 G pentru E. Rusia. Astfel, la data de 16.07.2007, comisia disciplinară a analizat aspectele menţionate în referatul întocmit de către şeful Serviciului E. E., aspectele care privesc condiţiile în care au fost încărcate autocamioanele cu numerele mai sus menţionate cu cantitatea de 22 de paleţi ( 88 butoaie cu petanol PZ 480-4 G) în loc de 21 de paleţi, astfel cum a solicitat clientul. Contestatoarea a declarat în nota explicativă, că în data de 09.07.2008, în jurul orei 20,40, au sosit la P. autocamioanele cu nr.B.76.E. şi nr.B-82.E. în vederea încărcării cu PZ 480-4 G, respectiv 84 de butoaie, pentru firma din Rusia. După ce autovehiculul a ajuns la biroul desfacere E. însoţit de delegată, au fost prezentate dispoziţia de livrare şi fişa de însoţire a maşini, a fost semnată fişa auto la rubrica „ repartizare auto la frontul de încărcare ” poziţia 5 din formularul ataşat la fişa auto şi a fost anunţată secţia de sosire a maşinii şi încărcarea ei conform dispoziţiilor de livrare. Autovehiculul s-a deplasat la rampa de încărcare – Secţia Sinteze P. împreună cu delegata, unde maistrul D. E. a preluat dispoziţia de livrare şi a confirmat repartizarea maşinii pentru încărcare începând încărcarea, lotul fiind pregătit. A menţionat de asemenea, că nu a putut asista la încărcare pentru că mai avea un autovehicul pentru export şi la rampa de încărcare poliol 48 – 3 MB, iar în jurul orei 22 s-a deplasat la Secţia Sinteze P. ca să vadă în ce stadiu se află încărcarea şi, pentru că nu se finalizase, s-a reîntors la birou pentru a întocmi raportul de tură şi documentele de însoţire a mărfii. La ora 22,55 a fost anunţată telefonic de către maistrul D. E. că s-a terminat încărcarea maşinii cu poliol, drept urmare a anunţat telefonic şeful de pază să se prezinte la rampă în vederea verificării mărfii şi a sigilării maşinii. Acesta s-a prezentat şi împreună cu colega contestatoarei, J. F., căreia i se predase schimbul III, s-a deplasat la maşină pentru a realiza operaţiunea de verificare şi sigilare. La ora 23,10 a părăsit biroul urmând ca operaţiunea de eliberare a documentelor să se efectueze în schimbul III . Prin întâmpinare intimata a susţinut că s-a concluzionat de către comisia de disciplină că au fost înlăturare apărările contestatoarei, deoarece aceasta avea obligaţia ca înainte de întocmirea avizului de însoţire a mărfii să verifice, prin numărare, cantitatea care a fost încărcată şi să nu întocmească actele pe baza dispoziţiei de livrare, nerespectându-şi astfel responsabilităţile din fişa postului . Intimata a invocat faptul că neverificarea cantităţii de poliol de către contestatoare înainte de întocmire a avizului de însoţire a mărfii şi a certificatului de calitate a creat condiţiile de sustragere de bunuri din gestiunea unităţii, fapt constatat mai târziu la punctul vamal, după ce marfa părăsise incinta unităţii. Intimata a mai susţinut prin întâmpinare că decizia dedusă judecăţii a fost întocmită cu respectarea în totalitate a dispoziţiilor legale în materie. Prin sentinţa civilă nr.128 din 9 februarie 2009, T r i b u n a l u l V â l c e a – Secţia civilă a admis în parte contestaţia şi a înlocuit sancţiunea disciplinară aplicată contestatoarei prin decizia nr.122/4.08.2008 emisă de intimată, respectiv sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă al contestatoarei, cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de trei luni, cu 10 %, în temeiul dispoziţiilor art.264 alin.1 lit.d Codul muncii. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele: Contestatoarea a fost angajata societăţii intimate, potrivit contractului de muncă depus la dosar. Prin decizia nr.1220/4.08.2008, emisă de intimată, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul prevederilor art.264 lit.f Codul muncii şi ale art.22 alin.2 lit.f din Regulamentul de ordine interioară. Pentru a aplica această sancţiune disciplinară, intimata a reţinut prin decizia contestată următoarele : Prin procesul verbal întocmit la data de 16.07.2008, comisia de disciplină formată din ing.E. E.-Director Direcţie Marketing, ec. E. N.