Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 150/CA

Şedinţa publică de la 25 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ şi fiscal declarat de pârâtul Primarul Comunei U., cu sediul în U.,(...), judeţ C, împotriva sentinţei civile nr.566 din 22 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant U. N., domiciliat în U.,(...), judeţ C, având ca obiect anulare administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 18.02.2010 şi consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 25.02.2010.

CURTEA:

Asupra recursului promovat în contencios administrativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a - Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 11203/118 din 15.12.2008 reclamantul U. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI U.: anularea Dispoziţiei nr. 360 /09.12.2008 a Primarului Comunei U.; reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei contestate; plata salariului lunar, de la data emiterii actului administrativ atacat şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul şi-a motivat în fapt cererea de chemare în judecată arătând că în urma unor sesizări înregistrate la Comisia de disciplină din cadrul Primăriei comunei U. şi fără a i se respecta drepturile prevăzute de H.G. nr. 1344/2007 a fost propusă primarului desfacerea contractului de muncă al reclamantului. Cercetarea administrativă a fost inexistentă. A fost emisă Dispoziţia nr. 360/ 09.12.2008, fără respectarea dispoziţiilor art. 50 alin.3 ,4 din H.G. nr. 1344/2007, astfel că actul contestat este lovit de nulitate absolută.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile H.G. nr. 1344/2007; Legea nr. 88/1999.

Legal citat, pârâtul Primarul Comunei U. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată. A arătat că reclamantul a fost cercetat disciplinar în cursul anului 2008 de două ori, iar cu ocazia celei de-a doua cercetări a fost întocmit Raportul nr. 9420/09.12.2008 prin care a fost propusă ca sancţiune destituirea din funcţia publică, avându-se în vedere şi prima sancţiune disciplinară - suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de un an. În ambele cazuri cercetarea disciplinară s-a realizat cu respectarea procedurilor impuse de H.G. nr. 1344/2007 .

În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 554/2004 ,s-a depus la solicitarea instanţei de fond la dosarul cauzei documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei a cărei anulare s-a solicitat; nu s-au administrat alte probe de către părţi.

Prin sentinţa civilă nr. nr.566 din 22 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant U. N. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei U., s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior emiterii Dispoziţiei nr. 360/09.12.2008, obligarea pârâtului la plata către reclamant a salariului corespunzător funcţiei publice deţinute de către reclamant anterior emiterii Dispoziţiei nr.360/ 09.12.2008, cu începere de la data de 09.12.2008 şi până la data de 22.05.2009, s-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 09.12.2008 s-a dispus de către Primarul Comunei U. prin Dispoziţia nr. 360 încetarea, începând cu data de 10.12.2008, a raportului de serviciu al reclamantului U. N., referent clada III, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3, compartiment Poliţie Comunitară .

Potrivit art. 50 alin.3 din . din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină :

    Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu:

   a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

   b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

   c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2);

   d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;

   e) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.    

A reţinut instanţa de fond că dispoziţia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, iar din preambulul dispoziţiei a rezultat că aceasta este emisă ca urmare a raportului Comisiei de disciplină nr. 9420/ 09.12.2008, în temeiul art. 61 lit.a Codul muncii, art. 89 lit.d şi art. 94 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Art. 89 şi art. 94 din Legea nr. 188/1999, astfel cum aceasta era în vigoare la data emiterii Dispoziţiei nr. 360 /09.12.2008, reglementau însă detaşarea, respectiv suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public, în timp ce prin dispoziţie s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantului, temeiurile legale invocate fiind astfel incompatibile cu măsura dispusă.

Pe de altă parte, potrivit art. 78 alin.3 din Legea nr. 188/1999 :

    Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.

De asemenea, potrivit art. 30 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 1344/2007 privind privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină procedura cercetării administrative este obligatorie pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)-e) din Legea nr. 188/1999, republicată,, deci inclusive în cazul sancţiunii disciplinare a destituirii din funcţia publică , iar procedura cercetării administrative constă în:   a) audierea persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informaţii cu privire la soluţionarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condiţiile prevăzute la art. 31;    b) administrarea probelor propuse de părţi, precum şi, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină;  c) dezbaterea cazului.

Din Raportul nr. 9420/09.12.2008 al Comisiei de disciplină a rezultat că reclamantul a fost cercetat disciplinar pentru mai multe fapte şi anume: neîntocmirea rapoartelor de activitate zilnică şi a rapoartelor pe linia instruirii şi a controlului personalului care intră în serviciu; reticenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; întârziere nemotivată la locul de muncă.

Din acelaşi raport a rezultat că probele administrate în cursul cercetării disciplinare au fost: referat nr. 41/06.10.12008 întocmit de M. Ş.; referat nr.42/06.10.12008 întocmit de T. G; rapoarte de activitate; proces-verbal de audiere.

