Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA COMERCIALĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR(...)

S E N T I N Ţ A NR.97

Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2008

Presedinte – (...) (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...) G.

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta G. D. domiciliată în P,(...), . 43, . 22 jud. P în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,(...), sect. 2., precum şi cererea completatoare formulată de reclamanta G. D. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Acţiunea principală fiind timbrată cu 8 lei potrivit chitanţei nr. (...) din 17 martie 2008, aflată la fila , timbru judiciar de 5,0 lei, iar cea completatoare cu 8 lei potrivit chitanţei nr. (...) din 31 martie 2008, timbru judiciar de 1,50 lei, ce au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta G. D. asistată de avocat E. E. din B a r o u l P r a h o v a, lipsind pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care ;

La cererea instanţei, avocat E. E., având cuvântul pentru reclamanta G. D., învederează că nu mai are cereri de formulat şi probe de solicitat iar capătul cerere privind suspendarea executării deciziilor nr. 117/18.02.2008 şi nr. 121/20.02.2008 , urmează să o pună în discuţie odată cu dezbaterea pe fond a cauzei.

Curtea, ia act de declaraţia reclamantei G. D. prin apărător, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat E. E., având cuvântul pentru reclamanta G. D., arată că decizia de sancţionare este nelegală,fiind prescrisă , în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004, deoarece sancţiunea disciplinară a fost aplicată după împlinirea termenului de 60 zile calendaristice de la sesizarea abaterii.

Sub acest aspect, arată că, a fost sesizată Comisia de disciplină competentă de directorul Penitenciarului la data de 20.02.2007, cu adresa nr. 3254/2007 iar decizia contestată a fost emisă la data de 18.02.2008, la un an de la data pretinsei abateri.

Mai susţine că fapta pentru care a fost cercetată disciplinar reclamanta nu constituie abatere disciplinară, aceasta fiind cercetată penal. Ca urmare, consideră, că nu avea competenţă, comisia de cercetare pentru a cerceta fapta ce constituia obiectul sesizării, încălcându-se prevederile art. 32 din regulament, deoarece răspunderea penală exclude răspunderea disciplinară, cu excepţia cazului în care prin fapta săvârşită s-au încălcat şi îndatoririle de serviciu.

Totodată, mai arată că fapta pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară s-a petrecut în afara orelor de program, neexistând dovezi că reclamanta a încălcat îndatoririle de serviciu.

In continuare, menţionează faptul că, cercetarea disciplinară s-a efectuat de către comisia de disciplină cu încălcarea prevederilor art. 28 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aceasta întocmind 2 referate ; unul la 29.10.2007, iar al doilea la 14.02.2008, componenţa comisiei fiind diferită.

Menţionează că în primul referat nu s-a făcut şi propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile, aşa cum prevede art. 30 din regulament, fiind comunicat reclamantei şi conducerii unităţii, iar cel de al doilea referat prin care se propunea şi sancţionarea disciplinară nu i-a fost adus la cunoştinţă aşa cum prevede art. 28 din regulament.

In şedinţa comisiei de disciplină din 5 februarie 2008 s-a luat în discuţie referatul de cercetare disciplinară din 29.01.2007, cu propunerea nelegală de ,, revocare din funcţie ”, care nu este prevăzută ca sancţiune disciplinară. Apoi, la data de 14.02.2008, într-o altă şedinţă a comisiei de disciplină s-a hotărât sancţionarea reclamantei cu

,, trecerea într-o funcţie inferioară ” . Mai mult, arată că, prin ambele referate, comisia de disciplină a reţinut în sarcina reclamantei ca abatere disciplinară, o faptă care nu este prevăzută de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, deşi prin decizie se reţine corect.

Susţine, că s-au încălcat prevederile art. 31 din regulament, comisia de disciplină nu a propus durata sancţiunii disciplinare.

De asemenea, precizează că actul administrativ de sancţionare nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 33 din regulament, respectiv ; termenul în care sancţiune disciplinară poate fi contestată ; instanţa la care actul administrativ de sancţionare poate fi atacat ; motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei.

Pe cale de consecinţă,solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi modificată, anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 343/18.02.2008, precum şi deciziile nr. 117/18.02.2008 şi nr. 121/20.02.2008.

Cât priveşte capătul de cerere privind suspendarea celor 2 decizii nr. 117/18.02.2008 şi nr.121/20.02.2008, solicită a se lua act că a rămas fără obiect.

Solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 616 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.

In sensul susţinerilor depune la dosar concluzii scrise detailate.