- Sef serviciu vânzări E., ing. U. F..- adj. Sef secţie Sinteze P., ec. F. (...) N.- şef serviciu resurse umane şi ec. B. D.- Ş. Serviciu organizare, O., Salarizare, a analizat aspectele menţionate în referatul întocmit de către şeful serviciului E. E., aspecte ce privesc condiţiile în care a fost încărcat autocamionul nr.B.76 .E./B.82..E. cu cantitatea de 22 paleţi (88 butoaie - cu petanol PZ 480-4 G) în loc de 21 paleţi, aşa cum a solicitat clientul. Contestatoarea D. (...)a, E.-ist Serviciul E. E., a fost convocată în faţa comisiei de disciplină pentru data de 16.07.2008, iar în nota explicativă declară că în data de 09.07.2008, în jurul orei 20,40 a sosit la P. auto B.76.E. şi B.82 E. în vederea încărcării cu poliol (PZ 480-4 G )- respectiv 84 butoaie pentru firma E.-RUSIA, produs furnizat de Secţia Sinteze organice. După ce autocamionul a ajuns la biroul desfacere E. însoţit delegată au fost prezentate dispoziţia de livrare şi fişa de însoţire a maşinii, a fost semnată fişa auto la rubrica „Repartizare auto la frontul de încărcare” – poziţia 5 din formularul ataşat la G. auto şi a fost anunţată secţia de sosire maşini de încărcarea ei conform dispoziţiei de livrare. D-na D. (...)a a menţionat că auto s-a deplasat la rampa de încărcare Secţia Sinteze organice, împreună cu delegata, unde maistrul D. E. a preluat dispoziţia de livrare şi a confirmat repartizarea maşinii pentru încărcare, lotul fiind pregătit. De asemenea, contestatoarea a menţionat că nu a putut asista la încărcare pentru că mai avea un auto pentru export şi la rampa de încărcare poliol 48-3 MB. În jurul orei 22,30 s-a deplasat la Secţia Sinteze organice ca să vadă în ce stadiu se află încărcarea şi pentru că nu se finalizase s-a întors la birou pentru a întocmi raportul de tură şi documentele de însoţire a mărfii, plus certificatul de calitate. La ora 22,55 a fost anunţată telefonic de către maistrul D. E. că s-a terminat încărcarea maşinii cu poliol, drept urmare a anunţat telefonic pe d-l E. G- Ş. pază să se prezinte la rampă în vederea verificării mărfii şi sigilarea maşinii. Acesta s-a prezentat şi împreună cu colega acesteia, d-na J. F., căreia i se predase schimbul, s-au deplasat la maşină pentru a realiza operaţiunea de verificare şi sigilare. La ora 23,10 a părăsit biroul, urmând ca operaţiunea de eliberare a documentelor să se efectueze la schimbul III. Apărările salariatei au fost înlăturate, întrucât contestatoarea D. (...)a avea obligaţia ca înainte de a întocmi avizul de însoţire a mărfii să verifice prin numărare cantitatea ce a fost încărcată şi nu să întocmească actele de bază dispoziţiei de livrare, nerespectându-şi astfel responsabilităţile din fişa postului - capitolul 4, pct.4.4, potrivit cărora „urmăreşte ca livrarea produselor să se facă conform comenzilor şi dispoziţiilor primite de la şeful de serviciu şi pct.4.10 „cantităţile care sunt înscrise în avizul de însoţire a mărfii în cazul produselor ambalate, sunt stabilite prin numărare”, se face vinovată de încălcarea prevederilor art.10 alin.12 din S., neîndeplinindu-şi sarcinile de serviciu, stabilite prin fişa postului, cât şi de încălcarea prevederilor art.26 alin.3 având în vedere că nu a verificat cantitatea de poliol din auto nr.B.76. E. şi B.82,E. înainte de a întocmit avizul de însoţire a mărfii şi certificatul de calitate şi a creat condiţiile de sustragere de bunuri din gestiunea unităţii, fapt constat mai târziu la punctul vamal după ce marfa părăsise incinta unităţii . Potrivit prevederilor art.263 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câtre ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. Prin dispoziţiile art.264 alin.1 Codul muncii au fost reglementate sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară. Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă reprezintă cea mai severă dintre sancţiunile disciplinare pe care angajatorul le poate aplica. Codul muncii cuprinde reglementări în art.266 în ceea ce priveşte stabilirea sancţiunii disciplinare aplicabile în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta . În raport de aceste prevederi legale, precum şi de situaţia concretă în care, fără putinţă de tăgadă, s-a săvârşit de către contestatoare abaterea disciplinară care i-a fost reţinută în sarcină prin decizia dedusă judecăţii, tribunalul a reţinut că în cauză gradul de vinovăţie a contestatoarei nu a fost atât de mare încât să fi impus aplicarea celei mai severe dintre sancţiunile disciplinare prevăzută de legislaţia muncii. În acest context, tribunalul a reţinut că la verificarea care a fost făcută atunci când s-a încărcat autovehiculul cu paleţi care urmau să ajungă la clientul din Rusia au participat mai multe persoane, în condiţiile în care verificarea se făcea la sfârşitul programului de lucru al contestatoarei şi la începutul turei de lucru al colegei sale, J. F.. Mai mult decât atât, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că în data de 09 iulie 2008, când s-a săvârşit fapta reţinută drept abatere disciplinară în cauză, contestatoarea avea de îndeplinit într-un timp scurt mai multe sarcini de serviciu, fiind nevoită să verifice mijloace de transport aflate la rampe diferite. Faţă de numărul mare de paleţi care trebuia să fie număraţi pentru transportul către clientul din Rusia, a fost posibil, în contextul în care contestatoarea avea mai multe verificări de făcut, să se producă, din neglijenţă, o numărătoare incompletă a acestora. Astfel fiind, tribunalul a constatat că împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, precum şi gradul de vinovăţie a contestatoarei, nu impuneau aplicarea celei mai severe sancţiuni disciplinare, aceasta având în vedere şi faptul că celelalte persoane salariate ale intimatei care au desfăşurat activitate şi au fost implicate în încărcarea autovehiculului în litigiu au fost sancţionate mai puţin sever faţă de contestatoare. Sancţiunea disciplinară este menită să se raporteze şi la situaţia concretă, individuală a fiecărei persoane, alegerea acesteia fiind necesar să corespundă gravităţii mai mici sau mai mari a faptei săvârşite. Tribunalul a reţinut că nu ar fi echitabil în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi de toţi participanţii la aceasta ca să i se aplice contestatoarei o sancţiune mult mai severă faţă de ceilalţi angajaţi ai intimatei. Tribunalul a reţinut şi situaţia specială în care se află contestatoarea care, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, are un copil minor în întreţinere şi are contractate de credit la societăţi bancare, iar desfacerea disciplinară a contractului de muncă al acesteia ar reprezenta o împovărare suplimentară a situaţiei financiare a contestatoarei, mai ales că din adresa nr.48/15.01.2009 eliberată de Asociaţia de Proprietari (...)7, .A, PT l, rezultă o sumă importantă de bani pe care contestatoare o are de plătit drept în restanţă reprezentând cotă lunară de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. În aceste condiţii, apreciindu-se că sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei este mult prea severă faţă de fapta pe care a săvârşit-o, a fost admisă în parte contestaţia şi s-a dispus înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicată prin decizia nr.1220/4.08.2008 emisă de intimată, cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de trei luni, cu 10 %, în temeiul dispoziţiilor art.264 alin.1 lit.d Codul muncii. Împotriva sentinţei civile nr.128/09 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a – Secţia civilă a declarat recurs, în termen legal, intimata S.C. „P.” S.A. Râmnicu V, care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate în sensul că în mod greşit instanţa de fond a interpretat actul juridic dedus judecăţii, în speţă fiind incidente prevederile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă. Dezvoltând recursul, s-a arătat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica potrivit art.263 alin.1 Codul muncii sancţiuni disciplinare salariaţilor care au săvârşit o abatere disciplinară. Se arată că instanţa de fond nu putea schimba natura sancţiunii disciplinare, deoarece competenţa