A reţinut instanţa de fond că procesul-verbal de audiere a reclamantului din data de 01.09.2008 depus la dosarul cauzei este de fapt procesul-verbal de audiere a reclamantului efectuat în cadrul procedurii disciplinare finalizate prin aplicarea sancţiunii disciplinare a suspendării dreptului de avansare pe o perioadă de un an, dispusă prin Dispoziţia nr. 256/23.09.2009 a Primarului Comunei U.. Deşi în raportul nr. 9420/09.12.2008 s-a arătat că a fost audiat reclamantul, la dosarul de cercetare disciplinară nu s-a regăsit nici un proces-verbal de audiere, nici a funcţionarului public cercetat şi nici a persoanelor care au formulat sesizările care au condus la începerea cercetării disciplinare - M. Ş. şi T. G .

Instanţa de fond a constatat astfel că Dispoziţia nr. 360/09.12.2008 a încălcat dispoziţia legală imperativă cu privire la condiţiile de fond ce trebuie respectate, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, iar temeiul legal în baza căruia s-a aplicat sancţiunea este incompatibil cu sancţiunea aplicată, iar sancţiunea disciplinară a fost dispusă în urma efectuării unei cercetări disciplinare incomplete, nefiind audiaţi nici funcţionarul public cercetat şi persoanele care au sesizat comisia de disciplină, drept pentru care instanţa de fond a anulat dispoziţia contestată şi în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999 a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a salariului corespunzător funcţiei publice deţinute de către reclamant anterior emiterii Dispoziţiei nr. 360/ 09.12.2008, cu începere de la data de 09.12.2008 şi până la data de 22.05.2009 astfel cum s-a solicitat de către reclamant.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, instanţa de fond a respins această cerere ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei U..

În motivarea recursului se arată că hotărârea e nelegală şi netemeinică, întrucât greşit instanţa a reţinut că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că nu a fost audiat cu privire la fapta imputată, fiind de subliniat că acesta a fost cercetat disciplinar în cursul anului 2008 de două ori, iar cu ocazia celei de a doua cercetări comisia de disciplină, în urma probelor administrate a întocmit Raportul nr.9420/9.12.2008 prin care a propus sancţiunea „destituirea din funcţia publică”.

Înainte de întocmirea acestui raport Comisia de disciplină a procedat la audierea reclamantului, aşa cum reiese din procesul verbal din 08.12.2008, iar pentru a propune această sancţiune comisia a avut în vedere şi prima sancţiune disciplinară a suspendării dreptului de avansare în gradele de salarizare pe o perioadă de un an.

În urma emiterii raportului nr.9420/09.12.2008 prin Dispoziţia nr. 360/ 2008 a fost însuşită propunerea comisiei şi a fost aplicată sancţiunea, cercetarea disciplinară realizându-se cu respectarea procedurilor impuse de HG 1344/2007 şi L.188/1999.

Se mai arată că în ceea ce priveşte înscrisurile despre care instanţa menţionează că nu ar exista în dosarul de cercetare disciplinară (sesizările dlor M. şi T., din eroare nu au fost depuse, acestea existând, fiind ataşate recursului.

Recursul este nefondat.

În cauză se constată că legal prima instanţă, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentând contestaţie a dispoziţiei nr.360/ 09.12.2008 a Primarului Comunei U., prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, solicitându-se anularea acesteia, reintegrarea în funcţia avută anterior emiterii actului atacat şi plata salariului corespunzător funcţiei deţinute anterior emiterii dispoziţiei, până la rămânerea definitivă a hotărârii, a admis acţiunea reclamantului, reţinându-se că motivele invocate de reclamant sunt întemeiate, întrucât actul atacat a fost emis fără a se respecta dispoziţiile legale prevăzute de legiuitor în astfel de situaţie, dispoziţia necuprinzând descrierea faptei care a constituit abaterea disciplinară, iar temeiurile legale invocate sunt incompatibile cu măsura dispusă.

Nefiind respectate dispoziţiile imperative ale HG 1344/2007 (art.50 alin.3 şi 4) intervine sancţiunea nulităţii actului emis.

Procesul verbal depus în recurs şi cu care se susţine că s-a efectuat cercetarea prealabilă a faptei săvârşite nu conduce la demonstrarea valabilităţii actului atacat, deoarece nu cuprinde şi declaraţia reclamantului semnată cu privire la faptele ce i s-au imputat, iar rezultatul anchetei nu i-a fost comunicat intimatului, dispoziţia nr.360/09.12.2008 fiind emisă cu nerespectarea HG 1344/ 2007, după cum s-a arătat.

Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate şi potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ şi fiscal declarat de pârâtul Primarul Comunei U., cu sediul în U.,(...), judeţ C, împotriva sentinţei civile nr.566 din 22 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant U. N., domiciliat în U.,(...), judeţ C, având ca obiect anulare administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Februarie 2010.

C.V. 28 Februarie 2010

Jud.fond.T. B. E.

Jud.red-A.(...)/19.03.2010

Dact.gref.22.03.2010