C U R T E A

Deliberând asupra acţiunii de faţă, constată ;

Prin acţiunea în Contencios Administrativ, înregistrată sub nr(...) din 03 martie 2008, reclamanta G. D., a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor să se dispună anularea deciziei 343 din 18 februarie 2008 emisă de Directorul A.N.P., să se suspende executarea acestei decizii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii s-a arătat că, prin decizia nr. 343/20008 , reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu trecerea într-o funcţie inferioară pentru comiterea abaterii ,, manifestări ce aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea ”, prev. de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, G. D., fiind funcţionar public cu statut special, respectiv, subcomisar de penitenciar la Penitenciarul U., detaşată în prezent la P e n i t e n c i a r u l P l o i e ş t i.

A susţinut reclamanta că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde toate menţiunile obligatorii prev. de art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2856/C/2004 al Ministrului Justiţiei cu modificările ulterioare, respectiv, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă, motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale din timpul cercetării disciplinare prealabile.

De asemenea, s-a arătat de G. D. că cercetarea prealabilă a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv referatul nu cuprinde propunerea privind sancţiunea aplicabilă, aspect important întrucât persoana competentă să aplice sancţiunea nu poate aplica una mai gravă decât cea propusă, fapta reţinută în sarcina sa a fost cercetată sub aspect penal, situaţie în care comisia de disciplină nu avea competenţa să efectueze cercetare disciplinară, respectiva faptă nu are legătură cu îndatoririle sale de serviciu astfel încât să atragă şi răspunderea penală şi răspunderea disciplinară, prin referatul întocmit de comisie se reţine o faptă neprevăzută de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, s-a încălcat principiul celerităţii în efectuarea cercetării disciplinare întrucât referatul a fost înaintat persoanei competente să aplice sancţiunea peste termenul legal de 3 zile.

Reclamanta a mai învederat instanţei că, decizia de sancţionare este nelegală întrucât s-a prescris termenul pentru aplicarea sancţiunii, acesta este de maximum 60 zile de la sesizarea abaterii, sesizare ce a avut loc la 20 februarie 2007, iar sancţiunea putea fi aplicată până la 21 aprilie 2007, fiind depăşit şi termenul de 6 luni prevăzut de Regulamentul privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină, în fapt sancţiunea s-a aplicat la un an de la comiterea pretinsei fapte.

Referitor la cererea de suspendare a executării s-a arătat că, actul administrativ de sancţionare este nelegal, emis în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legale, reputaţia şi prestigiul profesional al reclamantei au fost lezate, fiind sancţionată pentru o faptă ce nu constituie abatere disciplinară, cerere ce a fost soluţionată de către instanţă în sensul respingerii acesteia prin încheierea din 21 martie 2008 (filele 70-72).

La data de 17 martie 2008, reclamanta şi-a completat acţiunea iniţială în sensul că a solicitat anularea deciziilor 117/17.02.2008 şi 121/20.02.2008, obligarea A.N.P. să-i plătească drepturile băneşti reţinute în baza acestor două decizii, întrucât aceste drepturi au fost nelegal diminuate şi să se dispună suspendarea executării celor două decizii, întrucât prin decizia nr. 117/2008 a fost numită şef de tură, cu coeficient de ierarhizare 4,60, cu grad de comisar, iar în prezent G. D. îndeplineşte funcţia de şef de tură, cu grad de comisar şef şi coeficient de ierarhizare 4,70, această decizie este nelegală şi a fost pusă deja în executare, fiindu-i diminuate drepturile salariale pe luna februarie 2008.

S-a mai arătat că, prin decizia nr. 121/2008, pârâta a dispus ca până la sfârşitul perioadei de detaşare la P e n i t e n c i a r u l P l o i e ş t i, G. D. să primească drepturile salariale corespunzătoare funcţiei şef de tură, grad de comisar, coeficient de ierarhizare 4,60, decizia este nelegală întrucât în cazul detaşării drepturile salariale sunt mai mari conform art. 37 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, fiind îndreptăţită să beneficieze de aceste drepturi, fiind detaşată la P e n i t e n c i a r u l P l o i e ş t i ( filele 20-21 ) .

Pârâta a formulat la data de 19 martie 2008 întâmpinare, în temeiul art. 115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepţia netimbrării, arătând că, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 554/2004, acţiunile formulate în baza acestei legi sunt supuse plăţii taxei judiciare de timbru, însă această obligaţie a fost îndeplinită de către reclamantă în şedinţa publică din 21 martie 2008, nemaipunându-se în discuţie excepţia.

