Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6394

Şedinţa publică de la 16 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*************

Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă S împotriva sentinţei civile nr.277/23 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în contradictoriu cu intimatul contestator E. E. în dosar nr(...), având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat Ţ. S., pentru intimatul contestator E. E., lipsind recurent intimat SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ S, intimatul contestator E. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanţei că recursul este declarat şi motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanţa apreciind cauza în stare de soluţionare, acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat Ţ. S., pentru intimatul contestator E. E., solicită respingerea recursului ca neântemeiat.

Susţine că motivele de nulitate sunt multiple, deşi unul singur ar fi fost de ajuns pentru constatarea nulităţii acesteia.

Mai arată că decizia de concediere nu este motivată în fapt şi în drept încălcându-se art. 62 alin. 2 din CM, sancţiunea conform textului menţionat fiind nulitatea absolută a deciziei.

De asemenea arată şi susţine că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, deoarece nu conţine descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.; depune concluzii scrise.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr.227/23.02.2009, pronunţată în dosarul nr(...) s-a admis contestaţia formulată de contestatorul E. E., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S şi constată nulitatea absolută a deciziei nr. 45 din 24.01.2009 emisă de pârât.

S-a dispus obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti reactualizate începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior, către contestator.

S-a respins cererea formulată de contestator privind plata drepturilor reprezentând daune morale , ca neîntemeiată.

S-a dispus obligarea pârâtului la 2.552 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Prin decizia nr.45 din 24.01.2009 s-a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a contestatorului care îndeplinea funcţia de medic specialist în secţia medicină internă în baza art. 264 lit.e. din Legea 53/2003, în baza procesului verbal întocmit de conducerea Ministerului Sănătăţii privind verificarea cauzei decesului pacientului , din data de 22.01.2009.

În conformitate cu dispoziţiile art. 268 al.2 c o d u l m u n c i i, sub sancţiunea nulităţii absolute în decizia de sancţionare disciplinară se cuprind în mod obligatoriu următoarele; a ) –descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b ) precizarea prevederilor din statutul de personal , regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condiţiile prevăzute de art. 267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea ; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică ; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată ; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Decizia de sancţionare disciplinară trebuie să conţină descrierea detaliată şi concretă a faptei ce constituie abatere disciplinară.

În decizia contestată, nu s-a descris abaterea disciplinară concretă reţinută în sarcina contestatorului.

Este lovită de nulitate absolută decizia de sancţionare care nu cuprinde descrierea faptei sau care cuprinde o descriere generală ce nu permite verificarea.

Deşi s-au făcut verificări de către echipa de control din cadrul Ministerului Sănătăţii întocmindu-se proces verbal în urma celor constatate ,instanţa nu poate să analizeze aceste acte întrucât , din culpa pârâtului , respectiv Spitalul Judeţean de Urgenţă S în decizia contestată , nu face referire la abaterile săvârşite de către contestator în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Decizia de sancţionare trebuie să cuprindă indicarea prevederilor din statutul personal , regulamentul intern care menţionează obligaţiile încălcate de contestator , dându-i astfel posibilitatea apărării.

Din analiza deciziei contestate a rezultat că nu sunt menţionate prevederile din statutul personal , regulamentul intern , care reglementează obligaţiile care îi reveneau contestatorului în calitate de medic specialist în secţia medicină internă şi care au fost încălcate prin fapta sa.

În această situaţie, decizia este emisă cu încălcarea prevederilor art. 268 alin.2. lit.b c o d u l m u n c i i.

În conformitate cu dispoziţiile art. 268 al.2 lit.c din c o d u l m u n c i i, este nulă absolută decizia de sancţionare care nu precizează expres motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 267 al. 1 c o d u l m u n c i i, sub sancţiunea nulităţii absolute , nu se aplică sancţiunea disciplinară mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile , salariatul va fi convocat în scris, de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul , data , ora şi locul întrevederii , conform art. 267 alin.2 c o d u l m u n c i i , aspecte care nu rezultă din întâmpinarea şi actele depuse de către pârât în apărare.

Susţinerea pârâtului că i s-a adus la cunoştinţă motivele pentru care este cercetat cu ocazia controlului efectuat de Comisia de control a Ministerului Sănătăţii este nejustificată , întrucât nu s-au depus acte care să îndeplinească condiţiile prev.de art. 267 al.2 c o d u l m u n c i i.