pentru acest lucru revine exclusiv angajatorului, astfel că în mod nelegal s-a dispus înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, conform art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii. Tot în motivele de recurs s-a precizat că în mod legal a fost sancţionată contestatoarea cu desfacerea contractului individual de muncă în raport de atribuţiile acesteia de serviciu şi conform Procedurii Generale privind livrarea produselor în mijloacele de transport auto, în condiţiile în care aceasta a favorizat ieşirea pe poarta societăţii recurente a autovehiculului încărcat cu 4 butoaie în plus, aproximativ 860 kg. produs chimic, faţă de comanda clientului. Recurenta a apreciat că în mod nelegal instanţa de fond nu a avut în vedere că angajatorul a aplicat o sancţiune corectă în raport de situaţia de fapt reţinută în sarcina contestatoarei, iar tribunalul a ţinut cont de situaţia financiară şi familială a contestatoarei, ce nu are legătură cu speţa şi cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale petentei. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond menţinerea sancţiunii disciplinare aplicată contestatoarei D. (...)a. Intimata-contestatoare D. D.(...)a a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Verificând sentinţa civilă atacată în raport de critica formulată în recurs şi din ansamblul probelor de la dosar, Curtea reţine următoarele: Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, întrucât este atributul acesteia să verifice dacă sancţiunea disciplinară de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei este proporţională şi legală în raport cu situaţia de fapt reţinută în speţă, ţinând cont de sancţiunile aplicate celorlalţi angajaţi şi dacă contestatoarea a mai fost sancţionată anterior. Tribunalul nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici nu l-a schimbat, ci a analizat în fapt şi în drept, conform probelor de la dosar, obiectul cauzei în limitele investirii. În mod corect instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi anume, că petenta, din neglijenţă şi datorat faptului că trebuia să verifice mijloace de transport aflate la rampe diferite, într-un termen scurt, a numărat incomplet paleţii şi a fost încărcat un autovehicul cu 4 butoaie produs chimic mai mult decât solicitarea clientului. De asemenea, în mod corect s-a reţinut că ceilalţi angajaţi care s-au făcut vinovaţi de această situaţie nedorită le-au fost aplicate sancţiuni de reducerea salariului de bază cu 10% de către angajator. Ca urmare, având în vedere că petenta se află la prima abatere disciplinară, că ceilalţi colegi care s-au făcut vinovaţi de evenimentul prezentat mai sus au fost sancţionaţi cu reducerea salariului de bază cu 10% de către angajator, că prejudiciul a fost recuperat şi că în speţă trebuie avut în vedere şi principiul proporţionalităţii, Curtea reţine că instanţa de fond în mod legal a înlocuit sancţiunea disciplinară aplicată contestatoarei D. (...)a cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, în temeiul dispoziţiilor art.264 alin.1 lit.d Codul muncii. În concluzie, în speţă nu operează prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din C o d u l d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de intimata S.C. „P.” S.A. Râmnicu V împotriva sentinţei civile nr.128 din 09 februarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a – Secţia civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata S.C. „P.” S.A., cu sediul în Râmnicu V,(...), judeţ V, împotriva sentinţei civile nr.128 din 09 februarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a – Secţia civilă, intimată-contestatoare fiind D. D.E., domiciliată în Râmnicu V, Cartier P.,(...), (...) .A, etaj.3, .16, judeţul V. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 mai 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie. J.D., F.A., D.R., Grefier, Red.D.R. Tehnored.V.S. Ex.2/12.05.2009. Jud.fond: C.A.N.. D.(...).
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. 910/R-CM din data 2009-05-08
Pronuntata de Curtea de Apel Pitesti