Pe fondul acţiunii ANP a solicitat respingerea acesteia întrucât G. D. a fost sancţionată în conformitate cu art. 61 lit. a şi art. 62 lit. d din Legea nr. 293/2004, reţinându-se că în data de 18 februarie 2007, în jurul orelor 14,30, aflându-se în magazinul D. împreună cu fiica sa, a mers la raionul de îmbrăcăminte unde a schimbat eticheta de la o haină de piele cu preţul de 87,5 lei cu alta de tip D. cu preţul de 230 lei, a achitat la casa de marcat valoarea mai mică, iar la ieşirea din magazin a fost interceptată de personalul de pază, pentru această faptă, Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l P l o i e ş t i a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi a aplicat reclamantei o sancţiune cu caracter administrativ, fapta a fost intens mediatizată în presă, iar obiecţiile formulate de doamna subcomisar nu au fost admise .

Referitor la motivele de nulitate invocate pârâta a arătat că dispoziţia de sancţionare respectă prevederile art. 66 alin. 2 din regulament, prin referat Comisia de disciplină a propus aplicarea sancţiunii de trecere într-o funcţie inferioară, referatul la care face referire G. D. este cel preliminar, care se transmite pentru obiecţiuni persoanei cercetate şi celui ce a formulat sesizarea, sancţiunea a fost aplicată în termenul de 1 an care este în prezent aplicabil, iar cererea de suspendare nu este întemeiată întrucât o astfel de măsură ar putea influenţa desfăşurarea normală a activităţii ofiţerilor în cadrul unităţii, afectând starea de spirit a persoanelor private de libertate ( filele 24-26, 61-63).

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele :

Prin decizia nr. 343/18.02.2008 directorul general al ANP, a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei cu trecerea într-o funcţie inferioară pentru ,, manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea ”, în conformitate cu art. 61 lit. a şi art. 62 lit. d din Legea nr. 293/2004, în sarcina lui G. D. , reţinându-se că a comis această abatere disciplinară, reprezentată de împrejurarea că în data de 18 februarie 2007, aflându-se în magazinul D. împreună cu fiica sa, a mers la raionul de îmbrăcăminte unde a schimbat eticheta de la o haină de piele cu preţul de 87,5 lei cu alta de tip D. cu preţul de 230 lei, a achitat la casa de marcat valoarea mai mică, iar la ieşirea din magazin a fost interceptată de personalul de pază, doamna subcomisar, dovedind un mod greşit de înţelegere şi respectare a exigenţelor impuse conduitei sale în societate, iar prin acest

comportament s-a expus unor aprecieri negative din partea opiniei publice de natură să afecteze imaginea instituţiei penitenciarului (fila 6 şi 7 ).

Sancţiunea disciplinară a fost aplicată după efectuarea cercetării prealabile disciplinare, evidenţiată prin referatul (...) din 29 octombrie 2007, referat ce a fost adus la cunoştinţă persoanei cercetate şi instituţiei care a sesizat comisia de disciplină în conformitate cu art. 28 alin. 2 din Regulamentul privind modul de constituire organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină aprobat prin Ordinul M.J. 2856/C/29.0ctombrie 2004, ( filele 8-9) , ulterior luării la cunoştinţă de conţinutul referatului G. D. a formulat obiecţiuni la 4 noiembrie 2007 (filele 10-12), iar cercetarea disciplinară a fost finalizată în şedinţa din 14 februarie 2008, prin referatul în care s-a propus aplicarea sancţiunii ,, trecerea într-o funcţie inferioară ” (filele 33-35) , conform art. 30 din regulament, decizia de sancţionare fiind emisă de director ANP la 18 februarie 2008.

Pentru aceeaşi faptă reclamanta a fost cercetată penal, iar Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l P l o i e ş t i a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a acesteia prin Ordonanţa nr. 550/P/18 februarie 2007, lui G. D., aplicându-i-se o sancţiune administrativă (filele 30-32).

După emiterea deciziei de sancţionare nr. 343/2008, pârâta a procedat la punerea în executare a acesteia, astfel că prin Decizia nr. 117 din 18. februarie 2008 a numit pe reclamantă şef de tură, a stabilit coeficient de ierarhizare 4,60, pentru funcţia de comisar la Penitenciarul U., înainte de această dată reclamanta fiind salarizată corespunzător coeficientului de ierarhizare 4,70, drepturile salariale ale reclamantei fiind stabilite şi prin Decizia nr. 121 T. 20 martie 2008 (filele 20-23).

In ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute, Curtea constată că decizia de sancţionare nr. 343/18.02.2008, cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.J. 3856/C/2004, cu modificările ulterioare, respectiv, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară conform constatărilor din procesul verbal al comisie de disciplină, motivele pentru care au fost înlăturate apărările lui G. D., precizându-se că ,, obiecţiile subcomisarului, detaliate în decizie, nu au fost admise neavând suport real, G. D. dovedind în mod greşit de înţelegere şi respectare a exigenţelor impuse conduitei sale în societate ”, temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea, instanţa la care se poate contesta decizia de sancţionare, astfel că nu poate fi aplicabilă această sancţiune, apărarea reclamantei urmând a fi înlăturată.

Este adevărat că nu s-a indicat în concret care instanţă este competentă să soluţioneze acţiunea în contencios administrativ şi nici termenul în care poate fi promovată o astfel de cerere însă în decizia de sancţionare a fost redat textul art. 33 (2) , lit.f din regulament, iar prezenta acţiunea a fost înregistrată pe rolul Curţii de A p e l P l o i e ş t i în termen legal, astfel că neindicarea în concret a acestor menţiuni nu a produs reclamantei nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin constatarea nulităţii absolute a deciziei 343/2008, G. D. exercitându-şi dreptul de a contesta sancţiunea disciplinară în instanţă.

In ceea ce priveşte apărarea reclamantei potrivit căreia cercetarea disciplinară este nelegală, Curtea urmează să o înlăture întrucât comisia de disciplină a întocmit 2 referate cel 29 octombrie 2007 conform art. 28 din regulament, susceptibil a fi adus la cunoştinţa persoanei cercetate şi formulării de obiecţiuni, în al cărui conţinut nu se propune sancţiunea, o astfel de propunere trebuie menţionată obligatoriu în referatul final, ce a fost întocmit la 14 februarie 2008 de aceeaşi comisie, sancţiunea propusă ,, de trecere într-o funcţie inferioară ” este şi cea aplicată de către directorul ANP, referatul final a fost înaintat persoanei competente să aplice sancţiunea cu respectarea termenului de 3 zile prevăzut de art. 30 (4) din regulament, astfel că decizia de sancţionare a fost emisă la 18 februarie 2008, cu respectarea principiului celerităţii.

Referitor la apărarea aceleiaşi reclamante potrivit căreia fapta reţinută în sarcina sa a fost cercetată penal, iar comisia de disciplină nu era competentă să o cerceteze sub aspect disciplinar, Curtea urmează să o înlăture întrucât potrivit art. 60 (2) din Legea nr. 293/2004, cu modificările ulterioare, inclusiv cele aduse prin OUG nr. 4/2008 răspunderea penală şi cea disciplinară nu se exclud dacă prin fapta săvârşită a încălcat şi îndatoriri de serviciu, astfel că cele două răspunderi se pot cumula, fiind supuse îndeplinirii condiţiilor specifice fiecărei răspunderi în parte, soluţia pronunţată în penal neavând nici o influenţă asupra răspunderii disciplinare, în această materie atribuţiile revenind comisiei de disciplină, aşa cum sunt reglementate prin Ordinul M.J. nr.2856 /2004 şi Legea nr. 293/2004.

Nici apărarea reclamantei potrivit căreia fapta reţinută ca şi abatere disciplinară nu are legătură cu îndatoririle sale de serviciu nu poate fi primită de către instanţă întrucât prin decizia nr. 343/2008, G. D. a fost sancţionată pentru abaterea prev. de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, ,, manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea ”, prin fapta comisă de către aceasta a dovedit un mod greşit de înţelegere şi respectare a exigenţelor impuse conduitei sale în societate, expunându-se unor aprecieri negative din partea opiniei publice de natură să afecteze imaginea sistemului penitenciar, fapta a fost intens mediatizată în presă şi a generat o atitudine ostilă a persoanelor private de libertate faţă de doamna subcomisar, precum şi o situaţie tensionată, improprie desfăşurării normale a activităţii reclamantei.

Imprejurarea că, această faptă a fost comisă în afara programului de lucru nu are nici o relevanţă întrucât persoanele încadrate în sistemul administraţiei penitenciare dobândesc această calitate cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prev. de art. 11 din Legea nr. 293/2004, impunându-li-se un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate - lit. h - , această cerinţă fiind obligatorie pe tot parcursul exercitării atribuţiilor de funcţionar public cu statut special, ori prin fapta comisă de către G. D. aceste exigenţe au fost alterate şi au avut influenţe asupra imaginii sistemului penitenciar.