În situaţia în care, contestatorul nu s-ar fi prezentat la convocarea făcută în condiţiile art. 267 al. 2 c o d u l m u n c i i, dădea dreptul pârâtului să dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

În cursul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul avea posibilitatea să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa , oferind probe şi motivaţii pe care le consideră necesare.

Din preambulul deciziei nu a rezultat dacă la aplicarea sancţiunii disciplinare s-a procedat la cercetarea disciplinară prealabilă şi în situaţia în care a fost cercetat disciplinar care sunt motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările.

Concluzionând, decizia emisă de Spitalul de Urgenţă S nu cuprinde elementele obligatorii imperative prevăzute de art. 268 al.2 c o d u l m u n c i i privind condiţiile de formă ale oricărei decizii de sancţionare , respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestator, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea , iar în această situaţie sancţiunea este nulitatea absolută a deciziei.

Decizia de sancţionare fiind lovită de nulitate absolută, pe cale de consecinţă urmează să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti reactualizate începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea efectivă în funcţia deţinută anterior , având în vedere şi dispoziţiile art. 78 din c o d u l m u n c i i.

Constatându-se nulitatea absolută a deciziei de sancţionare , instanţa nu a putut analiza fondul cauzei.

Faţă de aceste considerente, apărările pârâtului prin întâmpinarea depusă au fost considerate nefondate.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, s-a apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât acordarea daunelor morale este admisibilă numai în măsura în care în cuprinsul contractului colectiv de muncă sau al contractului individual de muncă au fost incluse clauze exprese în acest sens.

În acest sens, s-a pronunţat şi Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 40/2007.

De altfel, contestatorul nu a solicitat alte probe în susţinerea cererii privind acordarea daunelor morale şi nu s-a făcut dovada că sunt incluse clauze în acest sens în cuprinsul contractului individual de muncă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen Spitalul Judeţean de Urgenţă S prin reprezentantul legal. Manager O. P. invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia cu motivarea :

Decizia de desfacere a D. cuprinde toate elementele obligatorii prev. de art.268 al.2 din Legea 53/2000, modificată inclusiv descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.

Solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinţei recuratre cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul este nefondat.

Examinându-se sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate în recurs se vor reţine :

Observându-se decizia nr.45 referitoare la desfacerea disciplinară a Contractului de Muncă privind pe intimatul D. E., se constată că aceasta are următorul cuprins : la art.1 se arată, că începând cu 24.01.20909 se desface disciplinar D. al intimatului-medic specialist în Secţia Medicină Internă în conformitate cu prev. art.264 lit.f din Legea 53/2003-C.M: pentru abateri disciplinare grave soldate cu decesul unui pacient.

La art.2-Serviciul Resurse Umane va aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii, iar la art.3- cu drept de contestaţie la T r i b u n a l u l O l t în termen de 30 de zile.

Este imperativ prevăzut de art.268 al.2 lit.c, C.N. că este afectată de nulitate absolută decizia de sancţionare care nu precizează expres motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.

Art.267 al.1 C.M. arată, că sub sancţiunea nulităţii absolute este inaplicabilă sancţiunea disciplinară, mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în vederea căreia salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Recurenta a susţinut că intimatului i s-au adus la cunoştinţă motivele pentru care este cercetat cu ocazia controlului efectuat de Comisia de control a Ministerului Sănătăţii, dar nu a făcut dovada că a respectat cerinţele impuse de art.267 al.2 C.M.

Astfel fiind, faţă de conţinutul deciziei de sancţionare, anterior arătat şi de faptul că nu a fost efectuată în speţă cercetarea disciplinară prealabilă, se apreciază că în mod corect Tribunalul a considerat că decizia de sancţionare emisă împotriva intimatului este afectată de nulitate absolută şi corect a admis contestaţia formulată de contestator, urmând ca în baz art.312 al.1 C.pr.civilă să se aprecieze nefondat recursul promovat în cauză, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul Spitalul Judeţean de Urgenţă S împotriva sentinţei nr. 277/23.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosar nr(...) în contradictoriu cu intimatul – contestator E. E..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 O. 2009

Red. Jud.I.B.

Tehn.I.C/Ex.2/24.11.2009

J.F.L.E. şi

I.N.