In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia sancţiunea este prescrisă întrucât nu a fost aplicată în termenul de 60 zile de la sesizarea abaterii nici în cel de 6 luni de la data comiterii acesteia, Curtea urmează să o înlăture întrucât potrivit art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004, cu modificările ulterioare sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 zile de la data sesizării, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii, acest al doilea termen de un an a fost respectat de către directorul ANP întrucât fapta a fost comisă la 18 februarie 2007 iar sancţiunea aplicată la 18 februarie 2008, nerespectarea primului termen de 60 zile (comisia fiind sesizată la 20 februarie 2007 de directorul Penitenciarului U. – fila 14 ) pentru care nu este prevăzută nici o sancţiune, datorându-se împrejurării că pe parcursul cercetării disciplinare comisia s-a preocupat a lămurii situaţia de fapt şi circumstanţele în care s-a comis abaterea, precum şi a respectării dreptului lui G. D. de a formula apărări şi obiecţiuni.

Referitor la apărările reclamantei potrivit cărora în mod greşit i s-au diminuat drepturile salariale deşi este detaşată la P e n i t e n c i a r u l P l o i e ş t i, situaţie în care ar trebui să beneficieze de drepturile persoanelor detaşate prev. de art. 37 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, Curtea constată că detaşarea lui G. D. la P e n i t e n c i a r u l P l o i e ş t i a fost dispusă prin decizia directorului ANP nr. 1079 din 15 noiembrie 2007, iar ulterior prin decizia nr. 343/18 februarie 2008, doamna subcomisar a fost sancţionată disciplinar cu trecerea într-o funcţie inferioară, executarea deciziei de sancţionare nu a fost suspendată, promovarea prezentei acţiuni nu are efect suspensiv, astfel că în mod corect s-a procedat la punerea în executare a sancţiunii cu consecinţa diminuării drepturilor salariale corespunzător coeficientului 4,60, de la 4,70.

Nici cererea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtei să-i plătească drepturile băneşti reţinute în baza celor două decizii nr. 117/2008 şi 121/2008, nu este întemeiată întrucât salarizarea în prezent a lui G. D. corespunzător coeficientului 4,60 este consecinţa sancţionării disciplinare a acesteia, ce a intervenit în timpul perioadei de detaşare, fiind o situaţie nouă faţă de 15 noiembrie 2007 – când s-a dispus detaşarea - , raporturile de muncă dintre reclamantă şi ANP fiind modificate prin stabilirea răspunderii disciplinare.

Deşi în şedinţa publică din 7.04.2008, apărătorul reclamantei a arătat că, în condiţiile în care instanţa se va pronunţa pe fond, capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziilor nr. 117/2208 şi 121/2008 a rămas fără obiect, Curtea va analiza aceste cereri, întrucât în cauză nu există o hotărâre judecătorească care să fi soluţionat anterior o cerere cu acelaşi obiect, în mod nedefinitiv.

Astfel, în conformitate cu art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţare pe fondul cauzei, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, aceste două noţiuni fiind definite de art. 2 lit.ş şi t din acelaşi act normativ.

In prezenta cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat, de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziilor 117/2008 şi 121/2008, prin care s-a pus în executare decizia de sancţionare nr. 343/2008, nefăcând dovada nici a existenţei pagubei iminente, împrejurarea că i-au fost diminuate drepturile salariale este consecinţa legală a sancţionării cu ,, trecerea într-o funcţie inferioară ”, iar în situaţia în care definitiv şi irevocabil decizia de sancţionare va fi anulată, G. D. va fi repusă în situaţia anterioară emiterii acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile salariale, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ, urmând ca cererea de suspendare să fie respinsă ca neîntemeiată.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea Constată că în mod corect s-a stabilit răspunderea disciplinară a reclamantei prin decizia nr. 343/2008, decizie ce a fost pusă în executare prin deciziile nr. 117/2008 şi 121/2008, cercetarea disciplinară şi măsurile de executare a sancţiunii s-au dispus cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale prev. de Legea nr. 293/2004 şi de Ordinul nr. 2856/C/2004 cu modificările ulterioare, acţiunea principală şi cea completată nu este întemeiată, urmând să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge acţiunea principală şi acţiunea completată, formulată de reclamanta G. D. domiciliată în P,(...), . 43, . 22 jud. P în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,(...), sect. 2., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 7 aprilie 2008.

Preşedinte, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...) G.

red.SM

Tehnored.D.

4.ex/14.04.2008

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120